Obiectul de studiu al psihologiei

Etimologic, cuvantul psihologie provine din limba greacă de la psyché (suflet) şi logos
(cunoastere, teorie, stiinta).

Psihologia poate fi definita ca studiul stiintific al comportamentului si proceselor mentale.

Radacinile psihologiei pot fi trasate in timp pana in secolele al IV-lea si al V-lea i.Hr.
Filosofii greci Socrate, Platon si Aristotel au pus intrebari fundamentale despre minte, iar Hipocrat,
,,parintele medicinei’’, a facut multe observatii importante despre felul in care creierul controleaza
alte organe.

Procesele psihice – definire, clasificare, descriere

Senzatiile

1) Etapele dezvoltarii senzatiilor;

2) Caracterizarea senzatiilor;
3) Mecanismele senzatiilor;
4) Propietatile senzatiilor;
5) Clasificarea senzatiilor;
6) Legile senzatiilor.

1. Etapele dezvoltarii senzatiilor

Senzatiile se dezvolta in urmatoarele etape:

1) Iritabilitate;

2) Sensibilitate;
3) Excitabilitate;
4) Motricitate;
5) Senzatiile propriu-zise.

Putem spune ca senzatiile se dezvolta prin trecerea de la iritabilitate la sensibilitate si

excitabilitate apoi la motricitate

In continuare voi defini pe scurt aceste notiuni, cu toate ca le-am pomenit si in primul suport de
curs:
 1) Iritabiliatea este reactia intregului organism la actiunea unui stimul biologic necesar, care
este nespecifica, difuza si generalizata. Exemple: senzatia de foame, de sete, de placere
erotica, etc.

2) Sensibilitatea este propietatea psihica a organismului de a discrimina stimulii biologici

necesari de cei indiferenti, prin intermediul organelor de simt.

Sensibiltatea se caracterizeaza prin urmatoarele:

- Este o rectie specifica, reversibila a organismului la actiunile tuturor stimulilor, indiferent

de importanta lor biologica;

- Se realizeaza prin intermediul analizatorilor;

- S-a dezvoltat din necesitatea discriminarii stimulilor biologici necesari fata de cei
indiferenti.

3) Excitabilitatea reprezinta reactia specifica la actiunea unui stimul. Exemplu: rectia

analizatorului vizual la stimului luminos, etc.
4) Motricitatea reprezinta totalitatea miscarilor si coordonarilor senzorio-motorii ale
organismului, precum si deplasarea organismului in mediul inconjurator( mersul,
apucarea obiectelor, comprehensiunea, agatarea, etc.)
5) Senzatiiile constau in transmiterea excitatiilor la centrii nervosi corticali, unde sunt
transformati in imagini ale obiectelor.

Senzatiile reprezinta procese psihice primare, care reflecta insusirile fizice, izolate ale obiectelor
si fenomenelor, cu ajutorul unui singur analizator.

Ele se caracterizeaza prin urmatoarele:

- Sunt imagini primare simple unimodale(un singur analizator);

- Opreaza cu insusiri izolate ale obiectelor, realizand analiza senzoriala ale acestora;
- Nu pot fi modificate voluntar;
- Se realizeaza aici, acum, asigurand constiinta prezentului;
- Are la baza constiinta, asigurandu-i claritatatea imaginilor senzoriale si acuitatea
acestora.

2. Mecanismele senzatiilor

Senzatiile au la baza urmatoarele mecanisme:

1) Codificarea;

2) Recodificarea;
3) Decodificarea;
4) Conexiunea inversa.
1) Codificarea se realizeaza la nivelul receptorului fiecarui analizator, care capteaza energia de
excitatie si o transforma in impuls nervos, prin depolarizarea membranei neuronale.
Receptorii se caracterizeaza prin:

- Sunt sensibili numai la stimuli specifici acestora si insensibili la stimuli nespecifici

acestora;

- Depolarizare, transductivitatea adica ionii de sodiu ies la suprafata membranei neuronale,

iar cei de calciu si magneziu intra in interiorul acestuia, care genereaza un impuls nervos
si se propaga pana la centri nervosi.

2) Recodificarea se realizeaza la nivelul fibrelor nervoase aferente, care consta in selectia

influxurilor nervoase in functie de valoarea lor adaptativa, adica acele influxuri nervoase fara
valoare adapatativa pentru organism raman la nivelul centrilor nervosi subcorticali asigurand
tonifierea organismului, iar cele adptativie sunt transmise la centri nervosi corticali.
3) Decodificarea se realizeaza la nivelul centrilor nervosi corticali in care influxurile nervoase
sunt transformate in imagini ale obiectelor si senzatiilor.
Centrii nervosi se compun dintr-un nucleu si o arie de asociere cu alti centrii nervosi .

Nucleul senzorial cuprinde o arie motorie care asigura motilitatea analizatorului si o arie
senzoriala, care asigura receptia stimulilor.

4) Conexiunea inversa se realizeaza prin intermediul fibrelor nervoase eferente, care asigura
reglarea functionala analizatorului, in functie de calitatile stimului.

Acest mecanism explica legea pragurilor absolute, legea adaptarii si legea contrastelor
senzoriale.

3. Propietatile senzatiilor

Propietatile senzatiilor depind de propietatile stimulului si sunt urmatoarele:

1) Calitatea senzatiilor;

2) Intensitatea senzatiilor;
3) Durata senzatiilor;
4) Tonul afectiv.

