Educatia estetica

1. Obiectivele educatiei estetice se pot imparti in doua grupe reprezentative:

a) obiective care au in vedere formarea capacitatii de a percepe, insusi si folosi adecvat
valorile estetice,
b) obiective care urmaresc dezvoltarea capacitatilor de a crea noi valori estetice,
cultivarea aptitudinilor estetice creatoare.
Prima grupa de obiective vizeaza problema formarii personalitatii in spiritul cerintelor pe
care le implica necesitatea cunoasterii, evaluarii si folosirii adecvate a valorilor estetice, ceea ce
presupune, de fapt, formarea constiintei si conduitei estetice a personalitatii, in raport de cerintele
generale ale integrarii acesteia in universul estetic.
In prima grupa se includ obiectivele:
-

Sensibilitatea

fata

de

fenomenul

estetic

si

pregatirea

pentru

intelegerea

limbajului, procedeelor si fenomenelor prin care se manifesta valorile estetice. Pentru

dezvoltarea receptivitatii estetice este nevoie de cultivarea acelor simturi prin intermediul carora
vor fi sesizate conformatiile cromatice, acustice, etalate de opera de arta, de stimularea reactiilor
proprii receptarii artistice personale, spontane, autentice.
- Formarea gustului estetic intemeiat pe insusirea unui sistem de valori pe conturarea
unei sensibilitati proprii, dezvoltarea judecatii estetice, a posibilitatii de a analiza si de a judeca
impresia produsa de operele receptate. Gustul estetic este capacitatea de a reactiona spontan,
printr-un sentiment de satisfactie sau insatisfactie, fata de obiectele si procesele naturii, fata de
operele artistice. Judecata estetica este acel act de deliberare, de ierarhizare a obiectelor estetice
pe baza unor criterii generale si statornice, personale si autentice, de apreciere
- Formarea sentimentelor si convingerilor estetice reprezinta o sarcina, prioritara a
educatiei estetice, stimularea trairilor afective superioare caracterizate prin intensitate,
profunzime si finalitate, cum sunt respectul si dragostea fata de arta, pasiunea pentru frumos in

toate manifestarile sale. Gustul estetic, judecata estetica, idealul estetic, sentimentele si
convingerile estetice sunt principalele componente ale atitudinii estetice.
Cea de a doua grupa de obiective vizeaza dezvoltarea creativitatii estetice. In aceasta
grupa se impun cu deosebire doua obiective:
- descoperirea la timp a aptitudinilor speciale pentru diferite genuri de arte si
dezvoltarea acestora in raport de potentialitatea lor prin activitati educative judicios concepute,
- formarea deprinderilor si abilitatilor cerute de specificul creatiei respective.
Creativitatea este, cu deosebire, conditia de baza a artei, a atitudinii estetice, o finalitate
importanta a educatiei estetice. Exista o creativitate generala si o creativitate proprie unui anumit
domeniu de activitate.
Dezvoltarea aptitudinilor estetice creatoare presupune:
- stimularea aptitudinilor creatoare in receptia estetica, dezvoltarea imaginatiei
integratoare in raport cu opera de arta receptata,
- formarea capacitatii de a exprima, de a comunica trairea estetica,
- dezvoltarea capacitatii de a surprinde, a aprecia si a exprima cu mijloace artistice unele
aspecte ale naturii, ale existentei cotidiene,
- stimularea trebuintei de frumos,
- formarea abilitatilor estetice si a deprinderii de a le folosi consecvent in munca si in
viata cotidiana.

2. Principiile educatiei estetice

4. principiul intelegerii si situarii contextuale a fenomenului estetic.
Acest principiu recomanda sa se cunoasca cat mai temeinic corelatiile dintre opera, creator si
conditiile istorico-sociale. El cere sa se abordeze cunoasterea si aprecierea unei opere de arta la
un nivel interdisciplinar. Respectarea cerintelor acestui principiu al educatiei estetice ajuta la
atingerea unor obiective de baza ale educatiei estetice ca: formarea capacitatii de apreciere si
evaluare a operelor de arta, formarea gustului si idealului estetic.

