SENZAȚIILE

1. Definirea și caracterizarea psihologică a senzațiilor

Senzațiile sunt procese psihice elementare prin care se semnalizează separat, în forma unei
imagini simple și primare, însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor în condițiile
acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Rolul senzațiilor:
- sunt importante în dezv psihică
- contribuie la dezv altor procese psihice mai complexe
- asigură legătura omunlui cu lumea înconjurătoare

Imaginea senzorială – este o imagine simplă și primară

2. Însușirile senzațiilor
 Calitatea (este și criteriu de clasificare a senzațiilor)
- Depinde de doi factori: 1. natura stimulului din mediul ambiant - unde
electomagnetice, substante volatile, etc; 2. Specificul funcționării fiecărui
analizator
 Durata
 Intensitatea
 Tonalitatea afectivă
 Valoarea informațională
 Caracterul conștient
4. Mecanismul de producere a senzațiilor
Analizatorul - ansamblu structural – funcțional care face posibilă apariția senzațiilor.
 Receptor – transformă energia excitanților exteriori în influx nervos. Această
transformare este o codare.
 Calea de conducere – transmite informația la nivelul scoarței cerebrale. (fibre
nervoase senzitive și mai mulți centri subcorticali) / este componenta intermediară.
- Centrii subcorticali fac o analiză primară a influxului nervos și un prim filtraj
senzorial
- Aceste căi de conducere au fost numite specifice (transmit inf clară – există și
căi nespecifice care transmit inf difuze)
 Veriga centrală – specializată în decodificare (transformare impulsurilor nervoase în
fapt psihic). / este cea mai imp componentă
 Conexiunea inversă – asigură autoreglarea analizatorului./ descoperită în a doua jum a
sec XX
Analizatorul are o activitate reflexă unitară.
5. Legile senzațiilor
6. Principalele modalități senzoriale (Tipuri de senzații)