Importanţa activităţilor practice în procesul instructiv-educativ

din grădiniţă

"Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru ziua de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi
nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze." ( Maria Montessori)

Cea mai importantă perioadă din viata unui om este perioada copilăriei, de la 0 la 6 ani, când
impresiile pe care le trăieste copilul, rămân în subconştientul său, ii formează personalitatea şi îl vor
acompania pe tot parcursul vieţii. De aceea în această perioadă este nevoie de o grija deosebită faţă de
tot ce experimenţează copilul, atât în relaţia cu adulţii din jurul său cât şi cu mediul în care trăieşte.
Învăţământul preşcolar contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor, la stimularea gândirii şi a
inteligenţei, la însuşirea unor cunoştinţe necesare pentru scoală, la educarea multilaterală, la formarea
trăsăturilor de caracter şi de comportare civilizată.
Activităţile practice desfăşurate în cadrul procesului instructiv- educativ din grădiniţă, prin
caracterul lor organizat şi colectiv asigură însuşirea mai temeinică a deprinderilor practice şi anume a
unor deprinderi elementare de muncă. Cel mai important rol al activităţilor practice este acela de
dobândire a deprinderilor psihomotrice, de mănuire a materialelor şi instrumentelor şi de aplicare a
acestora în activităţi utilitare.
Prin cadrul acestor activităţi copiii realizează “activităţi adevărate”, de viaţă practică. Aceste
activităţi  îşi propun să dezvolte aptitudinile individuale ale copiilor, spiritul de echipă şi pe cel social şi
să aplice cele învăţate în viaţa practică. Astfel copiii devin creativi, plin de sensibilitate, participanţi
activi la viaţa socială, conştientizând rolul lor în societate, astfel creând punţi de legatură între semeni.
Activitatile practice sunt foarte îndrăgite de copii şi de aceea educatoarea se poate folosi de ele
pentru a evalua realizarea obiectivelor diferitelor domenii de activităţi, obiective pe care şi le-a propus
de-a lungul unei teme sau proiect tematic. Copilul nu va mai fi astfel pus în faţa unei fişe evaluative sau
a unor chestionări orale, ci va realiza o lucrare practică, folosindu-se de toate cunoştinţele acumulate la
diferitele activităţi desfăşurate anterior.
În acest an şcolar am desfăşurat cu preşcolarii grupei pe care am coordonodat-o, a grădiniţei
GPN Pişcari diverse proiecte. Unul dintre acestea a fost “Toamna”. Am pornit alături de preşcolari în
introducerea acestui anotimp: aspecte generale, caracteristici, fenomene specifice, fructe, legume de
toamnă. În cadrul săptămânii “Legume de toamnă” al poriectului tematic “Toamna” am realizat cu
copiii o activitate practică-gospodărească –punea de murături. Am prezentat copiilor modul de lucru,
precum şi etapele realizaării acestei activităţi. Preşcolarii au fost foarte mândri de rezultat, şi fiecare şi-
a dus acasă produsul finit. Toate cunoștințele și deprinderile dobândite prin intermediul acestui proiect
îi vor ajuta să se orienteze mai bine în timp, să se adapteze la spațiul în care trăiesc și să își
îmbogățească percepțiile despre ceea ce ne înconjoară.
Locul activităţilor practice în formarea personalităţii copiilor rezultă în mod obiectiv din
adevărul: ,,Aud – uit, văd – ţin minte, acţionez – înţeleg’’. Activităţile practice desfăşurate cu copiii au
constituit una dintre modalităţile de cunoaştere a copilului, a individualităţii fiecăruia şi am reuşit să
promovez independenţa în gândire, în creaţie şi acţiune, în raport cu interesele şi aptitudinile fiecăruia.
Activitaţile practice desfăşurate cu copiii, având ca material de lucru ,, produsele naturii’’ oferă
reale posibilităţi de stimulare a creativităţii în funcţie de cunoştinţe, de înclinaţii, de interese şi de
aptitudini. S-a constatat existenţa fenomenului creativităţii în stare potenţială la toţi copiii, manifestarea
lui înregistrând grade diferite, iar în acest sens se impune lăsarea unui ,,câmp liber’’ de manifestare pe
linia imaginaţiei, a fanteziei, a creativităţii. În stimularea creativităţii, importante sunt deopotrivă
metodele, relaţia educatoare – copil, atitudinea educatoarei şi atmosfera instaurată de aceasta în sala de
grupă.
O altă săptămână interesantă desfăşurată a fost cel cea a temei: “În căutare de păpădii” , dar
acesta desfăşurându-se în mediul online ţinâd cont de reglementările impuse faţă de situaţia dată.
Copiii au avut ca sarcină de căutat păpădii, de a le număra, etc., de a sufla în puful unei păpădii
şi de a se gândi la o dorinţă, iar mai apoi când ne-am văzut online de a ne împărtăşit unii altora
dorinţele noastre...şi am ajuns la concluzia că multora dintre noi ne lipseşte mult spaţiul nostru atractiv
de cunoaştere şi de dezvoltare a personalităţii noastre......GRĂDINIŢA.

Bibliografie: 1. Matei, N.C., ,,Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ’’, E.D.P.,

Bucureşti, 1992;
2. Revista ,,Învăţământul preşcolar’’, nr.3-4, 1996.

Cu drag,
prof.înv.preşcolar: Tunsu Romina