Ministerul Educației Naționale

Școala Postliceală Sanitară

Centrul de studii
“Ștefan cel Mare și Sfânt”

Procese psihice reglatorii

Afectivitate și atenție
Profesor coordonator :
Realizatori proiect :
Mărioara Ardelean
Ieșan Raluca
Popescu Alexandru
Burciu Teodora
 Procesele psihice care reflectă relațiile dintre
subiect și obiect sub formă de trăiri, uneori
atitudine, poartă denumirea de procese afective.
 Afectivitatea

Afectivitatea reprezintă ansamblul stărilor si

fenomenelor afective,totalitatea trăirilor afectiv-
emoționale,care reflectă relațiile dintre subiect si
obiect sub forma unor trăiri atitudinale.
Această reflectare poate oferi condiții optime de
manifestare a dorințelor sau din contra poate
impiedica realizarea lor.
Adica obiectele,fenomenele,diversele evenimente
care acționează asupra unui individ au un ecou în
conștiința sa,deoarece trezesc la viață anumite
trebuințe care corespund sau nu nevoilor lui,îi satisfac
sau nu idealurile,interesele,aspirațiile.
 În cadrul proceselor afective,nu obiectul în sine este important,ci relația
dintre el si subiect,adică ceea ce contează cu adevarat, este valoarea si
semnificația pe care subiectul o atribuie obiectului.

Relaționarea unică și repetată a individului cu diverse obiecte, fenomene și

evenimente se soldează cu structurarea treptată, în plan subiectiv a unor
atitudini,trairi sau pozitii fata de acestea, ce pot fi redeclansate.
Procesele psihice care sunt generate de relațiile dintre subiect si obiect sub
formă de trăiri,uneori atitudinale poartă denumirea de procese afective.
Deși este strâns legată de toate celelalte fenomene psihice,procesele
afective iși au propriul rol specific. Astfel că,afectivitatea trebuie să posede
atributele generale ale psihicului si anume de a fi o modalitate specifică de
relaționare cu lumea si cu sine, de a avea o valoare informațional-
reflectorie, respectiv, de a semnaliza si semnifica ceva, de a îndeplini un rol
reglator specific,mai mult sau mai puțin evident.
Este o
componentă
esenţială şi Este partea absolut
indispensabilă
a sistemului fundamentală a vieții mentale
psihic uman,
la fel de nu numai pe baza căreia se
necesară şi
logic
construiesc relațiile umane, ci
determinată
ca oricare altă
toate legăturile care îl atașează
componentă -
cognitivă,
pe individ de mediul său.
motivaţională,
volitivă, etc.
 Procesele afective

Procesele afective sunt procese psihice care reflectă

relația dintre subiect si obiect sub formă de trăiri. Prin
urmare, nu obiectul în sine determină o trăire, ci relația
dintre subiect și obiect.
Afectivitatea se manifestă nu numai faţă de evenimente
prezente, ci şi faţă de cele evocate din trecut, dar şi
asociate de trăiri, ce se vor putea produce în viitor.
Expresiile afectivităţii, dacă sunt legate de un moment
sau situaţie, se numesc afecte şi emoţii.
 Particularitățile proceselor
afective

Subiectivitatea - orice fenomen psihic

Aprecierea - plăcerea, satisfacția,
bucuria ne informează că un obiect ne
convine, corespunde trebuințelor
noastre, în timp ce neplăcerea,
insatisfacția ar fi semnele valorii negative
a obiectelor sau situațiilor care le-au
declansat.
aparține unui subiect, dar trăirile
afective exprimă această
caracteristică la nivelul cel mai înalt.
Ele depind de trebuințele noastre
actuale. Modul în care reacționăm
afectiv la o anumită situație dezvăluie
natura trebuințelor noastre si gradul lor
de satisfacere.

