SENZATIILE

 Definitie
 Diferenta dintre senzatii si perceptii
 Proprietatile senzatiilor
o Calitatea
o Intensitatea
o Durata
o Tonalitatea afectiva
o Valoarea informationala
o Caracterul constient
 Legile senzatiilor
o Legea intensitatii
o Legea adaptarii
o Legea contrastului senzorial
o Legea semnificatiei
o Legea sinesteziei
o Legea compensatiei
 Analizatorul
o Receptorul
o Calea de conducere (cale aferenta)
o Componenta cerebrala
o Conexiunea inversa (cale eferenta)

 Definitie
Senzatiile sunt procese psihice elementare prin care se semnalizeaza insusirile
concrete ale unor obiecte, sub forma unor imagini simple, primare. Senzatiile se
produc in conditiile actiunii directe a stimului asupra analizatorului.

 Diferenta dintre senzatii si perceptii

Senzatiile reprezinta legatura informationala cea mai simpla a omului cu realitatea
inconjuratoare
Desi Pieron considera ca senzatia este “o abstractie nascuta dintr-un effort de
analiza”, ea este totusi o abstractie necesara, intrucat considerarea globala a realitatii
ar putea naste confuzii. Probabil, Pieron vroia sa spuna ca omul, cu exceptia primelor
zile de viata si a starilor patologice, nu dispune de simple senzatii, ci de perceptii.
Excitatiile multiple care ajung in scoarta cerebrala ca urmare a actiunii aceluiasi
obiect asupra analizatorilor se unesc intr-o sinteza corticala, motiv pentru care omul
nu are senzatii in stare pura, ci perceptii.
 Proprietatile senzatiilor
o Calitatea senzatiilor este data de natura stimului (de exemplu, o culoare va
produce o senzatie vizuala) dar si de specificul functionarii fiecarui
analizator. Putem distinge, asadar urmatoarele tipuri de senzatii:
 Senzatii vizuale, caracterizare prin luminozitate, nuanta, saturatie
  Senzatii auditive, caracterizate prin frecventa, inaltime
 Senzatii cutanate
 Termice
 dureroase
 Senzatii olfactive
 Senzatii gustative
 Senzatii kinestezice
o Intensitatea unei senzatii este, de obicei direct proportionala cu intensitatea
stimului care a produs-o. insa, ea depinde si de alti factori, cum ar fi
conditiile concrete in care a avut loc receptia ( aceeasi cantitate de lumina
poate sa para orbitoare intr-o incapere intunecata si sa fie insesizabila intr-
o incapere luminoasa), gradul de excitabilitate al sistemului nervos (o
anumita valoare va avea un stimul pentru un sistem nervos excitabil si alta
pentru unul inert), gradul de sensibilitate al sistemului nervos (in stare de
oboseala, chiar si stimulii puternici sunt slab receptionati ; acelasi lucru se
intampla si in cazul in care un anumit analizator a fost suprasolicitat
anterior)
o Durata exprima corespondenta in timp dintre actiunea stimulului asupra
analizatorului si senzatia specifica. De regula, senzatia persista atata timp
cat actioneaza stimulul, insa cu o anumita intarziere, numita perioada de
latenta, intervalul de timp de ordinul milisecundelor ce se scurge de la
actiunea propriu-zisa a stimului pana la producerea senzatiei. Oamenii se
deosebesc dupa perioada de latenta : cei mobili au o perioada de latenta
relativ mica, iar cei inerti au valori ale latentei mai mari decat madiile.
Senzatiile nu dispar imediat dupa incetarea actiunii stimulului, ci se mai
mentin o scurta perioada de timp (efect de postactiune). Acest efect de
postactiune se manifesta in imagini consecutive, ce pot fi de doua feluri :
pozitive, cand corespund senzatiei initiale si negative, cand sunt
complementare senzatiei initiale.
o Tonalitatea afectiva consta in capacitatea unei senzatii de a produce stari
emotionale placute sau neplacute. Ea depinde de gradul de satisfacere (in
cazul senzatiilor cu o tonalitate afectiva placuta, de semn pozitiv) sau
nesatisfacere (in cazul senzatiilor cu tonalitate afectiva de semn negativ) a
trebuintelor, nevoilor, dorintelor, intereselor, dar si de experienta
anterioara cu o anumita categorie de stimuli, de atitudinile pe care ni le-am
format.
o Valoare informationala (cognitiva) Sherrington impartea senzatiile in trei
categorii, in functie de locul unde se afla receptorii, astfel :
exteroceptive (ofera informatii despre lumea externa), proprioceptive
( ofera informatiile despre miscari survenite in propriul corp) interoceptive
(semnalizeaza dezechilibre sau modificari din corp).
o Caracterul constient al senzatiilor apare doar dupa dezvoltarea altor
procese psihice, cum ar fi gandirea, memoria, etc. la inceputurile vietii, nu
suntem capabili sa constientizam senzatiile.
Legile senzatiilor:

