MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE A VOCABULARULUI ELEVULUI

ÎN CLASELE PRIMARE PRIN TEXTE LITERARE

Golubițchi Silvia, conferențiar universitar, doctor în științe1
Zdraguș Viorica, masterand1, învățător, grad didactic I2
Universitatea de Stat din Tiraspol
2
Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”
Şcoala are o singură finalitate - pregătirea elevului pentru activitatea ulterioară,
dezvoltarea competenţelor acestuia. Astfel, elevul studiind de-a lungul anilor, trebuie
să ajungă o persoană capabilă de a se orienta în viaţă prin comunicarea eficientă în
diferite situaţii, aptă să-şi exprime atitudinea faţă de valorile etice şi estetice, pregătită
să-şi achiziţioneze în mod independent cunoştinţele şi competenţele solicitate, o
personalitate cu un ansamblu de cunoştinţe, atitudini şi competenţe de comunicare
formate pe parcursul şcolarităţii. Anume vocabularul este temelia comunicării.
Vocabularul unei limbi este alcătuit din totalitatea cuvintelor acesteia. Nu toate
cuvintele limbii noastre au însă o circulație la fel de mare. Unele sunt folosite de toți
vorbitorii, iar altele de un număr mai restrâns de oameni ce trăiesc într-o anumită
regiune sau practică o anumită profesiune; există și cuvinte vechi mai puțin sau deloc
utilizate astăzi, ori cuvinte noi , însă insuficient cunoscute de majoritatea vorbitorilor.
Bogăția unei limbi este dată, în primul rând, de bogăția și de varietatea
vocabularului ei, teză unanim acceptată atât în lingvistica generală cât și cea română.
În al doilea rând, se admite că schimbările care au loc în societate, precum și
spectaculoasele progrese ale științei și tehnicii contemporane se reflectă în primul
rând în vocabular [3].
Vocabularul cuprinde totalitatea cuvintelor unei limbi repartizate în două
compartimente: vocabularul fundamental (fondul principal lexical sau vocabularul de
bază sau fond principal de cuvinte, vocabular esențial, fond lexical uzual) și masa
vocabularului.
Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele absolut necesare comunicării,
folosite încă în primii ani de viață și care au o mare circulație în vorbire. El include
circa 1500 de cuvinte și se referă la nume de obiecte, nume de ființe, acțiuni, însușiri,
nume de rudenie.Vocabularul fundamental include pronumele, adverbele,
prepozițiile, conjuncțiile, are circulație mare, contribuie la formarea cuvintelor
derivate și compuse, sunt stabile, au valori polisemantice.
Masa vocabularului include arhaismele, regionalismele, neologismele, terme-nii
tehnico-științifici, expresiile idiomatice, elemente de jargon.
Vocabularul unei limbi se modifică, se îmbogățește și se perfecționează. Îmbo-
gățirea vocabularului se realizează prin mijloace interne și externe.
Derivarea – procedeul de formare a cuvintelor noi cu ajutorul sufixelor și al
prefixelor.

283
 Compunerea – procedeul care constă în unirea a două sau mai multe cuvinte
pentru a forma un cuvânt nou.
Schimbarea valorii gramaticale – trecerea unui cuvânt de la o parte de vorbire
la alta.
Împrumuturile lexicale. Relațiile comerciale, de vecinătate, diplomatice au
contribuit la aceea ca unele cuvinte dintr-o limbă să fie împrumutate de altă limbă.[7,
p.140]
Preocuparea pentru activizarea, precizarea și nuanțarea vocabularului elevilor
apare permanent. În ciclul primar, nu numai pentru a mări bagajul lexical (prin
materialul lingvistic folosit în formarea diverselor noțiuni, priceperi, deprinderi, ci
și pentru cunoașterea valorii vocabularului) și a modalităților de îmbogățire a
acestuia.
Vocabularul activ al copiilor de 6-7 ani conține cuvinte din vocabularul
fundamental și regionalisme, în funcție de zona în care trăiesc. În vocabularul pasiv
pot exista regionalisme sau elemente de argou, în funcție de mediul socio- cultural.
Îmbogățirea vocabularului este foarte importantă pentru cultivarea exprimarea
elevilor și se realizează sistematic, la toate disciplinele. Dar nu este suficientă
sesizarea sau însușirea de cuvinte noi. Pentru realizarea finalității cognitive a noilor
achiziții lexicale, acestea trebuie explicate.
Cunoștințele elevilor din domeniul lexicului se îmbogățeșc permanent. Ei află
despre existența unui conținut al cuvintelor, despre diversitatea conținuturilor,
completând cunoștințele dobândite prin studierea temelor speciale privind lexicul.
Între unitățile lexicale se stabilesc diferite tipuri de legături – tematice,
sinonimice, antonimice, omonimice, se produc diferențieri în utilizarea cuvintelor în
funcție de sfera utilizării lor [6]
a) Îmbogațirea vocabularului înseamnă, în primul rând, creșterea numerică a
cantității de unități lexicale și presupune însușirea și folosirea cuvintelor specifice
diferitor compartimente [4, p.79].
b) Precizarea vocabularului se referă la derivarea sensului cuvintelor[ibidem]
Elevii trebuie să cunoască sensul exact al cuvântului pentru a-l putea sesiza și
întrebuința corect. Explicarea cuvântului sau consemnarea într-un carnet de cuvinte
este insuficientă. Numai dacă este întâlnit și folosit în contexte variate se asigură
fixarea temeinică. Apoi urmează ca elevul să citească și să fie pus în situația de a
utiliza cuvântul.
c) Nuanțarea vocabularului [ibidem] înseamnă înțelegerea și folosirea resurselor
oferite de sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie și de gruparea tematică a
cuvintelor.

