Sunteți pe pagina 1din 6

Proiect Senzatii

1. l. Definirea si caracterizarea generala a senzatiilor

. Senzatiile sunt procese psihice senzoriale elementare de cunoastere a


insusirilor concrete, luate separat, ale obiectelor, cand acestea stimuleaza
receptorul unul singur organ de simt.

De exemplu, atingand zapada, o simtim rece.

Termenul senzatie denumeste procesul de semnalizare prin simturi si, in acelasi


timp, rezultatul acestui proces, adica imaginea primara a insusirilor concrete ale
obiectelor. De exemplu, senzatie de acru, senzatie de rosu etc.

Orice obiect este o sinteza de mai multe insusiri concrete, iar senzatiile reflecta
astfel de insusiri separate. De exemplu, zapada are insusirile concrete "alba",
"rece", "moale". Ochiul ne da doar senzatia de alb.

Modalitati senzoriale

Senzatii vizuale. Sunt produse de undele electromagnetice cu lungimea de unda


cuprinsa intre 390-800 milimicroni. Daca obiectul reflecta in proportii egale
undele din spectrul 390 - 800 milimicroni, atunci avem senzatia de alb; daca
obiectul reflecta undele selectiv, vom avea senzatia culorii respective.
Bastonasele din retina sunt specializate pentru lumina diurna, iar conurile
pentru lumina cromatica (culori).

Proprietatile culorilor:

1) Luminozitate. Cu cat reflecta mai multa lumina, cu atat culoarea este mai
stralucitoare.

2) Tonalitatea cromatica este determinata de lungimea de unda care predomina.


De exemplu, daca predomina lungimi de circa 600 milimicroni, avem culoarea
rosu.

3) Saturatia. Cu cat lungimile de unda reflectate sunt mai omogene, cu atat


culoarea este mai pura (mai saturata).

Din combinarea celor trei proprietati, rezulta o gama foarte diversa de insusiri
vizuale ale obiectelor, deci posibilitatea de a le identifica si discrimina. Exista o
corelatie intre ambianta cromatica si starile sufletesti. De exemplu, culorile
inchise provoaca tristete, iar cele deschise optimism. Oamenii se deosebesc
intre ei si dupa preferinta lor pentru anumite culori.

Imagini consecutive. Reprezinta perseverarea senzatiei cateva momente si dupa


ce stimularea a incetat. Pe acest fenomen se bazeaza perceperea filmelor la
cinematograf.

Senzatii auditive. Sunt produse de vibratii ale obiectelor. Undele sonore cu


frecventa intre 16-20 cicli pe secunda si 20 000 cicli pe secunda sunt stimulii
pentru senzatiile auditive, in care sunt reflectate urmatoarele caracteristici ale
undelor sonore:

a) amplitudinea, care da intensitatea sunetului;

b) frecventa, care da inaltimea sunetului;


c) forma undei, care da timbrul.

Timbrul este determinat de natura sursei sonore (vioara, corn, voce omeneasca
etc.). Undele periodice produc sunete numite muzicale, iar cele neperiodice
produc zgomote. Senzatiile auditive au un rol important in invatarea vorbirii
(auzul fonematic).

Senzatii cutanate. Iau nastere ca urmare a stimularii receptorilor din piele si sunt
de mai multe feluri:

a) senzatiile tactile sunt determinate de presiunea obiectelor cu care intram in


contact Prin ele obtinem informatii despre consistenta, duritatea, asperitatea
obiectelor. Cea mai ridicata sensibilitate tactila se afla pe suprafata limbii, pe
buze si pe varful degetelor, iar cea mai scazuta pe frunte si spate. Aceste senzatii
sunt foarte importante deoarece, in interactiune cu cele kinestezice, contribuie
la cunoasterea caracteristicilor spatiale ale obiectelor: forma, marime, relief.
Activitatea manuala, inclusiv scrierea nu este posibila fara ele.

b) senzatii termice iau nastere datorita diferentei dintre temperatura corpului si


temperatura din mediu.

Senzatii olfactive. Sunt determinate de natura chimica a substantelor, stimulii lor


fiind substantele volatile; sunt importante pentru ca regleaza apetitul. De
asemenea, senzatiile olfactive ne avertizeaza asupra prezentei substantelor
periculoase si au o tonalitate afectiva accentuata.

