GANDIREA

Definitie1: procesul psihic care se desfasoara in plan mintal, utilizand notiuni, judecati,
rationamente, operatii cognitive, cu ajutorul carora realizeaza o procesare prfunda a realitatii.

Definitie2: procesul cognitiv superior de procesare a informatiilor esentiale, necesare si logice,

cu ajutorul unor operatii abstract-formale, in vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor
relatii cauzale din realitate si a elaborarii unor concepte, notiuni, teorii, sisteme cognitive ca
modele mintale ale realitatii.

Caracteristici:

caracter procesual

- Pe verticala cunoasterii – procesare ascendenta (demers inductiv, de la particular la

general, de la concret catre gemeralizari; modul natural de evolutie a gandirii umane;
are la baza informatii de la procesele senzoriale; dirijata de observatii, experienta)

–procesare descendenta (demers deductiv, de la general la

particular; evolutie a gandirii realizata prin invatare, educatie; are
caracter imperativ, se impune gandirii noastre; este dirijata de legi,
norme)

- Pe axa timpului – se desfasoara intre trcut, prezent si viitor (foloseste informatii din
trecut, le prelucreaza in prezent si exploreaza viitorul emitand predictii)

caracter mijlocit – procesarea gandirii este mediata, nu directa.

–mijlocita prin: experienta perceptiva, reprezentari, memorie, limbaj

– in procesarea ascendenta mijlocitor = limbajul (cotidian)
– in procesarea descendentamijlocitor = cunostintele acumulate si limbajul
(stiintific, de specialitate, riguros, al definitiilor si legilor)
caracter abstract-formal – extrage si utilizeaza insusiri estentiale (selectivitate: surprinderea
unor invarianti cognitivi) - abstract
– se ghideaza dupa reguli si norme ale logicii, utilizeaza judecati
ipotetico-deductive (lanseaza ipoteze pe care incearca sa le verifice) - formal
– se desfasoara in plan mintal, invizibil si inaccesibil

caracter finalist (de ce gandim?)–scopul = eleaborarea unui model mintal, a unor explicatii si
raspunsuri cu privire la consecintele situatiilor problematice.

Operatiile gandirii:

Analiza si sinteza– analiza consta in separarea in plan mintal a unui inreg in partile sale
componente (ex: analiza literara, analiza situatiei la invatatura, etc.). Sinteza este operatia opusa
analizei, consta in refacerea intregului din partile anterior separate (ex: un comentariu de sinteza
la literatura)

Comparatia – consta in stabilirea asemanarilor si deosebirilor dintre 2 obiecte sau fenomene pe

baza unui criteriu

Abstractizarea – consta in extragerea unor insusiri esentiale pentru o clasa de obiecte (retinerea
unor insusiri si ignorarea altora). Operatia opusa = concretizarea (reconstituirea insusirilor care
au fost ignorate anterior)

Generalizarea – insusirile extrase cu ajutorul abstractizarii sunt extinse la o clasa intrega de

obiecte. Individualizarea este operatia opusa.

Inductia si deductia – descriu cel mai bine evolutia gandirii pe verticala cunoasterii. Inductia =
porneste de la experiente concrete si imagini mintale, se extrag concluzii generale din mai multe
cazuri particulare (concluzia ramane valabila pana intalnim o exceptie; are caracter probabilist).
Deductia = porneste de la general si prin inferete ajunge la cazuri particulare (se porneste de la
premise demonstrate ca fiind adevarate) =>silogismul: pornim de la 2 premise se extrage o
concluzie.Ex: Toate mamiferele acvatice sunt cetacee; toți delfinii sunt mamifere acvatice; deci toți delfinii sunt
cetacee.

Gandirea ca sistem de notiuni

Gandirea extrage si prelucreaza invarianti cognitivi pe care ii sistematizeaza in clase, categorii,

notiuni transmise cu ajutorul judecatilor si rationamentelor.

Gandirea grupeaza informatiile in categorii dupa diferite criterii. Categoriile contin maxim de
informatie intr-un minim de format. Categoriile de baza sunt reprezentate printr-un singur cuvant
si sunt cel mai des folosite in vorbire = prototipuri. Prototipul contine trasaturile cele mai
evidente ale unei categorii.

