ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
Facultatea de Litere
Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114
Tel./ fax ++40-234-588884
www.ub.ro; e-mail: litere@ub.ro

LUCRARE DE
ABSOLVIRE

Coordonator ştiinţific
Savin Petronela

Absolvent
Pirvu (cas. Ivan ) Cristina Daniela

Bacău

1
 2022

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
Facultatea de Litere
Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114
Tel./ fax ++40-234-588884
www.ub.ro; e-mail: litere@ub.ro

BASMUL POPULAR
-VALENTE DIDACTICE IN
INVATAMANTUL PRESCOLAR-
(MODALITATI DE IMBOGATIREA
VOCABULARULUI
PRESCOLARILOR)

Coordonator ştiinţific
Savin Petronela

Absolvent
Pirvu (cas. Ivan ) Cristina Daniela

Bacău

2
 2022

CUPRINS

INTRODUCERE. Motivarea alegerii temei

Capitolul I . IMPORTANTA SI ACTUALITATEA TEMEI
1.1 Definirea notiunii de basm
I.2 Stimularea si dezvoltarea creativitatii in invatamantul prescolar prin basm
I.3 Valorificarea basmului in invatamantul prescolar
Capitolul II. CONSIDERATII STIINTIFICE ASUPRA BASMULUI

II.1 Originea basmului………………………………………

II. 2 Particularităţile basmulu………………………………
II.3 Basmul categorii tipologice……………………………
II.4 Clasificare
Capitolul III. METODOLOGIA CERCETĂRII
CERCETARE PE TEMA ” BASMUL POPULAR
VALENTE DIDACTICE IN INVATAMANTUL PRESCOLAR
( IMBOGATIREA VOCABULARULUI PRESCOLARILOR)”
III.1 Tiplogia cercetarii................................................................................
III.2 formularea temei.................................................................................
III.3 obiectivele cercetarii.........................................................................
III.4 Metodologia cercetarii ........................................................................
Capitolul IV. PREZENTAREA, ANALIZA ŞI INTERPRETAREA
DATELOR
CONCLUZII.....................................................................................................
BIBLIOGRAFIE ..............................................................................................
ANEXE................................................................................................................

3
 Introducere
Motivarea alegerii temei

Perioada de prescoalaritate este caracterizata în psihologie ca fiind cea de-a doua

copilărie, iar datorită diversitatii sale, din punct de vedere al dezvoltării psiho-afective a
copilului, această perioadă reprezintă „vârsta de aur a copilăriei“.
Gradinita presupune o noua etapa în care copiii au parte de o dezvoltare psihică 
spectaculoasă, cu cresteri de achizitii calitative,cantitative, care contribuie la adaptarea la
mediul de viață prin organizarea și ajustarea comportamentelor și a personalității.
Din punct de vedere al dezvoltarii, vârsta preşcolară şi şcolară mică este perioada
care se caracterizează printr-un remarcabil potenţial creativ. La aceasta varsta capacitatea
de a-şi exprima ideile, impresiile, gândurile, dorinţele într-o formă nouă.
Lucrarea de fata intitulata “Basmul popular,valente didactice in invatamantul prescolar
(imbogatirea vocabularului) este alcatuita din patru capitole:

 capitolul I : Importanta si actualitatea temei. În folclorul românesc, un loc

însemnat îl ocupă poveştile sau basmele. Basmul este cea mai complexa şi cea
mai răspândită creaţie populară, indragita indeosebi de cei mici.Tema generală a
basmului este lupta dintre bine si rau.

capitolul II: Consideratii stiintifice asupra basmului;

Asemănător altor opere, în basmul românesc există personaje pozitive ori
negative, personaje secundare nu existăpentru ca in folclorul romanesc nu era nimic intre
bine si rau. Biruitor iese mereu personajul pozitiv al basmului, sfarsiturile fericite fiind
obligatorii, acest lucru fiind specific basmului fantastic.
capitolul III: Metodologia cercetarii:cercetare pe tema : Basmul popular -valente
diactice in invatamntul prescolar . metoda de cercertare aleasa este experimentul pe un
esantion de 16 copii la grupa fluturasilor si 14 copii la grupa albinutelor, ambele grupa

4
sunt cu copii cu varsta intre 5-6 ani,ce are ca scop valorificarea basmului in imbogatirea
limbajului copiilor, stimularea comunicarii prescolarilor.
iar in ultimul capitol IV: Prezentarea, analiza si interpretarea datelor. In lucrarea
mea voi expune modul in care, folosind metode ca observarea, experimentul,comunicarea
prin jocuri didactice de memorizare si nu numai.
Pentru un bun rezultat al nivelului de vorbire la prescolari , acestia trebuie sa
participe active si antrenant in activitati educationale care sa ii stimuleze..
Comunicarea verbala este cel simplu mod prin care se pot expirma copiii.
Personajele preferate ale copiilor (Harap-Alb, Fat Frumos, Zana Zanelor) oferă
modele care ghidează nu doar imaginația copiilor, ci și comportamentul lor moral. Este
nu numai posibil, ci și necesar să se desfășoare educație morală de basm pentru copii.
Moralitate și obiceiuri, temperament și caracter, dragoste și ură, contradicții sociale, ei
percep din atmosfera basmelor.
Un copil poate avea dificultăți în înțelegerea literaturii, dar pe măsură ce se
dezvoltă, devine mai receptiv și mai pozitiv cu privire la adevăratele valori estetice.
Prin lumea basmelor copiii vad diferenta dintre real si fantastic si reusesc sa se
transpuna si in pielea personajului preferat, exemplificand acest lucru si prin jocul de
rol,poate oferi celor din jur o aura pe masura faptelor si dorintelor sale.
Literatura prezinta un pas important in educarea acestora in bine, cu notiunea de
adevăr şi dreptate în formarea atitudinii pozitive cum putem numi : onestitate,
indrazneala, recunostinta, prestigiu.
Cei care indragesc basmele , nu sunt doar prescolarii, copiii, cercetatorii de
literatura din trecut sau prezent, ci si poeti,prozatori,pictori, muzicieni ,multi dintre ei isi
gasesc inspiratia in fantastical din basme.. Aceste argumente m-au condus la tema mea de
cercetare.

5
 CAPITOLUL I Importanta si actualitatea temei
1.1Notiuni teoretice introductive despre basm

I.1.1 BASMUL

În literatura populară română, poveștile și basmele ocupă un loc aparte și sunt

comori ale limbii și literaturii române. Basmele sunt cele mai răspândite și răspândite
creații populare, precum și creațiile literare preferate ale oamenilor.