1) Calitatea senzatiilor reprezinta capacitatea lor de a fi specifice analizatorului si

stimului.

Aceasta trasatura depinde de urmatorii factori:

- Tipul de receptor si stimul;

- Localizarea receptorilor;
- Energia specifica a receptorilor si fibrelor nervoase;
 - Caracteristicile morfofunctionale ale receptorilor.

2) Intensitatea senzatiilor depinde de intensitatea stimului

Aceasta propietate depinde de urmatorii factori:

- Amplitudinea influxurilor nervoase;

- Grosimea fibrelor nervoase;

- Numarul fibrelor nervoase;
- Gradul de excitabilitate a sistemului nervos central( S.N.C. ).

3) Durata senzatiilor se refera la intinderea in timp a senzatiilor, in functie de durata

actiunii stimulului

Aceasta calitate arata, ca nu intotdeauna senzatiile dispar odata cu incetarea actiunii stimulilor.
Imaginile care persista si dupa incetarea actiunii stimulilor se numesc imagini consecutive sau
efecte de remanenta.

4) Tonul afectiv al senzatiilor reprezinta proprietatea senzatiilor de a produce reactii

emotionale pacute sau neplacute, comportamente de atractie sau respingere, in functie de
starea motivationala a organismului.

4. Clasificarea senzatiilor

Senzatiile se clasifica dupa urmatoarele criterii:

1) Dupa analizator;

2) Dupa distanta de contact dintre stimul si analizator;

3) Dupa localizarea receptorilor;
4) Dupa tipul de stimul;
5) Dupa relatiile dintre analizatori.

1) Dupa analizator, desprindem analizatorul:

- Visual;
- Auditiv;
- Olfactiv;
- Gustativ;
- Cutanat.

2) Dupa distanta de contact dintre analizator si stimul, desprindem:

- Telereceptori(vaz, auz si olfactie)

- Tangoreceptori ( simt tactil si gust )
 3) Dupa localizarea receptorilor, desprindem:

- Exteroceptori ( vaz, auz, olfactie, gust si simt tactil )

- Propioceptori ( schema corporala, kinestezie);
- Interoceptori( foame, sete, sexualitate, etc. )

4) Dupa tipul de stimul, desprindem

- Stimul mecanic;
- Stimul electric;
- Stimul chimic( olfactie si gust);
- Stimul biologic( foame, sete).

5) Dupa relatia intre analizatori, desprindem

- senzatii unimodale( un singur analizator);

- senzatii plurimodale( senzatii produse de mai multi analizatori)

5. Legile senzatiilor

Legile senzatiilor sunt urmatoarele:

1) legea intensitatii;

2) legea adaptarii;
3) legea contrastului;
4) legea sensibilizarii;
5) legea depresiei;
6) legea sinesteziei;
7) legea compensatiei;
8) legea semnificatiei;
9) legea conditionarii socioculturale.

1) Legea intesitatii, arata ca un stimul produce o senzatie numai daca are o anumita
intensitate, numita prag.

Pragurile senzoriale pot fi:

- Prag minim absolut;

- Prag subliminal;
- Prag maxim absolut;
- Prag operational;
- Prag diferential.

Pragul minim absolut este intensitatea minima a unui stimul, capabil sa produca o senzatie.
Pragul subliminal este intensitatea unui stimul, care nu atinge pragul minim absolut si nu
produce o senzatie.

Pragul maxim absolut este intensitatea maxima a unui stimul, capabil sa produca o senzatie,
insa dincolo de acest prag, poate produce durerea.

Pragul diferential este relatia dintre intensitatea initiala a stimului si intensitatea adaugata sau
scazuta la aceasta, care produce modificarea senzatiilor initiale.

Pragul operational consta in discriminarea stimulilor. Aceasta lege arata ca, cu cat pragul unui
stimul este mai mare, cu atat sensibilitatea analizatorului este mai mica.

2) Legea adaptarii senzoriale consta in modificarea sensibilitatii analizatorului la

actiunea prelungita a stimulului, in sensul cresterii sau scaderii ei.

L a un stimul cu intensitate mare, sensibilitatea scade, iar la un stimul cu intensitate mica,

sensibilitatea creste.

3) Legea constrastului senzorial este capacitatea analizatorului de a discrimina doi stimuli

cu calitati si intensitati diferite, care actioneaza in acelasi timp.

Contrastul poate fi simultan sau succesiv

Constrastul simultan consta in discriminarea a doi stimuli diferiti, care actioneaza in acelasi timp
asupra analizatorului.

Constrastul succesiv consta in discriminarea stimulilor care actioneaza unul dupa altul asupra
analizatorului.

4) Legea sensibilizarii consta in cresterea sensibilitatii analizatorului, ca urmarea stimularii

altui analizator .

5) Legea depresiei scaderea sensibilitatii analizatorului, ca urmare a stimularii altui

analizator.
6) Legea sinesteziei consta in aparitia senzatiei intr-un analizator, ca urmarea stimularii
unui alt analizator.
7) Legea compensatiei consta in cresterea sensibilitatii unui analizator, ca urmare a
pierderii sensibilitatii altui analizator.
8) Legea semnificatiei un stimul slab, insa semnificativ pentru organism este mai repede
detectat decat un stimul putenic, dar nesemnificativ.
9) Legea conditionarii sociale consta in aparitia unor senzatii specific omului cum ar fi
pipaitul, ascultarea, senzatii profesionalizate si cititul.