Legea pragurilor absoulute (legea intensitatii)

Prezenta in mediul ambiant a unui stimul si char actiunea lui asupra anlizatorilor nu sunt
suficiente pentru ca acesta sa produca o senzatie.
Pragul absolut minim reprezinta intensitatea cea mai scazuta pe care o senzatie trebuie sa
o aiba pentru a fi simtita. Stimulii a caror intensitate nu depaseste acest prag poarte
denumirea de stimului subliminali.
Cu cat pragul absolut minim este mai mic, cu atat sensibilitatea analizatorului este mai
mare. Cu cat pragul absolut minim este mai mare, cu atat sensibilitatea analizatorului este
mai mica.
Pragul absolut maxim reprezinta intensitatea cea mai mare pe care un stimul o poate avea
pentru a produce inca o senzatie specifica fara a dauna analizatorului sau a il aduce in
stare de neutralitate in raport cu stimulul. Stimuli ce depasesc acest prag poarte
denumirea de stimuli supraliminali.

Pragul diferential reprezinta cantitatea minima de excitatie care adaugata celei initiale
poate provoca o diferenta sesizabila a senzatiei.

Legea pragurilor absolute afirma ca intre valoarea pragului si nivelul sensibilitatii este o
relatie de invers proportionalitate: adica cu cat pargul este mai mare, cu atat sensibilitatea
este mai mica si invers.

Legea adaptarii consta in modificarea sensibilitatii analizatorului sub actiunea repetata a

anumitor stimuli.
Cand asupra analizatorului actioneaza repetat un stimul de slaba intensitate, modificarea
se produce in sensul cresterii sensibilitatii.
Cand asupra analizatorului actioneaza repetat un stimul de intensitate mare, modificarea
se produce in sensul scaderii sensibilitatii, insa stimulul este satisfacator receptionat.
Adaptarea este un mecanism de optimizare a procesului de receptie.
Adaptarea actioneaza in sensul receptionarii optime a stimulilor in cazul schimbarii
conditiilor de interactiune dintre acestia si analizatori.

Legea contrastului senzorial

Pe baza adaptarii se dezvolta legea contrastului senzorial, care consta in cresterea
sensibilitatii in urma actiunii stimulilor de diferite intensitati. Contrastul senzorial se
poate realiza atat simultan (stimulii se scot in evident reciproc), cat si succesiv, cand
creste sensibilitatea pentru receptionarea celui de-al doilea stimul.

Legea semnificatiei ( o contrazice oarecum pe cea a intensitatii)

Stimuli slabi, dar avand o puterniccca incarcatura afectiv-motivationala sunt mai bine
receptionati decat stimuli puternici, dar fara semnificatie.

Legea sinesteziei consta in faptul ca stimularea unui analizator poate provoca reactii
specifice si in alt analizator, asupra caruia nu a actionat in mod direct niciun stimul.
Legea compensatiei sustine ca insuficienta dezvoltare a unei modalitati senzoriale sau
chiar lipsa ei duce la perfectionarea alteia, care preia din functiile celei dintai.