CAP. XVIII Managementul proiectelor de cercetare in stiintele educatiei.

1. Cercetarea pedagogica. Concept, specific, roluri, functii, tipologie. Relatie cercetare-

teorie-practica educationala.
2. Proiectul de cercetare. Etapele cercetarii in stiintele educatiei.
3. Repertoriul metodelor si tehnicilor implicate in cercetarea specifica stiintelor educatiei:
analiza, relatii, avantaje, limite.

1. Cercetarea pedagogica. Concept, specific, roluri, functii, tipologie. Relatie cercetare-

teorie-practica educationala.

Cercetarea pedagogica este o actiune de observare si investigare, pe baza careia cunoastem,

amelioram sau inovam fenomenul educational.
Nu toate fenomenele educationale pot fi supuse unei experimentari riguroase (exemplu:
formarea sentimentelor morale).
In pedagogie, cercetarea ia forma inovatiilor.
Inovatia se defineste ca fiind o operatie constienta ce are ca scop introducerea si utilizarea
unei schimbari in restructurari care amelioreaza calitatea procesului de invatamant. Se cunosc
doua nivele ale inovatiei:
1) inovatia macroeducativa – la nivelul intregului sistem de invatamant;
2) inovatia la nivel microeducativ – in scoala, la nivel de lectie etc.

Specificitatea cercetării pedagogice

În plan teoretic, studiul raţional al educaţiei se referă la:
• precizarea valorii sale în cunoaşterea, interpretarea problemelor educaţiei şi apoi în
orientarea, optimizarea practicii sale;
• afirmarea nevoii de înţelegere, explicare, generalizare, conceptualizare a datelor realităţii
concrete observate, analizate, comparate;
• facilitarea descoperirii, conturării de noi cunoştinţe, formularea unor idei, teorii,
metodologii inedite, pentru a îmbogăţi baza conceptuală, dar şi practica educaţională;
• posibilitatea de popularizare, pentru confruntarea cu alte contribuţii, comparaţii şi
efectuare de noi generalizări, pentru a extinde verificarea şi în alte condiţii ale practicii;
• susţinerea funcţiilor cercetării în dezvoltarea pedagogiei ca ştiinţă: explicativă,
constatativă, praxiologică, predicativă, sistematizatoare, referenţial-informaţională.

Pentru practica educaţională, relaţia cercetare - realitatea concretă se poate aborda din trei
perspective: de la cercetarea ştiinţifică la practică, de iniţiere şi antrenare a cadrelor didactice în
cercetarea ameliorativă şi de cunoaştere, valorificare şi generalizare a experienţei acumulate.
Faţă de alte domenii, cercetarea pedagogică se distinge prin câteva trăsături specifice:
• este un tip special al cercetării ştiinţifice, care urmăreşte cunoaşterea, înţelegerea,
interpretarea, analiza, descrierea, dezvoltarea educaţiei şi a problemelor sale, prin apelul şi la
metodologia ştiinţelor cu care colaborează pedagogia, la diferitele categorii existente;

1
 • este o acţiune complexă, proiectată, organizată, coordonată, evaluată;
• urmăreşte achiziţia de noi cunoştinţe;
• are un caracter prospectiv, pentru că proiectează modele educaţionale;
• este o acţiune organizată, proiectată, sistematizată;
• poate rezulta şi din analiza practicii;
• face apel la abordarea interdisciplinară;
Formele cercetarii
Categoriile de bază sunt:
• după esenţă: teoretico-fundamentale, practic-aplicative, combinate;
• după finalitate: constatative, ameliorative, de dezvoltare, orientate;
• după funcţie: descriptiv-analitice, explicative, operaţionale, proiective;
• după domeniu: specifică pentru fiecare disciplină pedagogică;
• după metodologie: neexperimentală, experimentală, speculativă, comparată, istorică;
• după modelul de abordare: mono-, intra-, pluri-, inter-, transdisciplinară;
• după gradul organizării: spontană, sistematică, cercetare-acţiune;
• după agenţii antrenaţi: individuală, în grup mic, colectivă;
• după complexitate: specifică (independentă), combinată (mixtă);
• după direcţia abordării: longitudinală (istorică, diacronică), transversală (sincronică)

Rolurile cercetarii
In prim plan se află cel constatativ, descriptiv, explicativ, de interpretare a diferitelor
aspecte ale educaţiei, de sesizare a cauzelor şi efectelor lor, de prelucrare cantitativă şi calitativă
a datelor, de formulare teoretică a relaţiilor stabile, de formulare de generalizări, de finalizare
în contribuţii teoretice sau practice.
În sens predictiv, cercetarea propune modele, soluţii privind posibilitatea evoluţiei şi
realizarea educaţiei în perspectivă.
Apoi, prin oferirea posibilităţilor de confruntare, dezbatere, comparare, corelare,
echilibrarea a diferitelor opinii şi rezultate, teoretice sau practice, cercetarea are şi un rol
referenţial-informaţional, cu privire la evoluţia unor probleme de cunoaştere a stadiului abordării
problemelor educaţiei.

Tipurile de cercetare pedagogica sunt:

1) cercetarea pedagogica aplicativ-ameliorativa – trebuie sa rezolve problemele educatiei
curente, imediate, pe termen relativ scurt, in stransa legatura cu reforma invatamantului
2) cercetarea fundamantala (de dezvoltare, de perspectiva) – abordeaza problemele
educative cu caracter teoretic pe termen lung, in viitor.

