Nevoia de adaptare a organismului, necesitatea acestuia

dea face faţă unor solicitări exterioare din ce in ce mai

complexe au dus la aparitia unor forme de captare si
prelucrare a informatiilor, la structurarea unor
modalitatila influentele externe. Aşa încât la un anumit
SENZATIILE
moment alevolutiei a fost necesară aparitia unei noi
capacitati care să permită organismului căutarea şi
Senzatiile sunt procesestimulilor.
depistarea psihice senzoriale si in acelasi
Această nouă timpeste
capacitate imagini primare care
semnalizeaza asupra insusirilor concrete si separate ale obiectelor si fenomenelor in
sensibilitatea.
conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor sau organelor de simt.
Senzaţiile sunt procese psihice cognitive, elementare prin
care se semnalizeaza însuşirile concrete aleobiectelor şi
fenomenelor în condiţiile acţiuniidirecte a stimulilor
asupra analizatorilor (organelede simţ).
 Calități ale senzației.

Modalitatea
Orice senzație este în strictă dependență de forma energetică ce a
determinat-o; astfel stimulii luminoși, sonori, mecanici, chimici se vor
corela cu organele de simț corespunzătoare - ochi, urechi, piele,
limbă, nas.

Intensitatea
Orice stimul are o anumită încărcătură, pregnanță energetică, fapt ce
are efect determinatoriu pentru generarea unei senzații; aceasta va fi
dependentă și de starea organismului la momentul aplicării stimulului
(un organism hiperexcitabil, obosit, va răspunde mai intens la orice
excitație).

Durata
Reprezintă durata acționării unui stimul, aceasta este de câteva miimi
de secundă (100-150 miimi), iar senzația pe care o determină nu
apare și nici nu dispare simultan.
Tipurile de senzații.
Procesele senzoriale și în special senzatiile sunt cele mai simple legaturi, corelari, stabilite cu mediul
intern sau extern. De aceea senzatiile sunt fenomene psihice elementare si primare. Ele
semnalizeaza asupra insusirilor separate si concrete ale obiectelor si fenomenelor (culoare, gust,
miros, duritate, temperatura).
Senzatiile iau nastere numai prin actiunea integrala a organelor de simt. Ele dispun de mai multe
caracteristici:
Intensitatea senzatiei - puterea cu care se manifesta si depinde de sensibilitatea
subiectului si de puterea stimularii. Ex: durerea
Durata senzatiei ea se formeaza numai in urma stimularii realizate de obiect dar poate sa persiste si
dupa incetarea stimularii (post-efect)
Ex. Dupa lovirea cu un obiect dur, durerea inca persista
Tonalitatea afectiva: asociem placerea sau neplacerea diferitelor gusturi, mirosuri, culori, sunete. Ex:
amintirea de un trandafir ne poate provoca placere, pentru ca l-am primit de la cineva drag; sau,
dimpotriva, neplacere, pentru ca acesta are spini.
Analizatorul. Receptorul. Cale de conducere.
II. Analizatorul reprezinta ansamblul structural/functional ce
ajuta la formarea senzatiei. Este alcatuit din urmatoarele
elemente:
1. Receptorul = transforma stimularea in influx nervos =
codare (codificare)
Ex. receptorul pentru imagine este ochiul, receptorul pentru
simtul olfactiv este nasul
2. Cale de conducere = transfera influxul nervos de la receptor
la veriga centrala.
3. Veriga centrala = se gaseste pe cortex (scoarta cerebrala) si
are rolul de a transforma influxul nervos in fapt psihic, adica in
senzatie
4. Conexiunea inversa = este calea de la veriga centrala spre
receptor ce are rolul de a regla adaptarea pentru stimulul
respectiv.
 Tipuri de senzatii

a) Dupa natura analizatorului exista:

Senzatii vizuale → ochiul. Senzatiile vizuale sunt de doua feluri: cromatice - sesizeaza cele sapte culori ale
curcubeului; acromatice - sesizeaza culorile alb-negru si toate nuantele lor.
Exemple: Se stie ca culorile au o semnificatie sociala. La africani negrul semnifica binele, iar albul - raul. In
Europa negrul este culoarea doliului, in Asia - alb. Galbenul exprima la Europeni despartirea, gelozia, la chinezi
si japonezi - bucuria, puritatea.
Foarte importanta este cromatica ambientala a invatarii:
albul permite o mai buna concentrare;
rosul genereaza activism mintal si ambundenta asociativa;
galbenul este un calmant al psihonevrozelor, stimuleaza si intretine starea de vigilenta, sporeste capacitatea de
concentrare a atentiei;
verdele faciliteaza ambundenta de asociatii libere de idei, stimuland imaginatia;
albastrul favorizeaza dezvoltarea proceselor de inhibitie si de incetinire a ritmului activitatii.
Senzatii auditive → urechea
Exemplu: Senzatiile auditive si cele vizuale sunt principala sursa de cunoastere a ambiantei asigurand circa 95%
din informatia asimilata de indivizii umani
 Senzațiile gustative. Senzațiile olfactive.
Senzatii gustative → limba
Exemplu: Senzatiile gustative sunt de patru feluri in dependenta de insusirile fundamentale ale limbii: sarat,
amar, acru si dulce, combinarea carora ofera un spectru larg de gusturi.

