1.

Locul și importanța educării limbajului conform curriculumului

pentru educația timpurie

Curriculumul pentru învățământul preșcolar prezintă o abordare sistemică, în

vederea asigurării:
- continuității în interiorul aceluiași ciclu curricular; intrerdependenței dintre
disciplinele școlare (clasele I – II) și tipuril de activități de învățare din învățământul
preșcolar; deschiderii spre module de instruire opționale.1
Totodată prezentul curriculum se remarcă prin:
 Extensie – angrenează preșcolarii, prin experiențe de învățare, în cât mai multe
domenii experiențiale (Domeniul lingvistic și literar, Domeniul Științelor,
Domeniul socio-uman, Domeniul psiho-motric, Domeniul estetic și creativ);
 Echilibru – asigură abordarea fiecărui domeniu experiențial atât în relație cu
celelalte, cât și cu curriculum-ul ca întreg;
 Relevanță – este adecvat atât nevoilor prezente, cât și celor de perspectivă ale
copiilor prșcolari, contribuind la optimizarea înțelegerii de către aceștia a
lumii în care trăiesc și a propriei persoane;
 Diferențiere – permite dezvoltarea și manifestarea unor caracteristici
individuale, chiar și la copii preșcolari de aceeași vârstă;
 Progresie și continuitate – permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la
altul.

Structural, prezentul curriculum aduce în atenția cadrelor didactice următoarele

componente: finalitățile, conținuturile, timpul de instruire și sugestii privind strategiile de
instruire și de evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani și 5-6/7 ani).2
Educarea limbajului este o ramură a didacticii speciale. Ea are drept scop
studierea sarcinilor, metodelor și formelor de organizare a activității instructiv-educative,
de însușire a cunoștințelor în legătură cu natura, viața socială și cu privire la exprimarea
copiilor preșcolari.
În grădiniță nu este posibilă o cunoaștere analitică și detaliată a lumii
înconjurătoare, ci doar un contact în cerințele adaptîrii și familiarizării copiilor la realitate.
Caracterul concret al cunoașterii predominant senzorial face ca și limbajul să fie asimilat în
primii ani pe calea imitației și a contactului direct cu obiectele corespunzătoare diferitelor
cuvinte din viitorul fond lexical al copilului.
Copiii trebuie să dobândească încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a
comunica cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligibil gândurile, ideile, ceea ce va
constitui o bază în activitatea și viața socială.
Limbajul poate fi privit din două puncte de vedere: pe de o parte ca mijloc de
comunicare, pe de altă parte ca mijloc de cunoaștere. Însușindu-și limba, copilul
dobândește mijlocul prin care poate realiza comunicare cu cei din jur în forme superioare.
Pe măsură ce-și însușește vorbirea, copilul poate fi educat mai ușor, prin
intermediul cuvintelor se contribuie la educarea lui intelectuală.
Dacă la începutul vieții sale până la însușirea vorbirii copilul ia contact cu mediul
înconjurător mai ales prin acțiunea directă a mediului exterior asupra organelor de simț,

1
Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura SITECH, Craiova, 2011, p. 10.
2
Curriculum în învățământul preșcolar. Prezentare și explicitări – DPH, București, 2009, p. 12.
cunoașterea directă se realizează la un nivel mai înalt, fiind însoțită de explicațiile,
sublinierile și concluziile adultului.
Domeniul limbă și comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca și
abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă.
Se apreciază că prin ascultare și exprimare în situații de grup, preșcolarii devin
capabili să exploreze și să-și extindă astfel propriul repertoriu de experiențe semnificative.
Se urmărește ca aceștia să vorbească cu încredere, clar și fluent, utilizând modalități de
exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu.3
Dezvoltarea limbajului și a comunicării vizează dezvoltarea limbajului (sub
aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar și a înțelegerii semnificației mesajelor); a
comunicării (cuprinzând abilități de ascultare, comunicare orală și scrisă, nonverbală și
verbală) și preachizițiile pentru scris – citit și însoțește dezvoltarea în fiecare din celelalte
domenii.

