A. Tema de control nr.

1 (3 puncte): Realizați un referat în care să aprofundați teoria dezvoltării

cognitive a lui Piaget. Lungimea referatului va fi de minim trei pagini, maxim cinci, tehnoredactat în
format A4 cu font de 12 TNR, 1,5 distanța dintre rânduri, margini – 2,5 cm la stânga, 2 cm în rest.
Pentru realizarea referatului consultați și citați corespunzător cel puțin trei surse bibliografice!

Jean Piaget a fost un psiholog elvețian care a acordat o mare importanță studierii dezvoltării
copilului, el considerând că educația unui copil are o importanță crucială, atât pentru evoluția
personală, cât și pentru contribuția sa la evoluția societății.

În timp ce studia la Universitatea Sorbona din Paris, Piaget analiza teste ale elevilor, constatând că
majoritatea copiilor dădeau răspunsuri greșite la anumite întrebări, întrebări la care adulții sau copiii
de vârste mai mari răspunseseră în mod corect, ceea ce a dus la concluzia că gândirea copiilor mici
este diferită de cea a adulților și a adolescenților.

Piaget și-a studiat cei trei copii din perspectivă științifică, observându-le cu atenție dezvoltarea
cognitivă de la naștere până la copilăria timpurie.

Teoria dezvoltării cognitive a fost considerată revoluționară la vremea respectivă în lumea

academică, rămânând de mare actualitate și în ziua de astăzi.

Astfel, în teoria sa, Piaget distinge patru stadii ale dezvoltării intelectuale: stadiul inteligenței
senzorio-motorii, stadiul preoperațional, stadiul operațiilor concrete și stadiul operațiilor formale.

Primul stadiu se regasește la copiii aflați între 0 și 2 ani și se referă la dezvoltarea unor deprinderi,
pe baza reflexelor înnăscute. “Punctul de plecare al operațiilor intelectuale se cuvine căutat, așadar,
până într-o primă perioadă de dezvoltare caracterizată prin acțiuni și inteligență sensorio-motrice”
(Piaget, 1972, p 29) Un concept lansat de Piaget este cel de obiect permanent, care reprezintă
înțelegerea faptului că un obiect există chiar dacă nu se află în câmpul vizual al copilului. “Acest
univers practic pe care copilul și-l elaborează începând cu al doilea an de viață, este format mai întâi
din obiecte permanente. Or, universul inițial este o lume fără obiecte constând doar din tablouri
mișcătoare și inconștiente, care apar si apoi dispar complet, fie fără întoarcere, fie reapărând sub o
formă modificată sau analogă.” (Piaget, Psihologia copilului, p 9)

Reacția circulară este un alt concept fundamental al teoriei sale și reprezintă tendința copilului de a
realiza și repeta mișcări tot mai complexe, pornind de la cele reflexe și ajungând la mișcări tot mai
evoluate.

Stadiul inteligenței senzorio-motorii prezintă șase substadii. Primul dintre acestea este stadiul
refexelor simple și are loc în prima lună de viață, când copilul învață , de exemplu, că poate executa
mișcarea de supt și în absența sânului sau a biberonului. “Deprinderea constituie un fapt primar,
explicabil în termenide asociații formate pasiv, iar inteligența derivă din ea treptat, odată cu
creșterea complexității asociațiilor dobândite” (Piaget, Psihologia inteligenței, 1998, p 79)
Al doilea substadiu este cel al reacțiilor circulare primare, cuprins între 1 și 4 luni, când copilul
reproduce o experiență plăcută, care s-a produs întâmplător la început. Un exemplu concludent este
suptul degetului, care nu este o acțiune încununată cu succes de la început, ci necesită un număr
repetat de încercări și eșecuri.

Al treilea substadiu este reprezentat de reacțiile circulare secundare, ce are loc între 4 și 8 luni. În
acest interval al vârstei, copilul învață să facă anumite mișcări cu ajutorul unor obiecte
înconjurătoare.