284
 Nu se poate vorbi de activizarea vocabularului fără îmbogățirea,
nuanțarea și precizarea acestuia. Aceasta se declanșează o dată cu preocuparea
pentru rostirea și scrierea corectă a fiecărui cuvânt.
Specificul clasei I este jocul didactic ce poate fi folosit în orice moment al lecției,
cu condiția ca în cadrul lui să primeze obiectivele, elevii trebuie să fie pregătiți
teoretic, să recunoască sarcina urmărită, modul de desfășurare, regulile ce se cer
respectate și să nu-l considere ca un simplu divertisment, ci un mijloc de învățare.
Subliniind valoarea cognitivă a jocului didactic se pot folosi în însușirea, exersarea
și consolidarea noțiunilor de lexic: cuvânt, sensul cuvintelor asemănător/opus (în
mod intuitiv)
Exemplificări:
1. Adăugați o literă în fața cuvintelor date pentru a obține cuvinte noi:
 Ai, __ai, __ai;
 Are, __are, __are;
2. Joc „ Cuvinte prietene” – unește cuvintele cu înțeles asemănător.
voios patrie
șireată vesel
omăt vicleană
îndată nea
țară imediat
3. Joc „Cuvinte certate” – unește cuvintele cu înțeles opus.
bun puțini
mulți înapoi
înainte dispare
întuneric rău
apare lumină
În clasa a II-a explicarea cuvintelor prin cuvinte cu sens asemănător este o
modalitate de lucru ce se impune a fi începută și permanent utilizată la fiecare lecție de
limba română. După aceea, feed-back-ul se asigură imediat prin alcătuirea de enunțuri
cu noile cuvinte.
a) În cadrul textului „Abecedarul” după T. Arghezi, pentru explicarea cuvintelor se
pot folosi cuvinte cu sens asemănător:
complicat – dificil corigent – repetent
vrăjit – fermecat cameră – odaie
b) Textul „Cum începe toamna” după M. Preda. Pentru evitarea folosirii repetate a
aceluiași cuvânt în exprimarea scrisă sau orală se pot folosi următoarele exerciții:
 Grupați perechile de cuvintele cu sens apropiat: liniște, stufoasă, încremenită,
tăcere, răceală, venise, agreabilă, deasă, răcoare, nemișcată, sosise, plăcută.
c) Textul „ Măgărușul” după I. Agârbiceanu.