Dimensiuni ale domeniului

 Dezvoltarea limbajului și a comunicării:

- dezvoltarea capacității de ascultare și înțelegere (comunicare receptivă);
- dezvoltarea capacității de vorbire și comunicare (comunicare expresivă)
 Dezvoltarea premiselor citirii și scrierii:
- participarea la experiențe cu cartea; cunoașterea și aprecierea cărții;
- dezvoltarea capacității de discriminare fonetică, asocierea sunet – literă;
- conștientizarea mesajului vorbit / scris;
- însușirea deprinderilor de scris, folosirea scrisului pentru transmiterea unui
mesaj 4

1.1.Dezvoltarea limbajului și comunicării

Educatoarea face cunoscut copiilor prin cuvânt denumirea lucrurilor și a

fenomenelor, însușirilor acestora (apa este înghețată), precum și legături dintre ele (apa a
înghețat pentru că e frig).
Concomitent cu cunoașterea nemijlocită a lumii înconjurătoare, copilul învață și
cuvintele corespunzătoare obiectelor sau fenomenelor cu care vine în contact.
Se creează posibilitatea trecerii treptate de la perceperea obiectelor către imaginea
lor intuitivă (represcurtarea) și de la aceasta către noțiune, către gândirea despre obiect.
Cuvântul sub formă de întrebare sau adresare directă îl face pe copil s se gândească, să
analizeze, să compare, să clasifice, să tragă concluzii. Punând mereu în fața copilului
probleme ce se cer rezolvate prin cuvinte, îi învățăm să se străduiască mintal, să gândească
un răspuns. În acest mod se contribuie l dezvoltarea limbajului, dar și a gândirii, la
creșterea capacității de cunoaștere, la dezvoltarea vocabularului, la mărirea posibilității de
exprimare.
Povestind, spunând basme, poezii și ghicitori copiilor, aceștia încep să înțeleagă
frumusețea limbii și să folosească în vorbirea lor expresiile care le-au plăcut și i-au
impresionat mai mult.
Prin urmare, educatoarea realizează instruirea și educarea copiilor, le dezvoltă
vorbirea necesară în procesul de comunicare și cunoaștere a vieții înconjurătoare.
3
Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura SITECH, Craiova, 2011, p. 12.
4
Curriculum în învățământul preșcolar. Prezentare și explicitări – DPH, București, 2009, p. 17.
4
 La sfârșitul vârstei preșcolare sub aspect fonetic copiii trebuie să pronunțe corect
toate sunetele, sub aspect lexical trebuie să posede un volum de cuvinte relativ bogat, sub
aspect gramatical trebuie să stăpânească deprinderea practică de a formula cu ușurință
propoziții.
Pentru ca vorbirea preșcolarului să atingă acest nivel, programa prevede în mod
amănunțit formarea unui sistem de priceperi și deprinderi necesare pronunțării corecte.
Preșcolarul trebuie să ajungă să pronunțe clar și exact toate sunetele ce intră în
componența cuvintelor fără să omită, să inverseze sau să înlocuiască un sunet. Pentu a
dobândi o asemenea pronunție corectă se acordă o mare importanță dezvoltării auzului
fonematic.
Sub aspect lexical, copiii trebuie să-și însușească un bogat fond de cuvinte
pornind de la cuvinte ce reflectă realitatea imediată, aspecte concrete ale mediului ambiant.
Ei trebuie să denumească obiectele, însușirile lor și acțiunile, să folosească în mod
conștient diferite feluri de cuvinte, atât substantive, adjective, verbe, pronume, numerale,
cât și părțile de vorbire neflexibile. Odată cu însușirea treptată a lexicului de bază, copilul
trebuie să dobândească deprinderea de a exprima corect sub aspect gramatical. El trebuie
să ajungă să utilizeze construcții corecte din punct de vedere gramatical, deși evident
numai pe cale practică.
Astfel vor fi obișnuiți să folosească corect terminațiile cazurilor substantivului
mai ales genitiv și datiov, formele articulate ale substantivului la singular și plural; să
schimbe formele verbale după persoană, timp și număr și mai ales să folosească corect
trecutul și viitorul verbelor cunoscute; să acorde adjectivele cu cuvintele pe care le
însoțesc; să redea în vorbire anumite grade de comparație; să folosească corect variate
forme de pronume, să folosească corect cuvinte de legătură uzuale. Copiii trebuie învățați,
de asemenea, să construiască propoziții simple, dezvoltate, și chiar fraze corecte.
O vorbire corectă presupune și claritate. Aceasta se realizează prin formarea
deprinderii copiilor de a respecta ordinea cuvintelor în propoziții, de a folosi în mod
corespunzător formele gramaticale morfologice și sintactice.
O altă calitate a vorbirii preșcolarului pe care educatoare o dezvoltă în grădiniță
este expresivitatea, care la această vârstă se relizează printr-o intonație corespunzătoare.
În concluzie, dezvoltarea vorbirii copiilor preșcolari are loc cu precădere în
procesul de însușire a comunicării cu cei din jur și implică asimilarea diferitelor aspecte ale
limbii: lexicul și aspectul său semantic, compoziția fonetică, structura gramaticală.
Sub aceste aspecte programa este orientată spre următoarele direcții: însușirea
corectă a compoziției fonetice a limbii, respectiv pronunțarea corectă a sunetelor,
cuvintelor și grupurilor de cuvinte; asimilarea unui fond de cuvinte și însușirea
semnificației raționale a acestora, necesară viitorului școlar, însușirea practică a structurii
gramaticale; cultivarea în egală măsură a vorbirii dialogate și monologate, contextuale;
formarea deprinderii de exprimare corectă și expresivă.
 3.2. Metode interactive folosite în educarea limbajului și a comunicării