3. Metode si forme de realizare a educatiei estetice

Metodele folosite in educatia estetica sunt metode comune cu cele folosite in intregul
proces educativ.
Un loc cu totul aparte revine in educatia estetica metodei exercitiului, insotita
de explicatii si demonstratii.
Exercitiul contribuie la dezvoltarea sensibilitatii si receptivitatii estetice. De asemenea,
exercitiul sta la baza capacitatii de a folosi, a reproduce sau a crea valori estetice. El poate
imbraca mai forme: exersarea unor capacitati perceptive, exercitii de traducere reciproca a
limbajelor artistice sau exercitii tehnice.
Explicatia intervine ca moment introductiv in achizitionarea de cunostinte teoretice sau in
dobandirea de deprinderi artistice specifice.
Demonstratia sta mai mult la indemana cadrului didactic specializat intr-un domeniu al
artei.
Printre modalitatile de realizare a educatiei estetice se inscriu: educatia muzicala,
coregrafica, plastica, cinematografica, toate acestea pot fi realizate in cadre formale de educatie
si nonformale sau informale.

4. Continutul si modalitatile de realizare a educatiei estetice

n scoala
Continutul educatiei estetice n scoala este concretizat n ceea ce se ntelege prin cultura
estetica. La rndul ei, cultura estetica scolara se prezinta sub doua ipostaze:
a)

cultura obiectiva reprezentata de un ansamblu de cunostinte si capacitati estetice,

prevazute n documentele scolare si transmise n procesul instructiv - educativ din
scoala.

b)

cultura subiectiva care ne apare - asa cum remarca G. Vaideanu - "ca rezultat
spiritual produs n individ de asimilarea culturii obiective". Acest rezultat spiritual se
concretizeaza ntr-un ansamblu de capacitati, aspiratii, sentimente si convingeri
estetice, toate subsumate si integrate unui ideal estetic.
3

Atitudinea estetica (cu toate componentele ei) reprezinta rezultatul interiorizarii culturii
estetice obiective. Procesul acesta de interiorizare si de formare a culturii estetice subiective
(care da sens individual atitudinii estetice) se realizeaza prin educatie, prin autoeducatie ct si
prin influentele mediului. Modalitatile de realizare a educatiei estetice pot fi grupate n functie de
mijlocul utilizat: frumosul natural, ambianta sociala, literatura, muzica, arta plastica etc.
Elementul cel mai general si care actioneaza de la nceput asupra "sensibilitatii", asupra
laturii afective a copilului, nca nainte de scoala dar si dupa aceea, l constituie frumosul natural.
Succesiunea anotimpurilor, rasaritul si apusul soarelui, o noapte nstelata, un cmp nflorit, o
padure nclinndu-se sub bataia vntului, un cer senin si o liniste odihnitoare, toate pot deveni
prilej de a atrage atentia copilului asupra frumosului din natura si a-l ajuta sa-l perceapa, sa
reactioneze emotional si sa vibreze intern la contactul cu el. De asemenea, ambianta, cadru
social n care traieste elevul (locuinta, scoala, clasa, strada, ceremonialul, vestimentatia, designul industrial, design-ul specific tehnologiei informatizate, artizanatul, relatiile dintre oameni etc.)
toate exercita o influenta pozitiva sau negativa n acest sens. Ele devin un puternic mijloc de
influentare a sensibilitatii elevilor mai ales daca atentia lor este orientata n directia perceperii si
aprecierii frumosului social. De altfel, numeroasele implicatii sociologice (moda, design-ul etc.)
ca si cele psihologice (formarea gustului, a creativitatii etc.) nu pot fi ignorate n procesul
organizarii educatiei estetice din scoala.

5. Domeniu
n procesul de nvatamnt educatia estetica se realizeaza prin toate disciplinele scolare.
Fireste aceasta contributie nu este egala. Ea depinde de specificul si continutul obiectului de
nvatamnt, precum si de pregatirea profesorului pentru a introduce pe elev n "lumea
frumosului" prin obiectul sau de specialitate. Date fiind importanta literaturii, muzicii si
desenului n sfera culturii generale scolare ne vom opri cu analiza doar la cele trei forme
corespunzatoare de educatie estetica.
Educatia pentru si prin valori literare. Literatura ca "arta cuvntului" detine un loc
primordial n educatia estetica scolara. "Cuvntul" ca materie prima pentru literatura dispune de
multiple posibilitati de a crea imagini vizuale, auditive, tactile si gustative si n acelasi timp de a
4