 Prin categorizare si prototipuri = activitatea de conceptualizare a gandirii (consensare si

sistematizare a trasaturilor comune, general valabile pt o clasa de obiecte/fenomene)

 Conceptele empirice:
 Se constituie in copilarie, pe baza experientei concrete, intuitive
 Se construiesc ascendent (grad mare de generalizare, dar scazut de esentializare)
 Sunt instabile, se restructureaza in timp, sunt supuse hazardului
 Poarta amprenta subiectului si dezvolta atasament afectiv (tinem la ele pt ca reflecta modul in care
vedem lumea)
 Tind sa se transforme in convingeri pseudostiintifice
 Fol. limbajul cotidian, nu sunt riguroase, sunt personalizate cu expresii/exemple proprii

 Conceptele stiintifice:
  Se achizitioneaza prin invatare, educatie, achizitie de cunostinte stiintifice
 Demers descndent, de la norme, reguli, principii, definitii cu caracter imperativ
 Integreaza/condenseaza insusiri esentiale valabile universal pt o categorie de fenomene
 Cuprind trasaturi esentiale, dar nu se reduc la o anumita insusire
 Limbajul folosit este cel de specialitate pentru diferite domenii ale cunoasterii, este
riguros, structurat in definitii, legi principii, nu admite abateri
 Nu sunt personalizate, nu dezvolta atasament afectiv
 Apartin cunoasterii universale, nu pot fi contrazise, au efect de autoritate

Conceptele empirice sunt o baza pentru cele stiintiifice. Conceptele se organizeaza in structuri
piramidale, in varf fiind conceptul stiintific

Intelegerea

Definitie: forma de manifestare a gandirii prin care se realizeaza decodificarea semantica a

obiectelor/fenomenelor/actiunilor prezente prin raportarea lor la fondul de cunostinte acumulate.

Intelegerea reflecta foarte bine procesualitatea gandirii. In procesareaascendenta, e rezultatul

unui demers indelungat de acumulare de informtii. In cea descendenta, este rezultatul impunerii
unor modele explicative.

Conditiile unei bune intelegeri:

 Fond prealabil de cunostinte

 Selectia/sistematizarea cunostintelor vechi si a celor ce trebuie intelese
 Utilizarea unor demersuri specifice in functie de sarcina

Sarcinile intelegerii:

 O simpla identificare
 Descoperirea unei cauze
 Detasarea principiului functional
 Surprinderea unor corelatii

Mecanismele intelegerii:

 Cuplajul informational – in raporturile cognitive cu lumea venim cu un set de cunostinte

anterioare, modele explicative si asteptari. Situatiile problematice trezesc in noi o stare de
tensiune, incordare, curiozitate. Cuplajul informational se realizeaza ca un proces de
tranzactie intre subiect si obiect.
 Sistemele asociative – pun in relatie cunostintele din memorie cu situatia prezenta si
avanseaza explicatii. Principiul de baza al asocierii=daca 2 experiente se produc
impreuna si concomitent, atunci fiecare dintre ee, cand ajunge in constiinta, are tendinta
 sa o readuca si pe cealalta. Forme de asociere: dupa asemanare, contrast sau coexistenta
spatiala si succesiunea temporala. Situatiile problematice declanseaza asociatii=>lanturi
asociative care activeaza procedee de lucru.
 Analogia – atunci cand intelegem unlucru nefamiliar in relatie cu alt lucru familiar

Rezolvarea de probleme

Problema= obstacol cognitiv inreelatia dintre subiect si lumea sa, o dificultate

Situatia problematica= structura generativa de probleme, neconcordanta dintre mijloace si
scopuri
Demers rezolutiv= asumarea sarcinii de depasire a obstacolului cognitiv, demersurile cognitive
si tehnice
Strategii rezolutive:
 Algoritmice – algoritmii= serii strict ordonate de operatii ce intervin succesiv pana se
ajunge la indeplinirea sarcinii
- problema e bine definita, clar structurata

- exista un set de mijloace, formule de lucru standardizate care, daca sunt corect
aplicate, duc la un rezultat unic

 Euristice
- problema e slab definita, cu cerinte vag formulate, are mai degraba caracter
ipotetic „Ce-ar fi daca...”
- formulele de lucru nu conduc automat la un rezultat, trebuie sa exploram
multe cai, soluta aparand ca o descoperire
- duc la descoperiri si inventii
- folosesc sisteme operationale plastice si deschise
- procedeele euristice verificte si completate se transforma in algoritmi

Etapele procesului rezolutiv:

 Punerea problemei – formularea sau reformularea ei (o pb bine formulata e pe jumatate rezolvata)

 Formularea ipotezelor si testarea lor
 Executia – aplicarea modelului rezolutiv
 Verificarea – necesara mai ales in problemele complexe
Factorii care influenteaza rezolvarea de probleme:
- Presiunea timpului (pentru unii este factor inhibitor, pentru altii stimulator)
- Noutatea problemei (pentru unii este factor inhibitor, pentru altii stimulator)
- Dificultatea problemei (poate fi factor de stres sau stimulator)
- Modul de formulare a problemei (cele clar formulate sunt mai usor de rezolvat)
- Ambianta
- Tensiunea emotionala puternica
- Lipsa sau excesul de motivatie
- Oboseala intelectuala