SENZAŢIA

Definiţie:
Senzaţiile sunt procese psihice cognitive senzoriale elementare de cunoaştere a însuşirilor concrete,
luate separat, ale obiectelor şi fenomenelor, când acestea stimulează receptorul unui singur analizator sau
organ de simţ.

Caracterizare generală:
1) Reflectă doar însușiri separate (culoare, gust, miros);
2) Sunt imagini primare (acțiunea directă a stimulilor asupra analizatorilor);
3) Sunt imaginile cele mai simple, elementare (reflectă doar însușiri concrete);
4) Reprezintă prima formă de comunicare informaţională a omului cu lumea exterioară şi cu sine;
5) Sunt o condiție a apariției percepțiilor și reprezentărilor.

Calităţile senzaţiilor:

1. Modalitatea / calitatea (însușirea care diferențiază o senzație de alta / criteriul de clasificare a senzațiilor) –
fiecare senzaţie depinde de acţiunea unei anumite categorii de stimuli (luminoşi, sonori, auditivi) şi de
existenţa unui aparat specializat de realizare (vizual, auditiv, gustativ); se vorbeşte astfel despre senzaţii
vizuale, auditive, gustative etc.;
2. Intensitatea – se referă la gradul de pregnanţă şi încărcătură energetică a senzaţiei (puterea cu care ea se
manifestă); ea este proporţională cu intensitatea stimulului care a produs-o şi depinde de starea organismului
şi de nivelul actual al sensibilităţii analizatorului;
3. Durata senzației – corespunde în general duratei acţiunii stimulului; există 2 fenomene:
- perioada de latență – senzația nu apare imediat după acțiunea stimulului, ci după un interval de circa 100-
150 miimi de secundă;
- efectul de postacțiune – după încetarea acțiunii stimulului, senzația se menține câteva miimi de secundă.
4. Tonalitatea afectivă – caracteristica senzaţiilor de a fi însoţite de trăiri afective plăcute sau neplăcute.
Depinde atât de proprietăţile obiective ale stimulilor (culori, mirosuri plăcute/neplăcute), de experienţa
personală în raport cu un stimul sau altul, cât și de anumite atitudini culturale.
5. Valoarea informațională se referă la faptul că senzaţiile reflectă:
a) însuşiri ale obiectelor exterioare şi pe această bază mişcările şi acţiunile pot fi eficiente;
b) gradul de încordare musculară şi direcţia de orientare a mişcărilor;
c) stări interne legate de satisfacerea trebuinţelor fundamentale.
6. Caracterul conștient este o însuşire a senzaţiilor care apare numai după ce s-au dezvoltat alte procese
psihice cum ar fi: gândirea, memoria şi mecanismele limbajului (după 1-3 ani).

1 Cristina Romandaș
Principalele modalităţi senzoriale (clasificarea senzaţiilor):

I. Senzaţii care furnizează informaţii despre obiectele şi fenomenele lumii externe (exteroceptive):

1. 2. 3. 4. 5.
senzaţiile vizuale senzaţiile auditive senzaţiile cutanate senzaţiile olfactive senzaţiile gustative
sunt produse de sunt produse de (lat. cutis = piele) sunt determinate de sunt determinate de
undele undele sonore se produc în urma natura chimică a caracteristicile
electromagnetice cuprinse între 16 - stimulării substanţelor; stimulii chimice ale
cuprinse între 390 şi 20000 cicli/sec. receptorilor din lor sunt substanţele substanţelor solubile
800 milimicroni. Senzaţiile auditive piele; ele sunt de mai volatile. Sunt care pătrund în
Între aceste limite se au un rol important multe feluri: importante pentru că cavitatea bucală.
află toate lungimile în învăţarea vorbirii. - senzaţiile tactile ne reglează apetitul Există patru gusturi
de undă Ele ne permit să sunt determinate de şi ne avertizează fundamentale: dulce,
corespunzătoare apreciem distanţa la atingerea şi asupra prezenţei acru, sărat şi amar.
culorilor care sunt situate, faţă presiunea asupra substanţelor Senzaţiile gustative
fundamentale ale de noi, obiectele în obiectelor cu care periculoase; contribuie la reglarea
spectrului luminii mişcare care emit intrăm în contact; apetitului, având
terestre. sunete (efectul prin ele obţinem tonalitate afectivă.
Sensibilitatea vizuală Doppler: când informaţii despre
se manifestă sub obiectul se apropie consistenţa,
forma sensibilităţii de noi, sunetele duritatea, asperitatea
luminoase şi recepţionate cresc în obiectelor;
cromatice; înălţime şi invers); - senzaţiile termice
sunt determinate de
diferenţa de
temperatură dintre
corp şi obiectele cu
care intrăm în
contact;

