TEMA

PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT

OBIECTIVE VIZATE PRIN STUDIUL TEMEI:

 Definirea şi analiza procesului de învăţământ ca sistem;

 Descrierea componentelor procesului de învăţământ şi a relaţiilor de
interdependenţă dintre acestea;
DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Procesul de învăţământ reprezintă:

„ca un sistem complex FIINTE UMANE CD – E/GRUP DE ELEVI si
dinamic DINAMICA MODULUI DE ORGANIZARE, un ansamblu
actional deliberat, proiectat si structurat, ale carui componente si
interactiuni dintre ele functioneaza in mod integral, in raport cu anumite
obiective instructiv-educative de atins” (Cerghit, 2002)

“activitatea instructiv – educativă realizată în cadru instituţional” (Radu,

Ezechil, 2006, p. 14);

“ansamblu de activităţi organizate ORAR /SALA/ LINK şi dirijate CD

care se desfăşoară etapizat, în cadrul unor instituţii specializate, sub
îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii
unor obiective instructiv - educative” (Jinga, Istrate, 2006, p. 206).

activitatea instructiv educativa complexa desfasurata in mod sistematic

si organizat de catre elevi si profesori care conduce la inzestrarea
elevilor cu un sistem de cunostinte, deprinderi, capacitati si competente
pe baza carora ei dobandesc cunoasterea stiintifica a realitatii, isi
formeaza conceptia despre lume, connvingerile morale, trasaturile de
caracter, precum si aptitudinile de cercetare si creatie.
Funcţia generală a procesului de învăţământ

- formarea-dezvoltarea personalităţii elevului în vederea integrării sale

sociale la nivel cultural, civic şi economic, implicând un amplu proces
de culturalizare şi socializare a elevului.

CARACTERISTICI ALE PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

- este o activitatea realizată în mod intenţionat şi conştient;

- urmăreşte îndeplinirea unor obiective instructiv-educative
(transmitere de cunoştinţe, formare de deprrindri şi priceperi, de
atitudini, trăsături de persoanlitate etc.)
- se realizează în cadru instituţionalizat, în şcoală;
- se realizează sistematic pe baza unui program riguros dispus pe an
şcolar – semestru şcolar - zile şcolare - orar şcolar;
- se desfăşoară în baza unor regulamente de funcţionare, prin
respectarea principiilor şi normelor psihopedagogice;

- are caracter bilateral, presupune participarea a doi agenţi

educaţionali; profesorul şi elevul;
- este o activitate complexă, dinamică, care presupune acţiunea
comună, interdependentă a mai multor componente: factori umani,
procese, resurse materiale şi financiare, resurse de timp;
- este un proces de cunoaştere (raportul formativ – informativ).
Caracterul formativ al procesului de învăţământ

dezvoltarea calităţilor intelectuale şi se exprimă în formularea,

precizarea, operaţionalizarea obiectivelor educaţiei corespunzătoare
domeniului cognitiv.

Caracterul informativ al procesului de învăţământ

atenţionează asuprapracticii şcolare tradiţionale dominată de predarea,

transmiterea, învăţarea unui conţinut informativ, cu caracter aplicativ
redus.

! Informarea trebuie să preceadă formarea.

! schimbarea concepţiei asupra predării pentru echilibrarea

caracterului formativ-informativ vizează „răsturnarea” triadei
tradiţionale a obiectivelor (cunoştinţe – capacităţi–atitudini) în triada
curriculară modernă (atitudini-capacităţi– cunoştinţe).
ABORDAREA SISTEMICĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Abordarea sistemică a procesului de învăţământ se referă la faptul că

procesul de învăţământ este o activitate complexă şi dinamică care
funcţionează ca urmare a interacţiunii dintre elementele componente şi
care dispune de mecanisme proprii de reglare şi autoreglare.

a) a relaţiei cu supra sistemul şi a relaţiei cu alte sisteme sociale;

SISTEM SOCIAL

SISTEM DE EDUCATIE

SISTEM DE INVATAMANT romanesc

PROCES DE INVATAMANT
Proces obligatoriu, subventionat /gratuit
SISTEM SOCIAL
Ansamblul de norme, principii care guberneaz[ entitatile sociale ale unei
tari

SISTEM DE EDUCATIE
ansamblul paradigmelor educationale ale unui sistem de invatamant

SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT

“ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de diferite tipuri,

niveluri şi forme de organizare a activităţii de instruire şi educare”,
cuprinzând “unităţi şi instituţii de învăţământ, de stat şi particulare”.

