INFLUENȚA MINORITARĂ (EXPERIMENTUL LUI SERGE MOSCOVICI)

Serge Moscovici este cunoscut în psihologie în special pentru cercetările în legătură cu influența
minorităților asupra majorităților. El consideră că determinant este comportamentul minorității.
Moscovici diferențiază urmatoarele stiluri comportamentale ale minorității: investiția
(intervenție și sacrificiu personal pentru țelurile minorității), autonomie (comportament
înglobând independență, hotărâre, obiectivitate), consistență (încredere în sine, hotărâre de
nestrămutat), rigiditate și corectitudine. Aceste comportamente nu trebuie arătate simultan în
permanență sau în cea mai pură formă. Pentru minoritate este greu mai ales să reacționeze rigid
și în același timp corect. Efectul acestor comportamente asupra societății depinde, pe lângă asta,
și de părerea minorității și de conjuncturile sociale în care trăiește aceasta.

Psihologul social Serge Moscovici a propus la sfîrşitul anilor ‘60 ipoteza conform căreia nu
numai grupul poate exercita o presiune asupra individului în sensul schimbării opiniilor, ci şi
indivizii pot exercita astfel de influenţe. Influenţele exercitate de minoritari se bazează pe
iniţierea unui “conflict social” care se rezolvă prin adoptarea în cele din urmă a opiniei
minoritarilor.

Solomon Ash arătase în 1951 că un individ izolat care dă răspunsuri absurde în faţa unei
majorităţi este luat în derîdere şi efectul acţiunii sale este egal cu zero.

Moscovici a emis ipoteza că în cazul în care indivizii devianţi îşi menţin cu încăpăţînare punctul
de vedere în ciuda tuturor evidenţelor, adică manifestă un comportament constant şi consistent în
timp, atunci conflictul social este întreţinut iar majoritatea îl va rezolva adoptînd opiniile
minoritarilor. Un comportament consistent presupune adoptarea unui limbaj verbal şi non-verbal
care să comunice cu claritate mereu acelaşi mesaj, în manieră cît mai convingătoare, eventual
sugerînd că nu există alternative.

Într-unul din primele experimente, Moscovici, Lage şi Naffrechoux (1969) solicită unui număr
de 4 subiecţi naivi să aprecieze culoarea unui diapozitiv albastru. 2 complici ai
experimentatorului dau continuu răspunsul “verde”, rămînînd neclintiţi în aprecierea lor eronată.
În aceste condiţii, 8,42% dintre răspunsurile subiecţilor naivi se modifică. În condiţia în care
minoritatea deviantă dăduse răspunsuri neconsistente (alternase răspunsuri incorecte cu
răspunsuri corecte) doar 1,25% din răspunsuri sunt influenţate de minoritate. Deci consistenţa în
timp a răspunsurilor minoritarilor are importantă asupra capacităţii lor de influenţă socială.

Mugny a arătat în 1975 că nu numai simpla repetare a răspunsului deviant este importantă, ci şi
stilul de negociere cu majoritatea: flexibil sau rigid.

După primele experimente asupra acestui fenomen s-a constatat că influenţa minoritară, spre
deosebire de confomism, nu se manifestă direct ci este mai degrabă un proces latent. Mai precis,
deşi majoritatea nu adoptă imediat opiniile exprimate de minoritari, opiniile ulterioare ale
majoritarilor sunt influenţate de expunerea la un mesaj deviant minoritar.

Într-un experiment din 1980 asemănător cu cel prezentat mai sus, Moscovici a arătat că influenţa
minoritară se poate manifesta tardiv. După ce au asistat la evaluarea unui diapozitiv albastru ca
fiind verde de către complicii experimentatorului, subiecţii naivi ai experimentului au fost
întrebaţi care este complementara culorii pe care tocmai o văzuseră (albastru). Ei au avut
tendinţa să răspundă “roşu”, care de fapt este complementara culorii verde. Există deci o
influenţă tardivă a răspunsurilor minoritarilor.

Cercetătorii au explicat acest fenomen avansînd ipoteza că în cazul sursei minoritare de influentă
apare un conflict de identificare între majoritate şi influenţa minoritară deviantă. Persoana refuză
la început să îşi atribuie caracteristicile sursei minoritare, care sunt valorizate negativ. Deoarece
conflictul nu poate fi rezolvat în plan manifest el va fi interiorizat, iar ţinta îşi va concentra
atenţia pe opinia minoritarilor. Aceasta va duce la o serie de procese de gîndire (inferenţe) cu
privire la opinia minoritară care ulterior vor face ca majoritarii să îşi însuşească pînă la urmă
punctul de vedere minoritar.

Studii din ultimii ani au arătat că influenţele minoritare au mai mult succes atunci cînd ţinta
(majoritatea) nu se aşteaptă la un consens, existînd mai multe alternative posibile.

Surse:

https://www.youtube.com/watch?v=-8u1mwT3mu0 – experimentul descris

https://www.youtube.com/watch?v=dUAwvcDgqhw – experiment cu subtitre in limba rusa