II. Senzaţii care furnizează informaţii despre poziţia şi mişcarea propriului corp:

1. 2. 3.
senzaţiile proprioceptive senzaţiile chinestezice senzaţiile de echilibru
semnalizează starea de postură a apar în cursul efectuării mişcărilor; semnalizează schimbarea poziţiei
membrelor, a trunchiului şi a capului faţă de trunchi şi a corpului
capului; în întregime când se fac mişcări de
rotire şi balansare.

III. Senzaţii care ne informează despre modificările mediului intern (interoceptive):

1.
senzaţiile organice
Ex: foame, sete; îndeplinesc o funcţie adaptativă pentru
că, semnalizând un deficit în organism (de substanţe
nutritive, apă, oxigen), stimulează omul să să acţioneze
astfel încât să se restabilească echilibrul;
2.
senzaţiile de durere
semnalează tulburările funcţionale sau distrugerile de
ţesuturi organice; au un rol fundamental în apărarea
organismului şi stimulează acţiunile de îndepărtare de
sursele nocive şi de ameliorare a durerii.

2 Cristina Romandaș
Legile generale ale senzațiilor:

1. legea intensității (legea pragurilor senzoriale): un excitant produce o senzație numai dacă atinge o anumită
intensitate care depășește un anumit prag, numit pragul absolut minim; această lege vizează 3 praguri
senzoriale:
a. pragul absolut minim: cea mai mică intensitate a unui stimul care poate determina o senzație specifică; între
mărimea pragului minim și cea a sensibilității există un raport invers;
b. pragul absolut maxim: cea mai mare intensitate a unui stimul care mai determină încă o senzaţie specifică;
dincolo de acest prag apare durerea;
c. pragul diferenţial: cantitatea minimă care, adăugată la stimularea iniţială determină o nouă senzaţie (1/100
pentru sensibilitatea vizuală, 1/30 pentru sensibilitatea tactilă şi 1/10 pentru sensibilitatea auditivă);

2. legea adaptării se referă la modificarea sensibilităţii analizatorilor sub acţiunea repetată a stimulilor:
- sensibilitatea creşte atunci când acţionează mai multă vreme un stimul de intensitate mică;
- sensibilitatea scade atunci când acţionează mai multă vreme un stimul de intensitate mare;

3. legea contrastului senzorial constă în scoaterea reciprocă în evidenţă a doi stimuli cu caracteristici opuse;
- contrast simultan (evident mai ales în cazul culorilor: galben şi negru, verde şi alb);
- contrast succesiv (creşterea sensibilităţii pentru excitantul care urmează: un sunet mai înalt care urmează unuia jos);

4. legea semnificaţiei: semnificaţia mare a unui stimul face să crească sensibilitatea faţă de el; un stimul mai
slab, dar mai semnificativ, poate fi mai repede şi mai bine detectat decât altul cu o intensitate normală sau
chiar superioară; dacă un stimul este foarte important pentru o persoană, atunci el este repede și bine
recepționat, chiar dacă intensitatea lui este mai mică.

5. legea sinesteziei: stimularea unui analizator produce efecte senzoriale specifice pentru un alt analizator, deşi
acesta nu a fost direct stimulat (sunete catifelate, culori dulci, culori calde).

6. legea compensației: insuficienta dezvoltare a unei modalități senzoriale sau chiar lipsa ei duce la
perfecționarea alteia care preia funcțiile celei dintâi.

7. legea sensibilizării: constă în creșterea sensibilității unui analizator datorită interacțiunii sale funcționale cu
ceilalți (dacă se spală fața cu apă rece crește acuitatea vizuală). – legea interacțiunii analizatorilor.

În realizarea oricărei senzaţii toate legile acţionează corelat.

3 Cristina Romandaș