Al patrulea substadiu se dezvoltă între 8 și 12 luni și constă în coordonarea reacțiilor circulare

secundare, atunci când copilul subordonează mijlocul unui scop.

Al cincelea substadiu este cel al reacțiilor terțiare, are loc între 12 și 18 luni, iar în acest interval
copilul combină reacții circulare secundare pentru a obține rezultate noi și interesante pentru el.

Ultimul substadiu este reprezentat de interiorizarea schemelor și are loc între 18 și 24 luni. Acum
gandirea copilului va trece de la planul senzoriomotor la cel simbolic.

“În primii doi ani ai dezvoltării (perioada sensorio-motorie) copilul a fost deja obligat să
săvârșească în mic un fel de revoluție coperniciană: raportând la început totul la el însuși și la
corpul său propriu, el a sfârșit prin a constitui un univers spațio-temporal și cauzal în care corpul
său nu mai este considerat decât un obiect printre altele , într-o imensă rețea de relații care-l
depășesc” (Piaget, 1972, p 31)

Stadiul preoperațional se desfășoară între 2 și 7 ani și este un stadiu foarte important pentru
pregătirea gândirii operaționale. Acest stadiu este și el divizat în două substadii, cel al funcțiilor
simbolice și cel al gândirii intuitive.

În substadiul funcțiilor simbolice, copilul capătă puterea de a-și reprezenta mental obiecte care sunt
absente, utilizarea unor cuvinte simple pentru a descrie niște acțiuni (“alo” pentru ilustrarea unei
conversații telefonice, “papa”, pentru a-și exprima senzația de foame, “tai-tai” pentru acțiunea de a-
și lua rămas bun)

Jocul simbolic este un indicator important al acestei perioade. Prin jocul simbolic, copilul
transformă lumea fizică pe care o cunoaște, în lume simbolică, fantastică. Astfel, obiectele prind
viață, iar copilului îi vine greu să facă distincția între obiectele animate și cele neanimate, el fiind
convins că plantele, pietrele, pot avea sentimente, pot simți, pot interacționa.

„Jocul simbolic înseamnă, fără îndoială, apogeul jocului infantil. El corespunde funcției
esențiale pe care o îndeplinește jocul în viața copilului mai mult decât celelalte două sau trei
forme de joc [...] Obligat să se adapteze neîncetat lumii sociale a celor mari, ale cărei interese
și reguli îi rămân exterioare, și unei lumi fizice pe care, deocamdată, o înțelege prost, copilul
nu reușește, spre deosebire de adult, să satisfacă trebuințele afective și chiar intelectuale ale
eului său [...] Este, deci, necesar, pentru echilibrul său afectiv și intelectual, ca el să poată
dispune de un sector de activitate a cărui motivație să nu fie adaptarea la real, ci dimpotrivă,
asimilarea realului la eul său, fără constrângeri sau sancțiuni. Acesta este jocul, care transormă
 realul printr-o asimilare mai mult sau mai puțin pură la trebuințele eului, în timp ce imitația
[...] este o acomodare mai mult sau mai puțin pură la modelele exterioare, iar inteligența este
un echilibru între asimilare și acomodare” , consideră Piaget (2005, p 27)

O altă caracteristică specifică acestei perioade este egocentrismul, metodă prin care copilul își
subordonează lumea exterioară propriului eu, nefiind capabil să facă distincția între perspectiva sa și
cele a altor oameni.

Desenul este un factor care indică dezvoltarea reprezentării mentale a obiectelor. Desenele, văzute
ca niște jocuri de către Luquet, pentru că oferă plăcere copilului, sunt reprezentate realist de copii,
deși ei tind să arate prin această formă de exprimare, ceea ce știu, mai degrabă decât ceea ce văd.
Copiii pot explica foarte bine ceea ce pentru adulți pare o simplă mâzgăleală.

