I.

Senzatiile
1. Definitie:
 Procese psihice senzoriale elementare , prin care se semnalizeaza separat (in forma
imaginilor simple si primare) insusiri concrete ale obiectelor si fenomenelor , in conditiile
actiunii nemijlocite a stimulilor asupra analizatorilor .

2. Caracteristici:
a) Senzatia este proces psihic SENZORIAL
 Face parte din prima treapta a proceselor de cunoastere alaturi de perceptie si
reprezentare .

b) Senzatia este proces psihic ELEMENTAR

 Procesul psihic cel mai simplu , dar care sta (direct sau indirect) la BAZA tuturor
celorlalte procese psihice de cunoastere .
 Este prima legatura informationala cu mediul (in primele saptamani ale vietii avem
senzatii , cunoasterea incepe prin senzatii)

c) Senzatia (ca forma pe care o imbraca produsul final) este IMAGINE SIMPLA
 Reflecta , separat, insusirile concrete ale unui obiect , cuprinzand astfel informatii despre
cate o singura insusire (vorbim despre senzatii olfactive , gustative , auditive , etc … )
 Este cea mai simpla legatura informationala cu mediul.

d) Senzatia este imaginea PRIMARA

 Se produce numai in conditiile actiunii nemijlocite a stimulilor asupra analizatorilor .

e) Senzatia are o anumita INTENSITATE

 Aceasta depinde de intensitatea stimulului + de starea generala a subiectului (ex: in stare
de oboseala accentuata chiar si un stimul puternic va determina o senzatie diminuanta).

f) Senzatia are o anumita CALITATE

 Specializat pentru acest tip de stimul , ca urmare vorbim despre senzatii vizuale m
auditive , etc …

g) Senzatia are o anumita DURATA

 Aceasta este , in general , durata actiunii stimulului.

h) Senzatia dispune de o TONALITATE AFECTIVA

 Fiecare senzatie are un caracter (ca ecou afectiv) placut sau neplacut
Caracteristicile , insusirile unei senzatii depind , deopotriva de :

 Particularitatile stimulului
 Particularitatile SUBIECTULUI
 3. Particularitati ale subiectului (factori):
I. Gradul de interes pentru o categorie de stimuli (interesele profesionale conditioneaza
diferentieri fine ale anumitor stimuli)
II. Prezenta unor aptitudini (acestea pot implica in structura lor o modalitate senzoriala -
vizuala , auditiva , etc … - si o pot realiza la un nivel superior ; ex: in cazul aptitudini
muzicale)
III. Atitudinea fata de stimuli (poate determina cresterea sau scaderea sensibilitatii fata de el)
IV. Locul ocupat de senzatia de o anume modalitate in cadrul activitatii subiectului (cand
ocupa un loc central , senzatia se realizeaza , pentru un operator la pupitrul de comanda ,
sunt receptionate foarte bine).

4. Functiile senzatiilor:
 Realizeaza legaturi informationale simple cu mediul
 Se pot integra in structura unor aptitudini complexe
 Contribuie la constientizarea lumii si a propriei fiinte (ex: senzatiile tactile ,
proprioceptive)
 Interactioneaza cu celelalte procese psihice

II. Analizatorul
1. Definitie:
 Analizatorul  aparatul anatomo-fiziologic care face posibila producerea senzatiilor .

2. Componentele:
A. Receptorul:
 componenta care transforma energia stimulilor in influx nervos.
(aceasta transformare este o codare = o trecere de la stimulul fizic exterior
intr-un cod neurofiziologic , adica din impulsuri nervoase)
 componenta alcatuita din una sau mai multe celule sau prelungiri celulare
specializate , sensibile la o anumita categorie de stimuli (ex: optici ,
acustici , etc …)

…
 Insusirile fizice ale obiectelor se prenzinta cunoasterii sub forma de energie fizica
externa: acustica , termica , chimica , etc …
 La nivelul receptorului, energia fizica este transportata in energie nervoasa – singura
capabila sa circule pe traseele nervoase.
 Influxul nervos este de fapt energie nervoasa purtatoare de ,,mesaj’’ (,,mesaj’’ trimis de
stimuli)
 Fiecare analiator este sensibil doar la o anumita forma de energie ecterna (ex:analizatorul
auditiv – la energie acustica ; analizatorul olfactiv – la energie chimica)

B. Calea de conducere a influxului nervos:

(Veriga intermediara , calea aferenta)
 Componenta ce transfera informatia de la receptor la scoarta cerebrala
 Componenta ce cuprinde fibre nervoase senzitive si o serie de centri
subcorticali
 In aceasta componenta se realizeaza:
 O analiza si o sinteza primara a influxurilor nervoase
 Un prim filtraj senzorial (astfel la scoarta cerebrala nu se
transmit decat informatiile cu semnificatie adaptativa
pentru om).

C. Veriga centrala:
(Segmentul cortical)
 Fiecare analizator are zona sa corticala (ex: zona vizuala – in occipital ; zona auditiva – in
temporal)
 Veriga centrala are 2 zone :
 Zona centrala  NUCLEUL analizatorului (face cele mai fine operatii de
decodificicare)
 Zona periferica  zona de ASOCIATIE (cu functii de integrare a senzatiilor in
asambluri)
D. Conectiunea inversa:
(Aferenta inversa directa)
 Impulsuri nervoase de la nivel central spre periferie
 Componenta ce asigura autoreglarea analizatorului , in vederea mai bunei
receptionari a stimulului.
 Conceptul ,,analizator’’ a fost introdus in fiziologie de I. P. Pavlov
 Lipsa unei componente a analizatorului face pisibila producerea senzatiilor
 Functionarea insuficienta a uneia perturba realizarea senzatiei.

III. Principalele modalitati senzoriale

Indiferent de criteriul folosie in clasificare , se ajunge la urmatoarele zece modalitati senzoriale
principale :

1) Senzatii vizuale
a) Excitant  undele electromagnetice cuprinse intre 390-800 milimicroni
 Dincolo de aceste limite , undele nu sunt vizibile cu ochiul liber (ele au
insa efecte chimice , calorice , etc … )
 In acest registru (390-800) se afla toate lungimile de unde corespunzatoare
culorilor fundamentale ale spectrului luminii terestre.
b) Undele electromagnetice se propaga de la Soare , surse artificiale , corpuri
luminate;
c) Corpurile luminate (in functie de structura lor materiala) absorb o parte a
readiatiilor, iar alta parte o reflecta.
Omul vede obiectele colorate intr-o nunata cromatica corespunzatoare lungimilor
de unda reflextate.
 Daca obiectul absoarbe toate undele , este vazut ,,negru’’