Functiile cercetarii pedagogice:

• functia explicativa - se rezuma doar la a constata, a descrie si a explica fenomenele
educative manifestate;
• functia praxiologica - cercetarea pedagogica este importanta atunci cand depaseste stadiul
descriptiv-explicativ si purcede benefic in maniera interventionista, determinand modificari,
transformari, apropieri de optim si armonie;

2
 • functia predictiva - cercetarea pedagogica se carcaterizeaza in a spune ceea ce trebuie sa
fie sau ceea ce va evolua in mod deosebit intr-o directie anumita;
• functia sistematizatoare;
• functia referential-informationala.

Proiectul de cercetare. Etapele cercetarii in stiintele educatiei

Metodologia cercetarii pedagogice
Planul unei cercetari pedagogice cuprinde urmatoarele etape:
1) stabilirea temei de cercetat;
2) asigurarea documentarii preliminare;
3) elaborarea ipotezei stiintifice si de lucru specifice temei cercetarii pedagogice.
4) organizarea si desfasurarea activitatii de investigatie experimentala;
Izvoarele de cercetare pedagogica sunt impartite in doua categorii:
1) practica educationala, sociala; intelepciunea educatiei populare (proverbe, zicale);
mostenirea pedagogica valoroasa a trecutului pe plan national si mondial (scrieri, opere, lucrari
pedagogice); practica scolara contemporana – este izvorul esential si fundamental al cunoasterii
pedagogice.;
2) materiale arheologice (inscripii, desene din pesteri etc); folclorul cu caracter educational
(proverbe, ghicitori, zicatori, povestiri etc); documente oficiale (legi , planuri, programe de
invatamant, multe dintre ele aflate in documente de arhiva);

In alta acceptiune, metodologia cercetarii pedagogice cuprinde mai multe etape:

I. formularea problemei, a temei de cercetat;
II. analiza productivitatii activitatii scolare (planificari, proiecte didactice, cataloage,
lucrari efectuate de elevi la cercurile pe obiecte etc.)
III. experimentarea pedagogica- consta in marirea efectului produs ca urmare a introducerii
unuia sau mai multor factori experimentali (exemplu: introducerea instuirii folosirii
calculatorului);
- experimentul se desfasoara folosind mai multe tehnici:
• tehnica grupului;
• tehnica grupelor paralele;
• esantionarea;
• metoda testelor ( pedagogice :de cunostinte, abilitati, de prinderi; (psihologice si
sociometrice :masurarea relatiilor interpersonale din grup); (chestionarele scrise, convorbirea
individuala sau in grup, ancheta psihopedagogica etc.)
• metoda analizei psihopedagogice a datelor experimentului;
• metoda scarilor de opinii si atitudini
• metoda studiului de caz.

Metodelor si tehnici folosite in cercetarea specifica stiintelor educatiei

Metode de cercetare :
1) Observatia este o metoda principiala de investigatie directa, care se manifesta ca un act
sistematic de urmarire atenta a procesului instrutiv –educativ, in asamblul sau, ori sub diversele lui
laturi, aspecte, situatii, fara sa se aduca vreo modificare acestora din partea cercetatorului
3
 2) Experimentul este metoda principala de investigatie pedagogica directa, fiind definita ca
o „observatie” provocata. Experimentul presupune modificarea fenomenului pedagogic pe care-l
investigam. Datele obtinute in acest experiment sunt corelate sau verificate cu datele din
experimentul natural. Cercetarea se desfasoara pe doua grupe paralele de subiecti (clase, scoli,
etc): o grupa experimentala (in care se provoaca fenomenul de studiat) si o grupa de control
(martor). Rezultatele experimentului trebuie verificate pe noi subiecti (clase, scoli experimentale,
„pilot”). Numai daca se confirma ipotezele, atunci se poate trece la generalizarea rezultatelor
obtinute.
3) Convorbirea (interviul) este o metoda de cercetare directa prin care se discuta in mod
intentionat cu subiectii si factorii educativi pt. obtinerea de date in legatura cu desfasurarea
procesului instructiv – educativ. Aceasta metoda se desfasoara sub forma de dialog sau sub forma
de dezbateri; se recomanda ca aceasta metoda sa se desfasoare sub forma fireasca, naturala,
sincera, spontana, fara a avea un caracter rigid, prea oficial.
4) Ancheta (testul sau chestionarul) este o metoda de cercetare directa, sub forma unei
„convorbiri in scris” dintre cercetator si subiecti.
5) studiul documentelor scolare si a rezultatelor scolare obtinute de subiecti;
6) metoda bibliografica – bazata a documentarii;
7) metoda monografica;
8) metoda istorica;
9) metoda braistorming – ului si a studiului de caz;
10) metoda statistico – matematica, metoda auxiliara de cuantificare a rezultatelor
cercetarii.
Cerintele unei cercetari pedagogice obiective:
1) inregistrare fidela a datelor
2) investigarea unui numar suficient de cazuri
3) asigurarea cadrului natural al situatiilor pedagogice de investigatie
4) folosirea imbinată a datelor din surse directe si indirecte,si a metodelor de investigatie
5) inainte de stabilirea concluziilor finale se reia actiunea de prelucrare si interpretare a
datelor
6) folosirea mijloacelor tehnice moderne.