Tema generală a basmului este lupta dintre forţele binelui şi cele ale răului.
Poporul a introdus în basme expresia dorinţei sale de libertate, de dreptate, de bine şi
frumos, de viaţă mai uşoară şi mai demnă. Aceste năzuinţe generale ale omenirii fac ca
întotdeauna binele să învingă răul, ca săracul şi omul în suferinţă să învingă greutăţile
vieţii, ca adevărul să iasă la iveală.1

“Temele generale ale basmelor sunt adesea întruchipate în lupta dintre diferențele
sociale, bogăție versus sărăcie, veri de valoare versus risipă, smerenie versus vanitate,
curaj versus frică, onestitate versus trădare, adevăr versus minciună, bine versus rău.”2

Până astăzi, basmele sunt încă „tinere și nu îmbătrânesc niciodată”. Deși

dezvoltarea științei și tehnologiei și-a limitat deja viața ca poveste orală, viața sa ca una
dintre cele mai entuziaste și îndrăgite specii din literatura mondială este departe de a fi.
peste. Aproape de sfârșit.

Definiţia basmului. “Este specia eticii populare şi culte, în proză sau, mai rar în
versuri, de mare întindere cu o răspândire mondială, în care se narează întâmplări reale ce
1
Nişcov, Victoria, A fost pe unde n-a fost Basmul popular românesc, Bucureşti, Editura
Humanitas, 1996.
2
Călinescu, George, Estetica basmului, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965,p90

6
se împletesc cu cele fantastice”3. La acţiune participă personaje fantastice dotate cu puteri
miraculoase ce reprezintă binele şi răul, unde in cele din urma bine iese biruitor. 4

I.2 STIMULAREA ŞI DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII DIN

PERSPECTIVA NOULUI CURRICULUM

“ Educatoarea este cea care dăruieşte fiecărui om, la pornirea lui pe drumul spre
lumină primele elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de om. Ea este aceea care
modelează materialul cel mai de preţ – copilul – tinzând ca din fiecare bloc de marmură
brută să realizeze o fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să
înmănuncheze calităţile morale cele mai înalte. Ea este cea care îl ajută pe copil să
descopere tainele naturii. Toate acestea au făcut ca activitatea sa, să fie socotită drept
profesiunea de aur ” ( Dumitru Salade )5

Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar presupune câteva mutaţii

semnificative, printre care trecerea de la învăţarea centrată pe acumularea de informaţii la
structurarea de capacităţi şi competenţă, de la “ a spune ” la “ a face ”.6 Reforma prin noul
curriculum înseamnă creativitate, ceea ce presupune schimbarea ta ca dascăl, găsirea
noului pentru fiecare activitate. Soluţia o reprezintă o intensă activitate creatoare.

În noul curriculum scolar copilul estre centrul acţiunii formativ educative, iar
educatoarea îndrumător, organizator, dirijor în acţiunea de însuşire a cunoştinţelor.

În constituirea noii programe scolare s-a ţinut cont de modelele actuale din
pedagogie (deschidere către abordarea Metodei proiectelor, a activităţilor integrate, a
metodelor interactive de grup, etc.), de anumite aspecte pozitive: nivelul de maturizare
actual al copiilor din grădiniţă şi de tendinţele şi evoluţiile în domeniul informaţiilor şi al
tehnologiei moderne.

3
Xxx Antologie de texte literare pentru grădiniţă, p. 232
4
Ispirescu, Petre, Basme, legende, snoave, ESPLA, Bucureşti, 1960.
5
Dumitru Salade-Dimensiuni ale educatiei, ,1998,p .87
6
Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii române, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000,p.94

7
 Activitățile integrative sunt cel mai bine observate și aplicate prin predare
tematică (integrarea de conținuturi multiple), dezvoltând mai multe zone simultan, mai
degrabă decât concentrarea pe o singură zonă, ceea ce nu este normal în dezvoltarea unui
copil. Predarea tematică se realizează într-un mod care reflectă conexiunile dintre mai
multe discipline și legătura lor cu viața.
Programul de activități educaționale din grădinițe face remarcate două tendințe în
învățământul preșcolar, sa mentina crearea unu mediu optim de invatare a copilui a ceea
ce invata la gradinitia la varsta prescolaritatii pentru a contribui si parintii la formarea
spontana a acestuia in mediul social.
Noul curriculum prescolar pune accent pe conceptul de folosire a ideilor geniale
și a învățării active pentru a stimula parcursurile individuale de învățare, motiv pentru
care propune o abordare inedită care se concetntreaza de tehnici de învățare în grup , a
brainstorming-ului, a expimarii ideilor proprii si a actiunii directe asupra mediului
înconjurător.
Lucrul sau munca in echipa la varsta prescolaritatii si nu numai , este o tehnica
moderna de a contura comportamentele copiilor si de a impartasi exepriente
memorabila,fapt ce ii ajuta la luarea deciziilor proprii, dezvoltarea creativitatii,
socializarea cu semnii,devoltarea imaginatiei,dar mai ales sa dezvolte comportamente
care duc la rezolvarea situatiilor neprevazute..
Conform noului curriculum, alegeți un proiect didactic cu activități cuprinzătoare
specifica prescolarilor, gradinitei, profesorii evidențiază și modelează comportamentul
copiilor pentru a le testa creativitatea, receptivitatea și stimularea propriilor gândiri și
opinii, sentimente, sentimente, această învățare îi sprijină pe copii.
Succesul unei activitati integrate se datorează în mare măsură modului în care a fost
elaborat proiectul, viziunii de ansamblu, fără a uita rezultatul final. Deși pare a fi un
studiu ușor și iertător, are, de asemenea, un standard de siguranță pe care trebuie să-l
îndeplinească pentru final.
Abordarea activității integrate a învățării diferă de faptul că se ține cont de
simplitatea înșelătoare, dar se ține cont de rigoarea curriculumului.
Trebuie remarcat faptul că preșcolarii trebuie să învețe într-o manieră integrată, fiecare
etapă de dezvoltare fiind strâns legată.

8
 În acest sens, activitățile integrate sunt pe măsură, aducând o ușurință
suplimentară și coerență procesului de predare prin intermediul acestora, subliniind jocul
ca metodă esențială a acestui proces.
Activitățile integrate s-au dovedit a fi o soluție pentru o mai bună legătură între
activitățile de învățare și viața socială, cultura și tehnicile de predare.
„Abordarea integrată a activităților promovează învățarea centrată pe elev, care
beneficiază de o mai mare libertate de mișcare, oportunități de exprimare naturală,
oportunități de participare la pregătirea activității, încredere sporită în propriile
posibilități și capacitatea de a îndeplini sarcinile selectate. dezvoltarea capacității de a
coopera și de a lucra în echipă cu seniorii.”
Educatorii se concentrează pe scenarii care proiectează situații de învățare interesante
pentru copii, au oportunități de a înțelege mai bine copiii, încurajează diferite tipuri de
comportamente, identifică pe alții nedoriți, pot aplica metode noi, participă activ,
construiesc relații de colaborare cu ceilalți Educatori și părinți.