provoca stari de spirit foarte diverse (admiratie, revolta, contemplare etc.). De aici, importanta a
doua obiective specifice, anume dezvoltarea sensibilitatii si simtului literar si dezvoltarea
capacitatii de a discerne frumusetea lumii reale de aceea creata prin fictiune n cadrul unei
opere literare rezultat al receptarii poetice prin lectura artistica. A dezvolta receptivitatea literar
artistica a elevilor nseamna a mari coeficientul de receptare senzoriala si emotionala a textului
ca structura artistica (metaforica, cu ritm, rima, frazare, sonoritate). Totodata, aceasta nseamna
sa doresti, sa simti nevoia sa citesti poezie buna, eseu, proza, teatru etc., sa poti aprecia ceea ce
lecturezi prin introducerea unor categorii estetice, cum sunt frumosul, grotescul, sublimul,
tragicul, comicul, satiricul, ironicul, umoristicul, dar si opusul acestora n sens valoric. Nu n
ultimul rnd, se impune si dezvoltarea spiritului creativ ca forma de autoexprimare artistica prin
intermediul cuvntului, de a aprecia n context larg frumusetea limbii ce o vorbim cu totii, limba
romna.
Educatia pentru si prin valori plastic - picturale. Socotit ca forma de expresie a
dinamismului interior, desenul n toate formele sale (desen dupa natura, decorativ, artistic, tehnic
etc.) reprezinta principalul mijloc de familiarizare a elevului cu limbajul artelor plastice, de
stimulare a expresivitatii plastice. Aceasta componenta a educatiei estetice si propune sa
dezvolte la elevi capacitatea de a discerne frumosul pictural de nonpictural, figurativul de
nonfigurativ, sa le formeze abilitati vizuale si manuale, gustul si imaginatia, dar si elementele de
gndire si comunicare plastica (a trasa si ntelege un plan, o schita, un proiect a comunica n
limbaj plastic ceea ce simte, gndeste si traieste). Totodata educatia plastic - picturala urmareste
sa-i initieze pe elevi n perceperea, priceperea si crearea raporturilor plastice - culori, linii,
armonii si forme de reprezentare vizuala, le dezvolta - dupa cum remarca R. Arnheim capacitatea de a observa spatiul n raport cu tehnicile bi si tridimensionale, le perfectioneaza
modalitatile de interactiune dintre comportamentul motor si controlul vizual, raporturile dintre
orizontalitate si verticalitate, ca elemente ale morfologiei compozitiei, asa cum este masura
pentru muzica.
Educatia pentru si prin valori muzicale. Dintre toate artele, muzica este cel mai aproape
de sufletul omenesc, fiind prezenta n toate etapele devenirii sale. De la cntecul de leagan, la
cele scolaresti, de dragoste, ostasesti, doine, cntece haiducesti si pna la cele funebre omul a
gasit mereu ocazia sa-si exprime "simtirea" si sa gaseasca n muzica curaj, alinare etc x).
5

Educatia muzicala consta, n principal, n sensibilizarea elevului la valoarea melodica a unui text
muzical global sau prin componentele lui - tema, armonie, polifonie, timbru, dinamica.
Finalitatile ei vizeaza crearea acelei unitati neegalabile dintre om si muzica prin rezonanta
afectiva si inefabil, formarea si rafinarea gustului muzical, discernerea muzicalului de
nonmuzical, viznd desigur si dezvoltarea auzului muzical, stapnirea limbajului specific
(notatie) si a structurii unei opere muzicale s.a. n cazul elevilor care manifesta aptitudini pentru
acest domeniu al artei se poate atinge si treapta creatiei muzicale pe temeiul unirii dintre reactia
emotional afectiva, starea de contemplare psihologica senina, participarea intelectiva si volitiva
(ascultare calitativa, launtrica, ntelegerea superioara a operei muzicale).
Educatia estetica se realizeaza si prin alte forme ale artei - arhitectura, teatrul, filmul,
ca si prin mijloacele de comunicare n masa. Procesul acesta este deosebit de complex. El cere
sensibilitate si efort modelator dar si competenta organizatorica si metodologica. Formele ei de
realizare sunt foarte variate. Ele cuprind ntregul proces de nvatamnt, orele de dirigentie,
activitatile extradidactice, totul poate sluji preocuparilor educative de potentare a setei de traire a
frumosului, de formare a conduitelor civilizate, ntemeiate pe valorile esteticii integrative, de
stimulare a energiilor creatoare, concomitent cu pregatirea elevilor pentru a respinge urtul si tot
ce-i legat de el n plan estetic, etic, filozofic si educational.