PROCES DE INVATAMANT
- principalul subsistem al sistemului de învatamânt în cadrul caruia
se realizeaza instruirea si învatarea elevilor si studentilor prin
intermediul activitatilor proiectate, organizate si dirijate de catre
profesori, în conformitate cu anumite norme si principii
didactice, într-un context metodic adecvat, apelând la resurse
materiale si didactice potrivite, în vederea atingerii dezideratelor
educatiei.
- dimensiunea dinamica a sistemului de învatamânt
b) a componentelor structurale care îi determină funcţionarea internă.

1.Perspectiva structurală

- finalităţi educaţionale - ce trebuie să ştie elevul?, ce trebuie să ştie să

facă elevul?)
- conţinuturi - ansamblul de informaţii structurate şi sistematizate;
ex. conţinuturi ştiinţifice, tehnice, literar-artistice, filozofice, etc.);
- resurse umane
elevul, profesorul, alţi agenţi eduaţionali – familia, comunitatea;
- relaţii pedagogice (profesor – elev, elev- elev);
- organizarea pe niveluri, cicluri, discipline etc.
- metodele didactice;
- mijloace didactice;
- forme de organizare;
- timp şcolar
este structurat sub formă de an şcolar, semestru şcolar, săptămână
şcolară, zi şcolară, ore de clasă;
- mediu fizic (clasa, laboratorul, cabinetul, atelierul, amfiteatrul, săşi de
sport etc.);
- mediul socio-cultural;
- resurse financiare;
- procesele de predare, învăţare, evaluare;
- feedba-ck - asigură reglarea şi autoreglarea procesului de
învăţământ în raport cu obiectivele urmărite.

Aceste componente se află în relaţii de interdependenţă, calitatea

unei componente şi modul ei de funcţionare influenţează celelalte
componenete şi calitatea produselor obţinute deci, funcţionarea
întregului sistem.
2. Perspectiva funcţională
Se referă la raportul dintre procesul de învăţământ şi contextul în
care se realizează.
Procesul de învăţământ este reprezentat ca o relaţie dintre:
- flux de intrări - INPUT (ceea ce primeşte sistemul din partea
mediului);
- proces - ACTIVITATEA PROPRIU-ZISĂ (acţiunile desfăşurate);
- flux de ieşiri - OUTPUT (ceea ce se obţine, produsele rezultate);
- feedba-ck (reglează desfăşurarea procesului de învăţământ).
 1. Flux de intrări 2. Procese 3. Flux de ieşiri
INPUT didactice OUTPUT (achizitii
scolare / rezultate
scolare)
- finalităţi educaţionale - cunoştinţe
– ce? (competente - deprinderi practice
generale /specifice, PREDARE - deprinderi
obiective intelectuale
operationale) ÎNVĂŢARE - atitudini
- conţinuturi /manuale - comportamente
…, teme /curricula EVALUARE - aptitudini
- resurse umane (CD, - trăsături de
E, administrativ) personalitate
- relaţii pedagogice - competenţe
- metodele didactice profesionale
- mijloace didactice - nivel de cultură
- forme de organizare - nivel de pregătire
- timp şcolar /orar
scolar (ora scolara)
- mediu fizic, socio-
cultural;
- resurse financiare
- spatiul scolar

Feed-back /
Fig. 1 Perspectiva funcţională a procesului de învăţământ
3. Perspectiva operaţională

- proiectarea procesului (anticiparea modului de desfăşurare a

activităţii didactice);
- implementarea procesului (realizarea efectivă) prin cele trei procese
care se desfăşoară interdependent:
 predare
 învăţare
 evaluare
- evaluarea procesului

PROCESUL DE
ÎNVĂŢĂMÂNT

IMPLEMENTARE / EVALUAREA
PROIECTARE
REALIZARE PROCESULUI

Fig. 2 Perspectiva operaţională a procesului de învăţământ

 PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT CA PROCES DE
PREDARE – ÎNVĂŢARE – EVALUARE

PREDARE ÎNVĂŢARE

EVALUARE
 Predarea este:
“o structură complexă şi coerentă de acţiuni care angajează elevii
într-un efort de învăţare pe un anumit conţinut, realizat cu profesorul,
sau cu ajutorul elevilor, sau chiar singuri” (Cerghit, 2002, p. 234);
“un ansamblu complex de acţiuni şi comportamente didactice specifice,
destinate producerii învăţării” (Cerghit, Ioan în Iucu, 2001, p. 85).