I.3 VALORIFICAREA ACTIVITATILOR IN INVATAMANTUL

PRESCOLAR PRIN BASM
,,Copilul, scria George Călinescu, se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea.
Literatura care îi satisface această pornire îl încântă (….); ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii şi
tineret trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi instruiţi. A ieşi din lecturi cu stimă sporită pentru om,
acesta e secretul marilor literaturi pentru tineret’’. 7

Basmul analizează propria lume intelectuală a copilului, cea mai înaltă

dorință a copilului, prin transformări artistice ingenioase.
“Opere populare de proză sau poezie (basme, nuvele, nuvele, batjocuri, doine,
cântece de leagăn, proverbe, proverbe, ghicitori etc.) au constituit întotdeauna temelia de
aur a acestei literaturi. Într-o imagine poetică care este adesea greu de egalat în literatura
cultă, creațiile populare dezvăluie copiilor fundamentele vieții umane, bucuria, tristețea,
idealurile, înțelepciunea tradițională și lumească, frumusețea limbajului, normele de viață
care le conferă demnitate, Paradigma perfectă prin erou, ideal.”:8

7
Călinescu, George, Estetica basmului, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965,p. 65
Bruner, Jerome, Pentru o teorie a instruirii, Bucureşti, EDP, 1970.
8

9
 Întrebarea nu este “ce se oferă copiilor” despre realitate, ci “cum le este oferită
realitatea.”9 Când vine vorba de nivelul de înțelegere al copilului, trebuie să folosim
abilitățile și metodele care sunt prestabilite în artă, lucrurile importante în viață țin de
curaj, demnitate, constructivitate și bineînțeles, prin el se poate realiza prin propriile
forțe.
Accesibilitatea literaturii pentru copii este legată de particularitatea dezvoltării
intelectuale și psihologice a copiilor la diferite grupe de vârstă.
Nu putem vorbi de literatură accesibilă copiilor până la vârsta de trei ani deoarece,
în ciuda schimbărilor diverse și profunde în dezvoltarea proceselor cognitive și
emoționale, copiii nu sunt suficient de echipați pentru a accepta creația literară cât mai
simplu.
Li se pot oferi însă cărți ilustrate, iar ei se pregătesc de această „întâlnire” chiar
dacă nu marchează legătura cu literatura în sine.
Cărțile cu imagini sunt în primul rând pliante cu imagini colorate care necesită
interpretare adulților. Dacă imaginile sunt aranjate într-o nuvelă, ele pot pregăti copiii
pentru literatură.
Cărțile ilustrate de poezie (a treia formă de cărți ilustrate) aduc copiii mai aproape
de literatură.
Asocierea versurilor (citite de adulți) cu imagini duce la completarea și
aprofundarea receptării. Copiii se familiarizează cu poezia, se familiarizează cu legile
unei limbi și le place structura ei specifică. Anii preșcolari sunt vremurile în care poezia
se întruchipează în cea mai accesibilă formă: numărarea.
Dacă adulții se pot descurca fără poezie, copiii învață bucuria de a descoperi,
asculta și recita poezie, devenind sensibili și sensibili spontan la ritmul și jocul lor de
ritm. Această atitudine față de poezie, care prinde rădăcini psihologic de la vârsta de 2-3
ani, nu persistă în dezvoltarea ulterioară. Dimpotrivă, dacă nu crește la alt nivel, tinde să
dispară.
Trecerea către alte lumi poetice se întâmplă în mod firesc, tocmai prin versurile și
melodia cântecelor cu farmec de joc, către un univers tematic cu animale, gâște și flori,

9
Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii române, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000,p68

10
către anotimpurile prospețimii eterne și naturii, haine colorate. În fiecare zi, despre copii
și animale, fie că este o atingere, ca un cățeluș șchiop, este amuzant sau sarcastic.

Dacă preșcolarii încep prin a asculta povestiri simple despre animale, păsări etc.
Mai târziu, a ajuns la basmul însuși cu lumea pe care și-a imaginat-o, un set de personaje
și aventuri specifice. Atractia basmelor este mare; în primul rând, el folosește „virtutea
imaginației” pentru a-i face pe copii să se identifice cu ceilalți, să se vadă ca modele, eroii
sunt peste tot. Receptarea paralelismelor în structura prozei prin basme şi alte povestiri,
este mai vie la vârsta preşcolarităţii decât mai târziu.

Procesul de dezvoltare al copiilor este direct dependent de mediul lingvistic, de

„modele de exprimare”10 oferite de adulți (părinți, educatori), iar influențele sistemice au
semnificație și impact semnificativ în viața lor.

Domeniul limbajului şi al comunicării, prin activităţile de educare a limbajului,

organizate în grădiniţă, vizează printre sarcinile exprese pentru dezvoltarea capacităţilor
de comunicare verbală şi de creaţie şi pe cele legate de dezvoltarea sensibilităţii
preşcolarilor faţă de tot ceea ce este frumos, artistic.11

Având în vedere toate acestea, ne-am propus să folosim din plin textele de
literatură pentru copii,basmele, care nu sunt doar o cale de dezvoltare a orizontului
cultural al copiilor preșcolari, ci și o cale de cultivare a conștientizării emoționale și
artistice a copiilor și de urmărire a frumuseții artistice. .

10
Bruner, Jerome, Pentru o teorie a instruirii, Bucureşti, EDP, 1970,p59
11
Andrău, Ioan, Elementele teoriei literare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986,p39

11
 CAPITOLUL II CONSIDERATII STIINTIFICE ASUPRA
BASMULUI

II.1 Originea basmului

Există mai multe teorii despre originea basmelor, cele mai importante fiind: teoria
mitologică, teoria antropologică, teoria ritualului și teoria indiană. Mitologia, istoria
sacră, înscrisă într-o epocă „ciclică, reversibilă și recuperabilă”12, vorbește despre zei,
despre creaturi minunate cu capacitatea de a călători în spațiu și pe Pământ.

Basmul presupune și dezvăluie două lumi, lumea reală și lumea fantastică, în

planul lucrării. Unele evenimente sunt magice, cum ar fi cifra magica trei, încercarea
împăratului Ros (pe Harap Alb): casa de fier, ospatul pantagruelic,separarea de nisip de
altfel si cifra trei este magica, se repeta de mai multe ori in text ,ca element de triplicare
a confruntarilorfiilor de crai cu ursul sunt in numar de trei, aparitiile Spanului , probele
pe care il provoaca imparatul , probele la care il supune fata: s-o pazeasca,s-o
identifice,sa aduca apa vie si apa moarta sunt un multiplu de trei.

II.2 Particularităţile basmului

Basmele se desfășoară într-o zonă care conține două lumi; cea reală a oamenilor și
cea imaginară creată de imaginația oamenilor. Momentul la care a avut loc evenimentul
este un moment fictiv. În orice basm, personajele sunt atât pozitive, cât și negative,
indiferent de evenimentele prin care trec. Personajele din basme sunt împărțite în două
categorii: cele aparținând spațiului uman și cele aparținând lumii fantastice. 13Personajele
din spațiul uman au calități comune tuturor oamenilor, atât defecte cât și calități (curaj,
înțelepciune, onoare, credință, lașitate, ipocrizie, mândrie, răutate, necaz); personajele

12
Călinescu, George, Estetica basmului, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965,p17
13
Idem 11

12
imaginare sunt impregnate cu calități supraomenești care transcend ființele umane.
Puterile obișnuite ( pot rosti cuvinte umane, au capacitatea de a schimba obiecte).

