PROCESELE PSIHICE VOLITIVE Definirea si caracterizarea voinei

Voinata reprezinta procesul psihic complex, prin intermediul caruia omul isi mobilizeaza si-si canalizeza fortele si capacitatile fizice si spirituale in vederea invigerii obstacolelor care apar pe traiectoria activitatii. J. Piaget considera vointa un reglaj al reglajelor, subliniind faptul ca ea se rasfrange asupra proceselor cognitive si afective. Vointa poate fi apreciata in corelatie cu stadiul de dezvoltare a individului. L. Vagotski considera ca, in evolutia sa, copilul invata comenzile verbale ale adultului, pe care, ulterior, le interiorizeaza, ajungand sa-si dea comenzi singur. Adultii constituie, pentru copi, modele de comportament si chiar modele de vointa. Vointa poate fi inteleasa ca: modalitate de coordonare a activitatii in general (vointa actiunii si vointa abtinerii, rabdari, a renuntarii), ca proces superior de atutoreglaj (de tip constient si mediat verbal) si ca aptitudine de a actiona in vederea realizarii unui scop constient propus. Din punct de vedere psihologic, obstacolul nu se identifica cu nici un obiect sau fenomen al realitatii si nici cu rezistenta interna resimtita de individ in defasurarea unei activitati, ci reprezinta o confruntare intre posibilitatile omului si conditiile obiective ale activitatii. Natura obstacolului poate fi diferita: exterioara, materiala sau interna (de natura fiziologica, psihologica). In evaluarea obstacolului poate sa se produca: subaprecierea obstacolului (esec), supra apriecerea obstacolului (esec) sau reflectarea adecvata a acestuia. In depasirea obstacolului, omul isi mobilizeaza efortul voluntar. Efortul voluntar nu este innascut, fiind dependent de modu de apreciere a obstacolului si de nivelul de dezvoltare a limbajului. El consta dintr-o mobilizare a resurselor fizice, intelectuale, emotionale, prin intermediul mecanismelor verbale. Limbajul are rol reglator in declansarea, organizarea si defasurarea actiunilor mintale sau motorii. Astfel, vointa poate sa transforme imperativele externe in comenzi interne ( autocomenzi), constituindu-se in mecanism psihic de auto reglare de auto guvernare si de dirijare a conduitei.

Etapele actului voluntar

Vointa, in calitate de proces psihic, se reaalizeaza de-a lungul a mai multor etape: 1. Articularea motivationala, prefigurarea intentiei sau impulsului esprima o tensiune interioara care tinde sa se exteriorizeze si sa activeze veriga motorie. Impulsul poate fi interior sau exterior si atunci cand intensitatea lui depaseste un anumit prag, ae loc constientizarea lui care devine punctul de plecare al actiuni voluntare. Constientizarea impulsului si raportarea lui la un anumit obiect sunt urmate de formularea scopului si directionarea actiuni in vederea realizari lui (starea de ,,Vrere -,, vreau X). 2. Analiza si lupta motivelor. Motivele odata elaborate intra in raporturi de concordanta sau opozitie, ceea ce impune aprecierea avntajelor si a dezavantajelor alegerii unuia sau altuia. 3. Luarea hotarari, realizata in urma deliberari, face posibila elaborarea planului de acitune. Ea presupune alegerae unui motiv si respingerea sau amanarea celorlante, stabilindu-se, eventual, ordine realizari lor. Acum apare intentia de a actiona care include: motivul ales, scopul urmarit, mijloacele adecvate de realizare ascopului, planul desfasurari actiunii si posibile consecinte ale acestuia. 4. Indeplinirea planului sau faza executiei este formata din operati concrete (prin care situatia initiala este supusa unor transformari, in plan mintal sau exterior, pentru realizarea scopului stabilitz) si, uneori operati automatizate care vor fi integrate controlului constient. Executi are caracter secvential, ea constand din succesiuni de operatii. Pe parcursul executiei pot sa apara obstacole si actiune sa esueze, scopul nefiind realizat. 5. Faza de evaluare si verificare arezultatelor partiale si transformarea lor ininformatie inversa, pentru comanda si efectuarea operatiilor vitoare. Daca rezultatele nu sunt cele scontate, atunci sunt sanse ca actiune sa fie repetata. Rezultatul final, prin conexiune inversa, asigura inregistrarea programului (schemei) actiunii pentru utilizarea ulterioara.

Calitatile vointei

Cele mai importante calitati ale vointei sunt: 1. Perseverenta consta in mentinerea timp indelungat a efortului in directia realizarii scopului la nivelul de perfectiune impus de subiectul insusisi asteptat de cei din jur. Ea presupune realizarea efortului voluntar pe o perioada indelungata de timp, chiar si conditiile in care aparent n-ar fi posibila continuarea actiunii. Opusul ei este incapatanarea (insusire negativa) care presupune urmarirea unui scop si atunci cand este clar ca imprejurarile nu ofera nicio sansa de reusita (este rezultatul lipsei de flexibilitate in gandire si actiune, al prejudecatilor sau a unor carente educationale). 2. fermitatea si taria vointei este capacitatea de a suporta dificultatile, opinile contrare, severitatea critici etc., pentru a-si mentine hotararea luata. Opusul ei este slabiciunea vointei (insusire negativa) care inseamna imponsibilitatea de a realiza efortul voluntar cerut, chiar daca cel in cauza este constient de importanta acestui fapt pentru el sau pentru cei din jur. 3. independenta si initiativa exprima gradul de autodeterminare si originalitatea liniei proprii de conduiata. Opusul ei este sugestibilitatea (insusire negativa) care consta in adoptarea necritica a influentelor exterioare. 4. Autocontrolul presupune constietizarea, aprecierea si adecvarea permanenta a tendintelor, motivelor si proceselor intelectuale, precum si actiunilor concrete anumitor exigente, principii, idealuri morale, politice, sociale etc. 5. Proptitudine deciziei consta in rapiditatea cu care omul delibereaza.