Senzatii gustative. Sunt determinate de caracteristicile chimice ale substantelor


solubile in saliva. Exista 4 gusturi fundamentale: dulce, acru, sarat si amar; o
mare diversitate de gusturi iau nastere din combinarea acestora. In corelatie cu
senzatiile olfactive, de temperatura si vizuale, contribuie la reglarea apetitului.
Ca si celelalte senzatii au si tonalitate afectiva (gusturi placute sau gusturi
neplacute):

Senzatii interne. Receptorii se afla in vase de sange, esofag, stomac, cai


respiratorii, inima etc. Ele ne informeaza despre modificarile din interiorul
corpului si au importanta pentru supravietuire: senzatiile de foame, sete, greata,
palpitatii, asfixie, apasare etc.

Senzatii de echilibru. Receptorii se afla in labirintul nonauditiv (vestibul si canale


semicirculare). Informeaza despre pozitia corpului in raport cu centrul lui de
greutate, despre miscarile capului, despre accelerarea, incetinirea miscarii
corpului pe verticala, despre miscari de rotatie.

Tema

1) Completati spatiile libere folosind termeni care indica insusiri separate,


sesizabile prin

organe de simt:

Fulgul de zapada este

2) Toate acestea le-ati stiut de cand v-ati nascut?

Senzatii kinestezice (de miscare). Receptorii se afla in muschi, tendoane si


articulatii (proprioceptori). Toate miscarile, inclusiv cele implicate in vorbire si
scriere, sunt coordonate de scoarta cerebrala pe baza informatiilor venite de la
proprioceptorli respectivi. Tulburarile sensibilitatii kinestezice au ca efect
pierderea capacitatii de a coordona miscarile.

1 .2. Legi ale sensibilitatii

Prin sensibilitate, vom intelege capacitatea reactiva a organelor de simt. Exista


sensibilitate absoluta, corespunzand pragului senzorial absolut, si sensibilitate
diferentiala, corespunzand pragului senzorial diferential.

Legea pragului absolut minim

. Pragul absolut minim este valoarea minima necesara a stimulului pentru a


produce o senzatie specifica.

De exemplu, pentru a produce o senzatie vizuala, pragul este 2-3 cuante; pentru
auz, pragul este 16-20 cicli pe secunda.

Legea pragului absolut maxim

. Pragul absolut maxim este valoarea maxima a stimulului permisa de


functionarea organului de simt.

Dincolo de pragul maxim, nu se mai produce o senzatie specifica, ci senzatia de


durere. Senzatiile de durere au rolul de a proteja organismul fata de stimulii
primejdiosi pentru viata, pentru integritatea organismului. De exemplu, stiut
fiind ca lepra distruge sensibilitatea la partile afectate, in spitalele pentru
leprosi, bolnavii trebuie supravegheati foarte atent caci pot sa se mutileze
datorita unor arsuri, taieturi etc. la picioare, la maini. El nu mai au senzatii de
durere.
Legea pragului diferential

. Pragul diferential este valoarea cu care trebuie sa varieze in plus sau in minus
un stimul pentru a produce o senzatie deosebita.

De exemplu, ce diferenta de inaltime este necesara intre doua sunete pentru ca


persoana respectiva sa sesizeze ca sunt diferite, ca nu aude acelasi sunet?

Oamenii se deosebesc intre el in ceea ce priveste sensibilitatea diferentiala.


Muzicienii au un prag diferential auditiv scazut, deci o sensibilitate diferentiala
auditiva inalta (mare). Pictorii au o foarte inalta sensibilitate diferentiala vizuala.

O persoana cu sensibilitatea diferentiala auditiva scazuta are dificultati in


invatarea vorbirii si scrierii.

Termeni de retinut: senzatii vizuale, senzatii auditive, senzatii cutanate, senzatii~


tactile, senzatii termice, senzatii gustative, senzatii olfactive, senzatii interne,
senzatii de echilibru, senzatii kinestezice, sensibilitate, prag absolut minim, prag
absolut maxim, prag diferential.

S-ar putea să vă placă și