Tema basmului este lupta dintre bine și rău. În această confruntare, personajele se
predau acestei lupte, iar binele va învinge, iar negativul va fi învins de pozitiv.

În lupta pentru stabilirea dreptății și adevărului, eroul se va strădui să răspundă

idealurilor umane (dreptate, libertate, iubire, credință, adevăr). Structura fiecărui basm
conține o formulă specifică: o formulă de ghidare prin care se poate trece de la realitatea
concretă în lumea imaginară a basmului. Formula de la mijloc leagă cele două fragmente
importante ale basmului, lăsându-l pe ascultător să observe ca eroul mai are obstacole de
depășit și dificultăți de depășit.

Formula de incheiere fixeaza sfârșitul evenimentului fantastic, ieșirea din lumea

imaginară a basmului și întoarcerea a celui care asculta, prescolarii ,la realitatea de zi cu
zi. Uneori, naratorul va da basmului valoarea sa reală, amintindu-și un eveniment înrudit
la care a fost martor la sfârșitul basmului. Mesajele de basm vin întotdeauna la sfârșitul
evenimentului. Stilul narativ este specific narațiunii populare. Limbajul folosit este
simplu, ceea ce este o caracteristică populară a comunicării orale.

Actiunea intamplarilor din basme este plasata intr-un timp necunoscut , intr-o
lume nestiuta, inchipuita:”Când curgeau râuri de lapte”; „Când umbla Dumnezeu cu
Sfântul Petru pe pământ” ; „Când toate animalele laolaltă 14trăiau”. De asemenea
neadevarat este si spatiul actiunii din basme „într-o pădure fără copaci” ; „într-un sat
fără case”. 15Locul intamplarilor poate fi: o „împărăţie solară”, subpământeană- adică
ţărâmul celălalt”, dar şi pământean, însă plasat undeva departe de cel în care vieţuiesc
povestitorul cu ascultătorii săi:”Peste nouă mări şi nouă ţări”.16

Aceste formule exprimă negația prin enunțuri. Ideea este prezentată metaforic,
adică: niciodată, nicăieri, nicăieri, niciodată. Astfel, formula imposibilă exprimă ideea de

14
Goia, Vistian, Literatura pentru copii şi tineret, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003.p57
15
Goia, Vistian, Literatura pentru copii şi tineret, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003.,p.45
16
Pop, Mihai; Pavel, Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991.

13
„a fi” sau „a nu fi”17 în acel spațiu. Unii savanți susțin că în basmul original, fantezia era
un element de credință și, prin urmare, nu imposibil, imposibil.
“Dar când basmul se desprinde de mit, trecerea de la sacru la laic, și se naște o
nouă mentalitate, atunci fantezia devine imposibilă, imposibilă. Aceste formule, fie ele
introductive, intermediare sau finale, sunt ironice și inspiră cititorului simțul umorului și
bună dispoziție, chiar dacă conținutul lor neagă adevărul faptelor. “18
În basmele româneşti şi în cele străine se întâlnesc formule ale imposibilului de
acest gen:
 -când se potcovea puricele;
 -când puricii în cer zburau şi pe sfinţi îi chişcau;
 -când mâncau şoareci pe pisici;
 -când râurile erau lapte şi malurile mămăligă;
 -când erau muştele cât găluştele de le prindeau vânătorii cu puştilr;
 -când porcii vorbeau în versuri19

Aceste repetiţii contribuie fie le încetinirea ritmului activităţii pentru a accentua

momentele exenţiale din filonul epic al basmului, fie pentru condesarea timpului,
transformat din unul specific naturii umane în altul specific lumii fantastice din basm.
Basmul popular impresionesză şi prin stilul „expresiv”20, vădit în formulele tradiţionale
amintite. Prin ele se evidenţiază rostul basmului de a fi moment prielnic de odihnă
sufletească, după o zi de muncă încordată.

Notam diferenţa dintre formulele tradiţionale, de inceput si finale, care se

caracterizează printr-un ton glumet şi a parodie, umor şi ironie, în timp ce naraţiunea în
sine este lăsată în urmă de narator.

17
Odobescu, Alexandru, Basme, Editura Corint Junior, Bucureşti, 2004,p 93
18
Nişcov, Victoria, A fost pe unde n-a fost Basmul popular românesc, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996.,87

19
Creangă, Ion, Poveşti, Editura Minerva, Bucureşti, 1983,p 176
20
Nişcov, Victoria, A fost pe unde n-a fost Basmul popular românesc, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996.

14
 Ca comunicare orală, deci, basmele trebuie să presupună prezența publicului, iar
naratorului nu-i pasă de modul în care este primită comunicarea orală. Pe de altă parte,
rețetele tradiționale au proprietăți educative și terapeutice, în special pentru cititorii mai
tineri. De exemplu, introducerea îl transformă în atmosfera încântătoare a unui basm,
într-o lume ireală și îi atrage atenția.

Încă de la începutul basmului, actiuna, se plasează acțiunea într-un moment

obscur, neprecizat, și locul în care se petrec evenimentele din creatie: în același timp, el
transpune cititorului prin tonul ironic al afirmației că lumea imaginaraa este ludicași că
nu are nicio obligație să aibă încredere deplină în narator.

Formula de inceput are funcţia să imprime povestirii nonsens şi anecdotică, să-l

introducă pe cititor într-o artă specifică. Pe parcursul relatării povestitorul dezvoltă un
lung monolog vorbind cu simpatie despre soarta eroului. Partea de mijloc a basmului este
de conversatii intre personaje si descoperirea lor , ne sunt dezvaluite eoru dupa eoru.“In
partea de mijloc a basmului, in dialogul erouilor, personajelor este cu caracter ritmat.”21.

Spațiile sunt fie compuse din elemente reale reorganizate în moduri noi, specifice
basmelor, fie elemente fantastice precum alte tărâmuri, păduri de aramă etc. Caracterizate
prin formule tradiționale recunoacute, introductive, intermediare și finale, ele marchează
structura unui basm. Formula introductivă își propune să prezinte alte valori ale timpului
și spațiului, divorțate de logica realității.

“Adolf Schullerus este un cercetător pasionat și harnic al folclorului, care a

dobândit o perspectivă asupra culturii populare românești, comparând-o chiar și cu
produsele spirituale ale propriei națiuni. “22

. Dintre segmentele largi ale populației rurale românești, basmele reprezintă o

valoare reală ca povești și divertisment și, de asemenea, impune efectiv principii morale.
“23De aici prospețimea și păstrarea caracterului original al poveștilor culese din Moldova
sau Transilvania. Unele standarde de educație estetică, fie că sunt interese comerciale.