În societatea actuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile
sociale să țină pasul cu evoluția societățiii și implicit a educației. Transformările sociale
implică necesitatea creării unui mediu de învățare care să eficientizeze tehnicile de învățare
și de muncă intelectuală.1
Considerăm astfel că strategiile didactice interactive (de predare – învățare –
evaluare) oferă ocazii benefice de organizare pedagogică și a unei învățări temeinice,
ușoare, plăcute, cu un pronunțat caracter activ – participativ din partea copiilor, cu
posibilități de cooperare și de comunicare eficientă.
Folosirea sistematică a strategiilor de interacțiune între participanții la activitate
presupune desfășurarea unor relații de comunicare eficientă și constructivă.
Metodele interactive de grup dezvoltă o relație dinamică, de comunicare și de
schimb de informații între indivizi. 2
Metodele interactive sunt modalități moderne de stimulare a învățării și
dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii. Interactivitatea presupune o învățare prin
comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează
situații de învățare centrate pe implicarea directă și activă a copiilor.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de
calități și disponibilități din parte cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului
didactic, mobilizare, dorință de autoperfecționare, gândire reflexivă și modernă,
creativitate, inteligența de a accepta noul. 3
Învățământul modern preconizează o metdologie axată pe acțiune, pe promovarea
metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației
și creativității. 4
Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice și a
căutării de noi variante pentru a spori eficiența activității instructiv-educative din grădiniță
și școală, prin directa implicare a copilului și mobilizarea efortului său cognitiv, profesorul
Ioan Cerghit afirmă: „Pedagogia modernă nu caută să impună niciun fel de rețetar rigid,
dimpotrivă,consideră că fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina
excesivă, indiferența etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului
pe noi trepte; ea nu se pune în niciun fel inițiativei și originalității individuale sau colective
de regândire și reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte care privesc perfecționarea
și modernizarea metodologiei învățământului de toate gradele. În fond, creația în materie
de metodologie înseamnă o necontenită căutare, reînnoire și îmbunătățire a condițiilor de
muncă în instituțiile școlare” (1997, p. 44).
După funcția didactică principală propunem următoarea clasificare a metodelor și
tehnicilor interactive:
 Metode și tehnici de predare - învățare interactivă în grup:
 Metoda predării / învățării reciproce
 Metoda Jigsaw (Mozaicul)
 Citirea cuprinzătoare
 Cascada