Principalele accepţii a predării sunt:

- predarea ca transmitere,
- predarea ca ofertă de experienţe – experiente didactice – joc motric,
joc didactic, joc logic, joc senzorial, expunere de curricula, portofoliu,
proiect,
- predarea ca formă de dirijare a învăţării
- predarea ca gestiune a învăţării, P- I
- predarea ca ansamblu de comportamente didactice specifice.
 Invatarea

„o activitate intelectuală şi fizică desfăşurată în mod sistematic în

vederea însuşirii unor informaţii şi formării de abilităţi necesare
dezvoltării continue a personalităţii” (Ionescu, Miron, în Potolea, 2008,
p. 206), având atât un aspect informativ, centrat pe asimilarea unui
conţinut informaţionale util, dar şi unul formativ, care se referă la
dezvoltarea sistemului cognitiv-operaţional al individului;

Principalele accepţiuni ale învăţării şcolare

- un proces desfăşurat de agenţi umani, cu eforturi cognitiv-
operaţionale, socioemoţionale, acţionale şi atitudinale;
- se produce în condiţii concrete de spaţio-temporalitate, de valori,
având o ritmică individuală şi un fond social definit;
- vizează atingerea unor rezultate cognitive, psihomotorii, afectiv-
educaţionale, exprimate şi integrate în competenţe,
- se caracterizează prin reconstrucţie şi ameliorare, pe bază de
feedback.
Evaluarea
- definiţii tradiţionale, care defineau evaluarea ca măsurare;
- definiţii care interpretau evaluarea ca masurare a rezultatele şcolare în
raport de obiectivele operationale;
- definiţii actuale care se centrează pe formularea de judecăţi de valoare
asupra proceselor de învăţare şi asupra rezultatelor şcolare pe baza
unor criterii calitative.

În abordările actuale, evaluarea presupune:

- a verifica achiziţiile în cadrul unui progres;
- a judeca o activitate, un efort al elevului;
- a estima nivelul competenţei unui elev;
- a situa elevul în raport cu propriile posibilităţi şi ale celorlalţi;
- a reprezenta reuşita elevului prin raportare la criterii calitative,

„evaluarea formativă, integrată procesului de învăţare” (Vogler,

2000):
 Cele trei procese se află întro relaţie de interdependenţă,
intercondiţionare reciprocă: procesul de predare induce procesul de
învăţare, în funcţie de calitatea predării se produce învăţarea; pe
parcursul activităţii de învăţare se realizează evaluarea, pentru asigurarea
unei reglări şi autoreglări eficiente; în mod direct, calitatea rezultatelor
depinde de calitatea învăţării care depinde la rândul ei de calitatea
predării.
Între predare – învăţare şi evaluare se stabileşte “o interacţiune
explicită şi implicită permanentă, de influenţare şi sprijin reciproc (...)
alcătuiesc o unitate organică, se contopesc întrun singur act, deoarece
constituie părţi integrante şi definitorii ale unuia şi aceluiaşi sistem
procesual unitar.” (Cerghit, 2008, p. 237)
Bibliografie selectivă:

Cerghit, Ioan; Vlăsceanu, Lazăr, 1998, Curs de pedagogie, Tipografia Universităţii din
Bucureşti.
Cerghit, Ioan, 2002, Sisteme de instruire alternative şi complementare, Bucureşti: Editura
Aramis.
Şoitu, Laurenţiu; Cherciu, Rodica Diana, 2006, Strategii educaţionale centrate pe elev, Buzău:
Editura Alpha MDN.
Neacşu, Ioan, 1999, Instruire şi învăţare (ediţia a II-a revizuită), Bucureşti: EDP.
Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2007, Strategii didactice interactive (ed. a II-a), Bucureşti: EDP.
Ionescu, Miron; Chiş, Vasile, 2001, Didactica modernă, Cluj-Napoca: Editura Dacia.
Iucu, Romiţă, 2001, Instruirea şcolară, Iaşi: Editura Polirom.