21
Ispirescu, Petre, Basmele Românilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007,p38
22
Schullerus, Adolf, Tipologia basmelor româneşti şi a variantelor lor, Editura Saeculum, Bucureşti, 2006,p98
23
Pop, Mihai; Pavel, Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991,p56

15
II.3 Basmul- categorii tipologice

Încercările de clasificare a acestora nu pot fi decât provizorii, întrucât nu poate pretinde

că a epuizat totul având în vedere distribuția foarte diversă a materialului în diverse
publicații. Dintre segmentele largi ale populației rurale românești, basmele reprezintă o
valoare reală ca povești și divertisment și, de asemenea, impune efectiv principii morale.
De aici prospețimea și păstrarea caracterului original al poveștilor culese din Moldova
sau Transilvania. Unele standarde de educație estetică, fie că sunt interese comerciale

Dupa clasificarea facuta de Adolf Schullerus, basmul romanesc poate fi:

1. Basme cu animale:
2. Basme propriu-zise:
 Basme cu vrajitori
 Basme legende
 Basme nuvelistice.24

Mitologia restabilește credința în originea și natura lumii la o realitate superioară,

absolută. Această realitate absolută, sau reprezentarea ei în mintea anticilor, este
elementul divin. Potrivit lui Mircea Eliade, mitologia spune o poveste divină care
dezvăluie sfințenia acțiunilor zeului sau eroului mitic.

“Prin urmare, mitul ar fi o „explozie de la divin la secular”.25 Miturile și

ritualurile sunt secrete bine păzite. Numai colegii practicanți le pot cunoaște. Inițiații au
dat sacralitate tuturor activităților și evenimentelor din viața lui. Astfel, ritualul este
„dramatizarea” mitului. Lingvistul V. I. Propp a încercat să afle originea acestui basm
fantastic și a ajuns la aceeași concluzie, susținând că în timpul ceremoniilor de inițiere,
novicilor li s-a povestit chiar despre miturile tribului.”26

Mitul, despărțit de ritual, diminuat și în cele din urmă pierdut în sfințenie, începe
o cale de profanare și demitificare, o cale lumească a creației artistice care se termină în

24
Bruner, Jerome, Pentru o teorie a instruirii, Bucureşti, EDP, 197,p 87
25
26
Vrabie, Gheorghe, Structura poetică a basmului, Bucureşti, Editura Didactică şi Petagogică, 1977, 135

16
basme. Ceremonia de inițiere este una universală. Nu există o religie „primitivă” sau
„superioară” în care să nu găsim iluminarea într-o formă sau alta. Acesta este un ritual
mistic, așa că se știe puțin despre semnificația și cum. Iluminarea este „calea” subiectului
de la starea mondenă la cea iluminată, suma totală a încercărilor și obstacolelor, fizice și
morale, pe care novice trebuie să le depășească.

II.4 clasificare şi structură

“După caracteristicile personajelor, specificul şi tematica acţiunii, predominanţa

elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viaţă, basmele se clasifică în:

- fantastice, cele mai semnificative şi mai răspândite, desprinse de regulă din mit ,
cu o pregnanţă a fenomenelor miraculoase,
-animaliere, provenite din dezvoltarea narativă a legendelor totemice despre
animale, chiar despre plante sau unele obiecte simbolice,
-nuvelistice, având ca punct de pornire snoava, în naraţiune semnalându-se o
puternică inserţie a aspectelor reale, concrete de viaţă.
După autor, basmele pot fi:
- populare, creaţie a colectivităţii anonime,
-culte,creaţie a unui autor cunoscut.”27

Basmul fantastic

Justificarea basmelor fantezie poate fi urmărită încă din vremuri îndepărtate,

„când Dumnezeu și Tatăl umblau pe pământ”,28 când erau „curajoși cu uriașii”, adică într-
o epocă a mitologiei. Există această acceptare a veridicității evenimentelor care s-au
petrecut până acum în timp, de nepătruns chiar și pentru percepția modernă: Nu, ce
înseamnă a crede o minciună? Nimeni nu a crezut-o vreodată, chiar dacă ea nu știa cartea.
„Inserarea timpului mitic este dată de formule inițiale și finale care determină timpul
narativ în care este proiectată acțiunea și închide această buclă temporală la final prin
revenirea în timp real.
27
Slavici, Ioan, Basme, Editura Cartex, 2000,p123
28
Ibidem27 , p.138.

17
 Formulele pot fi diverse, uneori foarte expresive și în curs de dezvoltare, aproape
paradoxale în ceea ce privește atitudinea naratorului față de faptele povestite și caracterul
lor magic, dar în miezul lor sunt toate norme temporale: „A fost odată ca niciodată; Dacă
n-ar fi fost asta, nu s-ar mai spune; pentru că plopii făceau pere și răchită; pentru că urșii
se înșirau să lupte; de când lupii și mieii se apucau de gât, s-au sărutat și s-au căsătorit
pentru frați gemeni; de când purice a fost pironit la un picior de nouăzeci și nouă de gâște
de fier, și s-a cufundat în slava cerului ca să ne aducă povestea: de când a scris musca pe
zid, / Mai multe minciuni care nu cred. „. Sau ultima propoziție: „Și eu, după povestire,
m-am așezat pe șa și mi-am zis în sinea mea: ai călărit pe fus și ai devenit mincinosul a
spus; ai călărit pe lingura scurtă, ca să nu asculte nimeni. eu; din Jos în şa, am aşteptat un
indiciu pentru bărbatul meu: un basm, / I s-a despicat gura, / Era plin de lucruri bune".
Formula de la mijloc menține discursul narativ în același timp cu alegoria, făcând legături
între secvențele narative, arătând continuitate, continuitate, mișcare nesfârșită: „s-au
luptat,/ s-au luptat,/ zi de vară până la noapte”

Basmul nuvelistic

O nuvelă este o narațiune generală în care protagonistul trece de la copilărie până

la vârsta împlinirii în viață. Dintr-un om simplu, el devine rege sau capătă alte măriri. În
acest gen de basm, protagonistul îmbină inteligența și viclenia pentru a reuși în sfârșit să
depășească orice eveniment advers. Din punct de vedere străvechi, nuvela este mai
apropiată decât basmul fantasy, marcând o anumită mistificare a personajelor alese din
lumea obișnuită. În literatura română, nuvelele populare sunt nuvele de Păcală, Băiet
Sărac, de exemplu, un basm cult este Dănilă Prepeleac de Ion Creangă.29

Se spune adesea că tema basmelor este lupta dintre bine și rău, care se termină
întotdeauna cu victoria binelui. Acest lucru se datorează faptului că un basm este o
creație în care o pereche de antagoniști sunt înfățișați ca: bine/rău, frumos/urât;
dinamism/pasiv, adevăr/minciună; curaj/timiditate; modestie/aroganță etc. Aspecte
generale ale realității surprinse. De exemplu: iubirea, natura, destinul etc. Subordonat
temei este motivul, care poate fi dinamic – un motiv care schimbă situația eroului sau
29
Propp, V., I., Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, Bucureşti, Editura Univers, 1973.

18
desfășurarea narațiunii, sau unul static – care nu afectează contextul poveștii. Există
multe motive în basme. Cum ar fi motivul pentru testarea eroilor.