Valoare motivațională -orice stare afectivă

posedă o încărcătură energetică, o tensiune
care o poate transforma în forță
declanșatoare a acțiunii.
 1 2
Polaritatea proceselor
afective indicã tendinta Mobilitatea proceselor
acestora de a gravita în afective exprimã trecerea
jurul polului pozitiv sau de la o trãire afectivã la
negativ, de a forma cupluri alta, dar si trecerea de la o
contrare. fazã la alta în interiorul
aceleiasi trãiri afective,
treceri realizate în functie de
situatie si de solicitãri.
3
Intensitate (fortã, tãrie,
profunzime) si duratã
(persistentã în timp).
Intensitatea si durata sunt
dependente de tipul trãirii
afective, dar si de
particularitãtile subiectului si
ale situatiei.
 Atentia

 Atentia este o stare psihologică, ce caracterizează intensitatea

activităţii cognitive şi se materializează în concentrarea ei pe un
sector relativ îngust, (o acţiune, un obiect, un proces, un
fenomen), care devine conştientizabil şi concentrează asupra sa
eforturile psihologice şi fizice ale omului pe parcursul unei
anumite perioade de timp.
 Atentia poate fi definită drept un proces psihofiziologic de
orientare, concentrare şi potenţare selectică a funcţiilor şi
activităţilor psihice şi psihocomportamentale modale specifice
în raport cu obiectul şi finalitatea lor proprii, asigurându-le
atingerea unui nivel optim de eficienţă adaptivă.
 Dupa ce cunoastem ca un om este atent?
Un om atent are, adeseori, privirea fixa, dar vie, expr
esia fetei putin incordata, miscarile membrelor ca si
cele ale intregului corp reduse si subordonate
activitatii desfasurate in acel
moment, respiratia mai superficiala si rara,
raportul dintre inspiratie si expiratie schimbat:
inspiratiile mai scurte, expiratiile prelungite.
 Atentia voluntara

Atentia voluntarã nu apare spontan, ci este intentionatã si

autoreglatã constient. Orientarea selectivã a activitãtii
cognitive si psihomotorii se realizeazã pe baza functiei
reglatoare a limbajului. Astfel, atentia se focalizeazã prin
comandã sau autocomandã verbalã („ sã fiu atent) si pe baza
unui suport motivational adecvat..
 Atentia involuntarã

Se caracterizeazã prin faptul cã orientarea si

concentrarea se
produc spontan, neintentionat si fãrã efort voluntar.
Stimulii care declanseazã o reactie de orientare si
trezesc sau
comutã în mod spontan atentia sunt cei care au
character
neobisnuit, de noutate, au intensitate mare.
 Atentia externă Atentia internă
Se concentrează, prin
Este orientarea dedublare, asupra vieţii
conştiinţei asupra interioare, asupra propriilor
mediului uman extern, imagini, gânduri, sentimente.
ea este prezentă atunci este atenţia angrenată în actul
când urmărim obiecte, de introspecţie
fenomene din mediul
ambiant ori mişcările
sau acţiunile noastre
externe.
 Insusirile atentiei

Atentia se manifesta in plan subiectiv ca o stare de încordare, rezultatã din

concentrarea activitãtii psihice asupra unui obiect sau fenomen.
În plan comportamental, atentia se obiectiveazã prin:
-selectivitate este principala caracteristicã a atentiei (exemplu dacã
citim cu interes o carte, textul ne absoarbe toate gândurile, si ceea ce se
petrece în jur (zgomote, conversatie) nu mai este înregistrat).
-orientarea, directionarea spre un stimul prezent sau a cãrui aparitie
este asteptatã în viitorul apropiat (elevul care asteaptã subiectul lucrãrii
scrise, sportivul, la start, care asteaptã semnalul de pornire)
-concentrarea optimã a energiei psihonervoase-nivelul activitãtii
psihice este mai ridicat în cursul concentrãrii atentiei, ceea ce face ca
obiectul atentiei sã fie reflectat mult mai clar, mai precis, mai pregnant în
raport cu fondul.
Va multumim pentru
atentie!