285
  Înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care au același sens.
Un om mâna un măgăruș. Omul puse poveri prea mari în căruță. Măgărușul căzu în
noroi.
Exerciții de completare cu însușiri potrivite.
 Scrieți și alte cuvinte însușiri potrivite după modelul propus în baza textului „Din
nou la școlală”:
Clasă luminoasă, ... manuale noi, ...Copii grăbiți, ... voce caldă, ...
În scopul îmbogățiri și dezvoltării vocabularului exercițiile folosite în clasa a III-
a poate debuta cu cele prin care elevii formează cuvinte noi.
a) Familia de cuvinte. Poezia „Către pasăre” de I. Vatamanu. Formați
cuvinte înrudite cu cuvântul țară (ex.: țăran, țărănime, țărănesc, țărănește.)
b) Alcătuiți enunțuri cu trei dintre cuvintele familiei lexicale.
Noțiunea de cuvinte cu sens asemănător/opus este înlocuită cu noțiunea de
sinonime/antonime.
La textul „Din viața dacilor” după Al.Vlahuță se poate folosi exercițiu de
găsire a sinonimelor:
Blândețe - ____________ veac - _____________
Viteaz - ____________ primejdie - _____________
Grupați perechile de antonime: bogat, fricos, război, lung, sărac, drept, viteaz,
scurt, pace, nedrept, cinstit, scund, necinstit, înalt.
Sensuri diferite (omonimia) „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie
Bolintineanu se pot efectua exerciții de găsire a mai multor sensuri pentru cuvintele
„poartă”, „dor”, „mori”, „crudă”.
Altă modalitate de explicare a cuvintelor necunoscute dintr-un text este
explicarea lui din mai multe expresii, care au sens propriu/figurat. În textul „Atelier
în pădure” după Peter Neagoe: Explicați sensurile expresiei „de aur”, „limpede” și
alcătuiți enunțuri cu ele.
Inel mâini apă minte

De aur limpede
La clasa a IV-a elevii sunt deja familiarizați cu toate procedeele enumerate
anterior. Se lucrează mult pe text, pe înțelegerea și analiza conținutului sub forme
noi, care să valorifice atât experiența acumulată de elevi anterior, cât și să antreneze
și să dezvolte procese psihice complexe, ca imaginația creatoare, gândirea flexibilă
și abstractă, rațional-emotivă. Lectura literară, explicativă este unul dintre factorii
care favorizează în cel mai înalt grad cunoașterea și folosirea limbii materne de către
elevi, îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea capacității de exprimare.
Nuanțarea vocabularului se poate realiza cu succes prin intermediul unor
mijloace artistice, cum ar fi:

286
  Comparații – Textul „Cât un fir de neghină”
Fluturele e ca __________________, ______________________
 Personificări – „Oaspeții primăverii”, V.Alecsandri – selectarea și explicarea
versurilor care semnifică:
compasiune tristețe nostalgie admirație
 Proverbele și zicătorile contribuie la dezvoltarea vocabularului. În unele lecturi
mesajul poate fi sintetizat ca proverb sau zicătoare. La textul „Coridorul ispitei”
pot selecta proverbe despre cinste.
În funcție de caracteristicile textului citit, de greutatea cuvintelor, de
particularitățile de vârstă ale elevilor, cuvintele neînțelese se pot explica: înainte de
citire, în timpul citirii sau după citire.
Înainte de citire, în convorbirea și discuțiile pregătitoare cu elevii se explică
cuvintele care pot împiedica înțelesul sensului propozițiilor, al fragmentelor dintr-
un text. Aceste cuvinte trebuie explicate fără a fi scoase din context, pornindu-se de
la sensul propriu și fundamental – în texte cu conținut științific.
În timpul citirii se explică cuvintele și expresiile plastice, mijloacele artistice al
căror sens nu este destul de clar pentru elevi. Explicarea lor are loc după citirea
bucății în întregime sau după citirea fragmentelor, deci când avem de abordat un text
artistic.
În clasele I-IV textul literar permite familiarizarea elevilor cu frumusețea și
expresivitatea limbii, prin intermediul căreia sunt introduse primele noțiuni de
limbă. Aceste toate au un pronunțat caracter educativ și permit elevilor să descopere
literatura ca domeniul specific de cunoaștere. Cu alte cuvinte este necesar ca din
clasa I să se efectueze analiza literară a textului, bineînțeles într-o formă elementară.
Astfel, elevul va face cunoștință cu polisemia cuvântului, cu valoarea lui stilistică
contextuală.

Bibliografie
1. Cioban F. Elemente de metodică a păredării limbii și literaturii române. Eötvös
Loránd Tudományegyetem Budapest, 2015,p.74.
2. Curriculum școlar clasele I-IV. Chișinău, 2010.
3. Dumitru G. Limba română în școala primară. Ed.Didactica Nova, Craiova, 1999,
p.56.
4. Logel D., Stroescu Logel E. Sinteze de metodică a predării limbii și literaturii
române în învățămânul. Piteși: Editura Carminis, 2009.
5. Manualele de limba română. clasele II-IV. Ed. Cartier.
6. Pamfil A. Didactica limbii și literaturii române. Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 2000.
7. Șeptelici A. Limba și literatura română în clasele I-IV. Ghid metodologic.
Chișinău, 2009.
287