Pentru a-și dovedi valoarea, a trecut prin mai multe încercări sau necazuri: un
împărat a cerut să-i construiască un palat într-o singură noapte; o împărăteasă i-a cerut
săracii să radă multă lână sau să culeagă o pungă din nisipul pe care ea a amestecat mac:

Dacă tema este un concept care rezumă și unifică materialul lexical al unei opere,
atunci tema este construcția artistică a distribuției evenimentelor într-o operă literară.II.5
PERSONAJE DIN BASM

„Personajele din basme sunt în mare parte înzestrate cu puteri supranaturale. Ele
se împart în două categorii: unele reprezintă forțele binelui, altele forțele răului.
Particularitatea lor este că au o singură trăsătură de caracter care este maximizată.

Unele sunt înzestrate cu calități extraordinare, altele sunt întruchiparea bunătății,

dreptății, frumuseții, curajului, curajului, onoarei, iar unele sunt simboluri ale ipocriziei,
urâțeniei, răului și lașității. Personajele eroilor, acțiunile lor sunt strict delimitate; nu
există o luptă între diferite emoții în sufletul aceluiași personaj.

Ca orice altă literatură, basmele românești au personaje pozitive și negative, și nu

există o figură de mijloc, pentru că în ideile populare nu se face distincție între bine și
rău. Deci victoria este întotdeauna pe partea bună, iar un final fericit este obligatoriu în
basmele fantastice, așa că își pierde autenticitatea. Personajele, temele și motivele
basmelor sunt universale și le putem găsi în toate operele literare, dar numele
personajelor variază de la țară la țară.

Basmele populare omniprezente înfățișează o lume exotică plină de frumusețe

umană ideală și cavalerism rară, precum Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana. În plus, există
câteva tipuri ciudate de monștri, situate vizavi de eroii din față. Pe latura etică, basmele
au dezvoltat o poezie a relațiilor sociale bazată pe idei morale și democratice. Ca
categorie estetică, autorii anonimi cultivă ironia și umorul, visele și prostiile. În toate
basmele existenţa eroilor şi a personajelor este o condiţie esenţială, pentru că nu se poate
imagina peripeţii şi aventuri fără feţi- frumoşi şi zmei, aşa încât acţiunea este atrasă de cei

19
care o înfăptuiesc ca „pilitura de fier către magnet”30. Eroii sunt stimulaţi de anumite
dorinţe, între ei se stabilesc anumite relaţii de opoziţie sau de compensare, de rudenie sau
de prietenie. În basm, ca în orice operă literară, „eroul apare ca urmare a constituirii
subiectului, pe de-o parte, ca un procedeu de inşirare a materialului, iar pe de altă parte,
ca o motivare personificată a legăturii dintre motive”.

Referitor la gruparea şi caracterizarea personajelor din basm, studiile

moderna de folclor au trecut de la clasificarea simplistă(în pozitive/negative) la una
bazată pe esenţa fiinţei umane şi a caracterului, nu după rangul social, ci după starea
biologică. După acest criteriu, personajele din basm se clasifică în:
 -grupa seniorilor, caracterizati prin pasivitate;
 -grupa eroilor activi;
 -grupa opozanţilor ;
În tema basmelor, fiecare persoană menționată ocupă un anumit loc, este introdus
într-un anumit fel, limbaj și gesturi tipice, acţionează după anumite reguli, nu se abate,
deci au statut și statut. O silueta psihică. și moral inconfundabil.

Unele personaje sunt iubite de cititori și chiar de cei dragi, în timp ce altele sunt
respingătoare.

Acest grup de personaje vechi și pasive include împăratul, sihastrul, bătrânul și

bunica, fratele mai mare al eroului. Regii bătrâni și chiar regii mai tineri suferă de lipsa
copiilor. Ei pot apărea cu o fiică, o fată și un fiu, dar mai des cu trei fii sau trei fiice.
Acționând conform regulilor pasive, personajele din această categorie nu fac nimic în
planul de acțiune. Chiar dacă s-a declarat război, împăratul nu s-a remarcat prin faptele
sale eroice.

Desfăşurarea situaţiei a fost schimbată de băieţel, iar acesta a fost îngrozit. Rolul
împăratului este limitat la acțiuni care declanșează basme. Deci, acest personaj se
caracterizează prin neputință și îmbătrânire. Unii nu au copii din cauza infertilității, iar
unii au un copil sănătos, dar sunt bătrâni. În alte basme, fiica împăratului este impregnată
de o „moară de vânt”, iar unii bătrâni descoperă că diverse obiecte se transformă în mod

30
Creangă, Ion, Poveşti, Editura Minerva, Bucureşti, 1983,p144

20
miraculos în copii. Cu toate defectele amintite, rolul personajului în discursul mitic de
basm este necesar. Prezența sa stabilește punctul de plecare al acțiunii, o mișcare
străveche, exotică și pitorească, facilitată de o fuziune lirică. Acolo unde în basme natura
regelui este ștearsă, el este pasiv și nu poate face nimic, nici măcar când vine vorba de
familia lui. De exemplu, în basmul „Fiica reginei mamei și fiul văduvei”, fiica
împăratului a comis o crimă cu „moara de vânt” și a rămas însărcinată. De rușinea casei,
împăratul l-a chemat și a constatat că pentru a spăla o atât de mare necinste, ar ucide fata
moartă. Unii o numesc „ardere vie”. Ceilalți trebuiau să-i scoată ochii și să alerge în
pustie pentru a fi mâncați de animalele sălbatice. Alții spuneau că trebuie legată o piatră
de gât și dată Dunării. "31

În general, „împărații folclorului românesc seamănă cu regii basmelor

occidentale. Ei simbolizează ideea de imperiu provenită din tradiția romană, completată
de splendoarea și prestigiul familiei regale bizantine. De fapt, în scrierea românească, ei
Denumite și după culori: împăratul roșu, împăratul verde etc., care nu se conformează
anumitor valori morale, dar fiecare poartă un nume simplu și unic. Ca și cele din alte
legende etnice, împăratul român era prea bătrân pentru a „să se sprijine pe el. înapoi"
Cârja ridică genele" și este fie preocupată de rotunjirea regatului, fie de soarta urmașilor
lor. În unele relatări, împăratul devine răutăcios, transformându-se într-un urs sau un
dragon pentru a testa curajul unui băiat sau unei fete. hotărâtă să se nască. Regina este la
fel de comatoasă. Trezește-te. Dacă devine geloasă, își va da fiica afară din casă. Nu este
prea interesată de statutul ei de regină, dar îi pasă de maternitatea ei, având grijă de copiii
ei. .