Senzatiile olfactive sunt provocate de particulele volatile care patrund in fosele nazale odata cu aerul, poarta
denumirea de miros.
Exemplu: mirosuri placute -aromatice, parfumate, balsamice, precum neplacute si respingatoare
Senzatii cutanate → pielea (sunt provocate de receptorii aflati in piele)
Exemplu Se cunosc trei feluri de senzatii cutanate:
termice - ne dau informatie despre temperatura excitantului (cald-rece);
tactile - senzatia de atingere, de pipait;
de durere. Fara senzatii e imposibil activismul psihic al omului.
După natura informațiilor care ni le oferă:
Senzatii ce ne dau informatii din mediul extern
(vizuale, auditive)
Senzatii care ne dau informatii din mediul intern
(foame, sete, oboseala, greata, sufocare, durere, frig,
etc.)
Senzatii care ne dau informatii despre pozitia
corpului capului, membrelor
→ propreoceptive (ne ajuta sa ne tinem pozitia
verticala)

→ de echilibru (ne ajuta sa ne tinem echlibrul)

→ kinestezice (despre miscari)

 • Legea pragului absolut minim
Legi ale • Pragul absolut minim este valoarea minimă necesară a
stimulului pentru a produce o senzație specifică.
sensibilității. • De exemplu, pentru a produce o senzație vizuala, pragul este 2-
3 cuante; pentru auz, pragul este 16-20 cicli pe secundă.
• Legea pragului absolut maxim
• Pragul absolut maxim este valoarea maximă a stimulului
permisă de funcționarea organului de simț.
• Dincolo de pragul maxim, nu se mai produce o senzație
specifica, ci senzația de durere. Senzațiile de durere au rolul de a
proteja organismul față de stimulii primejdioși pentru viață,
pentru integritatea organismului. De exemplu, știut fiind că lepra
distruge sensibilitatea la părțile afectate, în spitalele pentru
leproși, bolnavii trebuie supravegheați foarte atent căci pot să se
mutileze datorită unor arsuri, tăieturi etc. la picioare, la mâini. El
nu mai au senzații de durere.
Legitățile senzației.

• Pragul diferențial este valoarea cu care trebuie să varieze în plus sau în minus un
stimul pentru a produce o senzație deosebită.
• De exemplu, ce diferență de înălțime este necesara între doua sunete pentru ca
persoana respectiva să sesizeze ca sunt diferite, că nu aude același sunet?
• Oamenii se deosebesc între el în ceea ce privește sensibilitatea diferențială.
Muzicienii au un prag diferențial auditiv scăzut, deci o sensibilitate diferențială
auditiva înaltă (mare). Pictorii au o foarte înaltă sensibilitate diferențială vizuală.
• O persoană cu sensibilitatea diferențiala auditivă scăzută are dificultăți în învățarea
vorbirii și scrierii.
• Legea proporționalității inverse potrivit careia daca sensibilitatea este ridicata,
atunci intensitatea fizica a stimulului, necesara pentru a determina o senzatie, este
mai mica și invers;
Legitățile senzației.
• Legea adaptării contribuie la modificarea sensibilitatii in sens ascendent (sensibilitatea crește
atunci cand actioneaza frecvent un stimul de intensitate mica) și descendent (sensibilitatea scade
atunci ciind actioneaza frecvent un stimul de intensitate mare).
• Legea contrastului senzorial pune in evidenta nivelul sensibilitatii atunci cand actioneaza doi
stimuli specifici in același timp. Exista un contrast succesiv și un contrast simultan (evident mai ales
in cazul culorilor; eel mai bun contrast este galben și negru).
• Legea semnificației exprima relatia existenta intre nivelul sensibilitatii și proprietatile stimulilor in
raport cu starile de necesitate și cu scopul activitatii desfîșurate. Astfel, daca exista o relatie de
concordanta, sensibilitatea fata de stimul crește, iar in caz de neconcordanta (indiferenta),
sensibilitatea scade.
• Legea sinesteziei se bazeaza pe interactiunea functionala a analizatorilor, evidentiind transferul de
la un analizator la altul (stimularea unui analizator determina efecte senzoriale ale altui analizator
chiar daca. acesta nu a fost direct stimulat).
Bibliografie:
• Golu, M. (2007). Fundamentele psihologiei (Vol. 1). București: Editura Fundației România de
Mâine.
• Zlate, M. (2006). Fundamentele Psihologiei. București: Editura Universitară.
• Andrei Cosmovici ( 1996). Psihologie Generală. Polirom , Iași 1996.