Substadiul gândirii intuitive se desfășoară între 4 și 7 ani. Noutatea acestei etape o constituie
procesul numit centrare, care denumește capacitatea copilului de a clasifica obiecte după o singură
însușire. La sfârșitul acestei perioade, copilul poate efectua operațiuni de seriere, anume așezarea
unor obiecte în ordine crescătoare sau descrescătoare, în funcție de dimensiuni, acțiune ce presupune
un efort la început.

Stadiul operațiilor concrete are loc de la 6-7 ani la 10-11 ani și este considerat stadiul care precede
dezvoltarea maximă a intelectului uman. În această etapă devin operaționale reversibilitatea și
decentrarea, egocentrismul este depășit, se trece de la centrarea pe percepție la centrarea pe logică.
Copilul poate înțelege acum că fiecărei acțiuni îi corespunde o acțiune inversă, care permite
revenirea la starea inițială. Astfel, el va putea sesiza și aspectele ce rămân constante, iar această
capacitate se va dezvolta și mai bine pe parcursul următorilor ani. La început copilul va înțelege
conservarea substanței, în jurul vârstei de 8 ani, apoi conservarea greutății, la 9-10 ani și conservarea
volumului, la 11-12 ani. Ordinea achizițiilor la copil rămâne mereu constantă, în opinia lui Piaget,
doar vârsta la care au loc aceste achiziții putând înregistra mici variații.

Copilul poate acum clasifica obiecte luând în considerare mai multe proprietăți ale aceluiași obiect.
Este extrem de important ca în învățământul primar copiii să beneficieze de materiale didactice
bogate și diverse, șă li se antreneze gândirea prin jocuri organizate în cadrul grupurilor de muncă.
Cu ajutorul acestor grupuri de lucru, fiecare membru al grupului trebuie să rezolve anumite sarcini și
atribuții, pentru a contribui la atingerea performanțelor așteptate de la grup.

Ultimul stadiu al evoluției cognitive este cel al operațiilor formale se desfășoară începând cu vârsta
de 10 ani până la vârsta de 16-17 ani. Se dezvoltă gândirea abstractă, nivelul cel mai înalt al gândirii
umane. Operațiile se realizează asupra enunțurilor verbale, copilul poate utiliza logica abstractă,
devine inventiv și original, egocentrismul nu mai constituie o piedică în extinderea cunoștințelor.

„ Gândirea formală se dezvoltă în timpul adolescenței. Adolescentul, în opoziție cu copilul, este un

individ care reflectează în afara prezentului și elaborează teorii despre toate lucrurile, complăcându-
se în special în considerații inactuale. Copilul, din contră, nu reflectează decât în legătură cu
acțiunea în curs și nu elaborează teorii, chiar dacă observatorul, notând revenirea periodică a unor
reacții analoage, poate să discearnă o sistematizare spontană în ideile copilului.” (Piaget, p 127)
 Teoria dezvoltării cognitive se bazează pe ideea că micuții descoperă lumea înconjurătoare prin
explorare, prin interacțiune, pentru a putea să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor. La început, adulții
pot ajuta copilul să asimileze mai bine prin joc, oferindu-le jucării și obiecte care să îi stimuleze,
răspunzând cu onestitate la întrebările pe care copilul le are despre lume. În stadiile finale, de mare
ajutor în dezvoltarea cognitivă sunt jocurile logice, jocurile de tip puzzle, jocurile centrate pe
rezovarea de sarcini. Interacțiunea cu alți copii este, de asemenea, benefică, mai ales când este vorba
de copii de aceeași vârstă, sau de vârstă mai mare.

Descoperirile lui Jean Piaget rămân de mare actualitate și astăzi, constituind un punct de plecare
important în înțelegerea dezvoltării intelectuale a copiilor, un instrument util pedagogilor și
cercetătorilor din toată lumea.
Bibliografie

1. Piaget, Jean (1998). Psihologia inteligenței.București: Editura Științifică

2. Piaget, Jean (1972). Psihologie și pedagogie. București: Editura didactică și pedagogică

3. Piaget, Jean (2005). Psihologia copilului. Chișinău: Carter