Dintre grupurile de eroi active, patru au inițiativă. Ele sunt „caracterizate prin
spirit de aventură, curaj și respingeri tinere și eroice. ,, Personajul sau eroul central al
poveștilor românești este fiul cel mic (Prâslea), care se caracterizează prin opoziția față
de frații săi mai mari. El este numit adesea chipeș, „Făt” este un cuvânt străvechi care
înseamnă „tânăr”.Uneori numele sugerează originea eroului: Pipăruş Petru, Măzăran
Vasilică etc. În unele basme, numele eroului indică înfăţişarea sa ascunsă: Cenușăreasa –
alias cea care locuieste in scrumiera, imparatul Cheles - alias cel cu capul fals
31
Schullerus, Adolf, Tipologia basmelor româneşti şi a variantelor lor, Editura Saeculum, Bucureşti,
2006,p 180

21
chel.Protagonistul poate fi "obraznic" din nastere, iar apoi devine masculin, activ,
energic, actionand singur.Dar in cele mai multe cazuri, protagonistul este un neputincios.
om, atunci succesul lui depinde de „ajutoare” care trebuie să știe să câștige de la el. Spre
deosebire de frații și adversarii săi, tipul chipeș este cunoscut pentru bunătatea,
inteligența sa Cunoscut pentru curajul și curajul - calități pe care le-a demonstrat treptat.
asistenții săi, a știut să lupte, să moară și să învie din nou.În această poziție, a fost
impecabil, fără vină și cavaleresc. De exemplu, când își găsește dușmanul adormit, va
aștepta până se trezește și apoi îl va ucide în luptă directă.La începutul narațiunii, viitorul
erou este prezentat cititorului fără nicio trăsătură eroică care să-și justifice
ascensiunea.Este fiul cel mic, slab și chiar prost, batjocorit de frații și părinții săi.

Desigur, există și alte personaje pozitive în basm, dar doar unul devine erou (sau
eroină), iar toți ceilalți îi sunt subordonați. Succesul unui bărbat frumos depinde de mai
multe condiții: - nașteri neobișnuite;
- calitatile sale pozitive;
- patos eroic;
- Cu ajutorul unor confidenti si asistenti (cai, perii, faianta, oglinzi etc.)
 - Sursa și puterea adversarului.
Toate aceste elemente ale narațiunii intrigă tinerii cititori încă de la început,
deoarece conduc anecdota basmului pe un teritoriu mitic, ilogic. După naștere, viitorii
eroi cresc la fel de magici: drăguți. " "

Deşi naşterea şi creşterea eroului, precum şi o parte din isprăvile sale aventuroase
au caracter fantastic, miraculos ca mod de înfăţişare, el este conceput de creatorul anonim
la dimensiunile reale ale pământenilor, adică nu este dotat cu o forţă fizică supraomenesc,
ci îşi învinge adversarii fie prin isteţime, fie cu ajutorul auxiliilor. Apoi, pe plan moral, el
întruchipează idealuri populare şi de aceea victoria va fi totdeauna de partea lui. Singur,
Făt-Frumuos nu poate înfăptui nimic. El are nevoie de „confidenţi”, care îi dau sfaturi
bune, arătându-i drumul fără pericole (calul năzdrăvan, Sf. Duminică etc.), pe drum
capătă adjuvanşi(animale, păsări, gâze etc.) care-l ajută pentru că el a fost generos când la
întâlnit.

22
 Pe tot parcursul călătoriei, eroul se află într-o continuă iniţiere prin care el rămâne
pământean. Dacă era o fiinţă fantastico-mitologică, atunci nu mai avea nevoie de iniţiere.
Eroina din basmul popular românesc şi din multe basme culte este „fata de împărat”, cu
nume ornate, compuse cu rime şi alternanţe euforice, precum: Ileana Consânzeana;
Ileana- Consânzeana- din-grădină-floare-i-cântă-nouă-împăraţii-ascultă; Zâna-Dobrozâna
etc. Calitatea dominantă a eroinei este frumuseţea strălucitoare, comparată cu astrul zilei:
„la soare te puteai uita, dar la dânsa ba”. Ea locuieşte într-un lăcaş inaccesibil pentru
omul obişnuit: în lumea de dincolo, pe muntele de glajă, în căşuţa din vârful copacului cu
crengi în cer. Alteori se află în stană de piatră sau în dafin.

Este adesea ținută captivă de zmee sau vrăji care o închid în pielea animalelor.
Există și anumite teme în basmele fantasy, în care rolul băiețelului frumos este jucat de
cele trei fiice ale împăratului (Ileana Simziana în colecția Petre Ispirescu). Acest basm nu
scoate în evidență calitățile ei de fată, întrucât întregul act este eroic, o dovadă a bărbăției
și curajului, așa că ajunge să se schimbe din fată în băiat, confirmând credința comună că
o ispravă pe care o pot basmele. poate fi realizat numai de Prințul Fermecător este
complet. Deși nu sunt personaje active, zânele apar în basmele fantastice ca opusul
dragonilor. Ele simbolizează frumusețea tinereții. Zânele sunt creaturi fascinante cu
calități morale dezirabile. Datorită frumuseții și purității lor angelice, eroii se
îndrăgostesc de ei și uneori îi însoțesc pentru tot restul vieții.

În poveștile fantastice, zânele pot fi transformate în broaște, păsări etc., dar au

puteri magice și își pot întoarce capul de trei ori și pot deveni zâne blânde, moale și
frumoase. Din alte basme, cititorii învață că zânele care dorm sau trăiesc cu muritorii
(fetele lauri) își pierd calitățile nemuritoare. Oponenții includ pe cei care se opun eroilor
bărbătești: dragoni, dragoni, monștri. Ca o operă epică, basmele se concentrează pe idei
de intriga și conflict. Oponenții stau în calea eroului. În timp ce eroii sunt iubiți pentru
felul în care luptă, adversarii lor sunt respinși pentru viclenie și trădare. Printre adversarii
de diferite clase și niveluri, dragonii apar cel mai frecvent, urmați de dragoni, Mumah
Paduri, Jeonoa, Scorpion și Demoni. Li se alătură frați răi, mame viclene și altele. Din
cauza celor două tabere, ideile conflictuale se dezvoltă în basme, menținând interesul
cititorului.

23
 „ În felul lui, zmeul este nemuritor și știe dinainte că eroul există, singurul care îl
poate ucide. Nu a vrut să-l omoare cu arme, gheare sau colți, a vrut să-l distrugă
punându-l la pământ. „Un zmeu este cel mai puternic adversar al unui bărbat frumos. Mai
rău decât un zmeu este un zmeu.32 Zmeoaicele bătrâne îşi iubesc cu patimă feciorii,
răzbunându-i cu cruzime când sunt omorâţi. Ea are puteri uriaşe: zboară, se caţără pe
munţi, îi împietreşte pe duşmani, mănâncă pomii, găureşte piatra etc. În general, zmeul
este o fiinţă dizgraţioasă, duşman al naturii omeneşti. Confidenţii sunt necesari mişcării
epice şi-i conferă basmului mult pitoresc.