1
Metode interactive de predare – învățare (suport de curs) – Educatori pentru societatea cunoașterii, 2012, p.
1
2
Crenguța Lăcrimioara Oprea, Strategii didactice interactive ipx, EDP, R.A., p. 7.
3
Metode interactive de predare – învățare (suport de curs) – Educatori pentru societatea cunoașterii, 2013, p.
2-3.
4
Crenguța Lăcrimioara Oprea, Strategii didactice interactive, E.D.P, R.A., 2006, p. 182.
  STAD – Metoda învățării pe grupe mici
 TGT – Metoda turnirurilor între echipe
 Metoda schimbării perechii (Share-pain circles)
 Metoda piramidei
 Învățare dramatizată
 Conversația euristică
 Dezbaterea și discuția în grup
 Problematizarea de grup
 Jocul didactic
 Studiul de caz etc.

 Metode și tehnici de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare /

evaluare alternativă interactivă:
 Brainstorming
 Explozia stelară
 Metoda Pălăriilor gânditoare
 Caruselul
 Masa rotundă
 Sinectica
 Metoda Frisco
 Phillips 6/6 etc.

 Metode de cercetare în grup:

 Experimentul pe echipe
 Portofoliul de grup etc.

În procesul instructiv-educativ este necesară schimbarea poziției față de copil.

Acesta trebuie considerat drept un participant activ și creativ la propria formare.
„Creația ca activitate a gândirii conduce nu numai la simpla corectare a structurii
cognitive existente, ci și la emergența unora noi” (Mielu Zlate, 1999).
Profesorul Ioan Neacșu afirmă că „educatorii sunt solicitați astăzi, în mod
continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice învățare eficientă, ci una
participativă, activă și creativă” (1990, p. 12)
Interactivitatea are la bază relațiile reciproce și se referă la procesul de învățare
activă, în cadrul căreia cel care învață acționează asupra informației pentru a o transforma
într-una nouă, personală și interiorizată. 5
Referindu-ne la activitățile de educare a limbajului și a comunicării, la dezvoltarea
abilităților de comunicare a preșcolarilor mici, voi prezenta în continuare câteva metode
interactive folosite în educarea limbajului și a comunicării la preșcolari:

„Metoda Phillips 6/6” a fost elaboratăd e către profesorul de literatură J. Donald

Phillips (de unde provine și numele) care a testat-o la Universitatea din Michigan, însă se
individualizează prin limitarea discuției celor 6 participanți la 6 minute. Acest fapt are ca
scop intensificarea producției creative, ca și în cazul metodei 6/3/5.

Etapele metodei Phillips 6/6:

5
Crenguța Lăcrimioara Oprea, Strategii didactice interactive, E.D.P, R.A., 2006, p. 151.
 1. Constituirea grupurilor de câte 6 participanți (4 membri + 1 secretar + un
conducător de grup). Secretarul fiecărui grup are în plus sarcina de a consemna ideile
colegilor. Conducătorul este cel care dirijează dezbaterea în cadrul grupului și prezintă
concluziile.
2. Înmânarea temei / problemei ce urmează a fi dezbătută în particular, de către
fiecare grup și motivarea importanței acesteia.
3. Desfășurarea discuțiilor pe baza temei, în cadrul grupului, timp de 6 minute.
Acestea pot fi libere, în sensul că fiecare membru propune un răspuns și la sfârșit
se rețin ideile cele mai importante sau pot fi discuții progresive în care fiecare participant
expune în cadrul grupului său o variantă care e analizată și apoi se trece la celelalte idei.
4. Colectarea relațiilor elaborate.
Conducătorii fiecărui grup expun ideile la care au ajuns sau ele sunt predate în
scris coordonatorului colectivului (profesorului).
5. Discuția colectivă, decizia colectivă în ceea ce privește soluția finală, pe baza
ierarhizării variantelor pe tablă.
6. Încheierea discuției cu oferirea din partea profesorului a concluziilor privind
participarea la desfășurarea activității și a eficienței demersurilor întreprinse.
Avantajele metodei Phillips 6/6 sunt similare brainstorming-ului și metodei 6/3/5
în ceea ce privește facilitarea