Ei dau sfaturi eroului şi-i arată drumul cel bun. Pot fi confidenţi fiinţe precum: un
moş sau o babă, un câine, calul, Sf. Dumunică, Sf. Lună, Soarele, Vântul turbat,
Gheonoaia etc. Deşi confidenţii au rol minor, fără ei nu se poate închega subiectul.
Adjuvanţii eroului formează o clasă bogată şi diversă, pentru că el săvârşeşte acte
generoase tovarăşilor vremelnici de drum. pentru binele făcut fiinţelor umile, ele îi fac,
drept recompensă, daruri şi la nevoie, îl ajută. Apoi, în lupta lor pentru victoria binelui,
eroii sunt ajutaţi de personaje cu însuşiri supranaturale, create de fantezia populară, cum
sunt Flămândul şi Setosul. Unii întruchipează forţele şi anomaliile naturii, fenomene
metereologice:Muma Crivăţului Vântoasele; personifică momentele zilei:Miază-Noapte,
Murgilă, Serilă; apoi zilele săptămânii:Sf. Luni, Sf. Miercuri, Sf. Vineri; apar fiinţe care
sunt o hiperbolizare a simţurilor omeneşti:Fugilă, păsări-Lăţi-lungilă, Gerilă, Setilă,
Flămânzilă. Cu toţii îl ajută pe Făt-Frumos bazându-se pe deformarea lor fiziologică.
Eroii sunt ajutaţi de ursitoare- prevestitoare bune sau rele ale vieţii omului. Din rândul
adjuvanţilor fac parte:
 -fiinţe- animale şi păsări;
 -creaţii curioase ale fanteziei populare;
 -abstracţii cosmice însufleţite;
 -obiecte şi lucruri care înlesnesc succesul eroului.]

II. 6 .BASMUL CULT VS BASMUL POPULAR

32
Slavici, Ioan, Basme, Editura Cartex, 2000,p55

24
 Basmul reprezinta o specie epica in proza sau, mai rar in versuri, de mare
intindere, cu o raspandire mondiala, in care se nareaza intamplari reale ce se impletesc cu
cele fantastice, personajele, cele mai multe fabuloase (zane, capcauni, zmei) fiind
purtatoare ale unor valori simbolice - binele si raul in diversele lor ipostaze (conflictul se
incheie,de obicei, prin victoria fortelor binelui). G. Calinescu,în Estetica basmului a
spus:

Auto”Basmul este […]o oglindire a vieţii în moduri fabuloase." 33

„Basmul e un gen vast, depdăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă,
observaţie morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anume
fiinţe himerice, animale. […] Când dintr-o naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici, n-avem
de a face cu un basm."

Desi prezent initial doar in epica populara, basmul a patruns si in literatura culta
la inceputul secolului al XIX-lea (perioada de afirmare a esteticii romantice), prin
culegerea aparuta in anul 1812, a fratilor Wilhelm si Jacob Grimm," Basme pentru copii
si familie".

Principala caracteristică a poveștilor populare sunt stereotipurile. Astfel,

personajele (eroi, donatori, ajutoare) par a fi diferite, dar au anumite caracteristici de
bază, care sunt constante, sunt precis delimitate prin acțiuni, iar dezvoltarea lor se
conformează și ei unui tipar: eroul se îndreaptă spre și își atinge scopul, se confruntă cu
Cu ajutorul donatorilor și donatorilor, făptuitorii au reușit în cele din urmă să-și
îndeplinească misiunea.

Apartinand folclorului, basmul popular are caracteristici specifice: caracter oral

(informatia cuprinsa in el putand fi transmisa prin viu grai, de unde si oralitatea ca
trasatura definitorie a acestei specii), caracter anonim (intrucat nu detinem informatii cu
privire la autorul sau), caracter colectiv (variante, comportare,improvizatie- sufera
anumite modificarii in transmiterea sa pe cale orala),caracter sincretic(exista o asociere a
produsului folcloric cu alte sisteme de limbaj:coregrafie, gesturi), caracter traditional (ca

33
Slavici, Ioan, Basme, Editura Cartex, 2000,p.43

25
urmare a izvoarelor de inspiratie apartinand folclorului). 34Actiunea este liniara,
structurata pe momentele subiectului, conform unui sablon, impletind elementele reale cu
cele fantastice, timpul nu este precizat ( folosindu-se adverbe de timp precum: "odata",
"demult", "candva"), iar spatiul este vast si se desfasoara pe doua taramuri: unul real si
altul fantastic, fabulos.

Exista formule specifice basmului: initiale, care introduc ascultatorii/ cititorii in

lumea fantastica a basmelor, intr-un spatiu si timp nedeterminate, realizandu-se o
pendulare intre real si ireal, fapt care reprezinta chiar definitia fantasticului in conceptia
lui Tzvetan Todorov ("a fost odata ca niciodata", "Amu cica era odata intr-o tara un crai
care avea trei feciori");mediane, care mentin atentia ascultatorilor, sporind totodata
suspansul, indispensabil in conturarea dinamismului actiunii ("merse ce merse", "se
luptara zi de vara pana-n seara");finale, care readuc ascultatorii la realitate si evidentiaza
nomadismul celui ce povesteste ("incalacai pe-o sa si v-o spusei dumneavoastra
asa").Finalul este unul optimist, avand o valoare educativa.

Ca operă, basmul cult, deși este o operă originală, nu se abate de la modelul

normativ mai sus menționat în esență. Prin urmare, structura basmului cult este aceeași cu
lucrarea anterioară, inclusiv situația inițială a echilibrului, partea pregătitoare, punctele de
tensiune ale intrigii, apariția donatorilor și asistenților, acțiunea reală și, desigur, finalul.
(epilogul). Diferența este că fiecare scriitor are propriul său procedeu original de
prelucrare a materialului de care dispune, lăsându-și amprenta asupra operei literare,
devenind astfel o creație hibridă influențată de folk. Onoarea, dreptatea și adevărul, care
alcătuiesc imaginea bunătății, autorul anonim împacă frumusețea morală cu frumusețea
materială și adaugă la împletirea calităților umane și supranaturale (puterea
impresionantă, capacitatea de a lupta cu dragonii și dragonii și de a-i învinge). ,
capacitatea de a se transforma), acest basm cult cunoscut de autor înfățișează drumul spre
maturitate al eroului, care, prin ajutor și binefăcători, este înzestrat cu puteri uimitoare
pentru a-l sprijini în realizarea scopului său. Basme populare: "Praslea cel voinic si
merele de aur", "Greuceanu", "Aleodor Imparat".35
34
Vrabie, Gheorghe, Structura poetică a basmului, Bucureşti, Editura Didactică şi Petagogică, 1977,p.225
35
Propp, V., I., Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, Bucureşti, Editura Univers,
1973,p.76

26
 Basme culte: "Fat-Frumos din lacrima" de Mihai Eminescu, "Povestea lui Harap-
alb" de Ion Creanga.

Personajul unui roman de maturitate (o narațiune de creștere juvenilă) dintr-un

basm conține o cale de creștere spirituală (concretizată prin teste) și o schimbare drastică
a statutului social al protagonistului, care este evident graduală și cuprinde mai multe
etape care ajutați-l să se îndrepte către Erou Spiritual Perfect: Calea exterioară a fost
întotdeauna considerată cel mai potrivit vehicul și suport pentru evoluția interioară, iar
încercările, dificultățile și obstacolele pe care le întâmpină personajul sunt doar un pas pe
o cale mai abruptă. De la imaturitate la maturitate prin acumularea de experiență bogată.

27
CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETARII

CERCETARE PE TEMA ” BASMUL POPULAR

VALENTE DIDACTICE IN INVATAMANTUL PRESCOLAR

( IMBOGATIREA VOCABULARULUI PRESCOLARILOR)”

28