Colegiul Național de Informatică "Matei Basarab"

Referat la cunoașterea
mediului privind lecția de
diplomă

Perța Ioana-Ania
 Importanța activităților de cunoașterea mediului la învățământul preșcolar

Mediul înconjurător în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele lui aspecte,
constituie un prilej permanent de influenţare asupra personalităţii acestora.
Mai întâi de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu
în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte,
Astfel, din contactul cu obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale
adulţilor, apar diferite întrebări din care rezultă că preşcolarul se interesează de
denumirea, calităţile sau provenienţa lor. Adulţii în familie, cât şi educatoarele la
grădiniţă, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul dat se transmit atât
cunoştinţele solicitate de copil cât şi cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie să
o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă. Cu alte cuvinte, concomitent cu
transmiterea de cunoştinţe, se formează copilului o atitudine corespunzătoare, un
anumit mod de comportare.
Astfel, se înlesneşte cunoaşterea treptată a mediului înconjurător, ca şi
integrarea din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu. Totodată, noile cunoştinţe
dobândite devin un îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse ulterior.

Caracteristici ale activităților de cunoașterea mediului

Vârsta preșcolară reprezintă o perioadă intensă de dezvoltare pentru copiii cu

vârstele cuprinse între 3-6 ani. La aceasta vârstă curiozitatea începe sa prindă avânt,
astfel că aici intervine cunoașterea mediului , ca mijloc de cunoaștere pe de o parte,
dar ca un ajutor în dezvoltarea culturală, emoțională, socială etc. pe de cealaltă parte.
Acest obiect de studiu este benefic preșcolarilor, făcând o trecere ușoară de la
abstractul artelor , la concretul ștințelor. Elevii sunt nevoiți să își pună cunpașterea și
atenția la încercare pe tot parcursul orei, pentru a putea descopei și învăța ori pentru a
înțelege în totalitate demersul lucrurilor. Stadiul dezvoltării inteligenței evidențiază trei
noțiuni fundamentale: acțiunea, reprezentarea și exersara ca premise ale dezvoltării
limbajului.
 Materialul didactic folosit în activitățile de cunoașterea mediului.

Materialul didactic are o mare importanță în procesul de învățare al preșcolarilor,

aceștia fiind la vârsta la care asimilarea se produce mult mai ușor atunci când se
folosește simțul tacticl, simțul vizual ori cel auditiv. Astefel că în se vor folosi cât mai
multe materiale care să poată stimula găndirea elevulu. Se vor folosi machete, monstre
de pietre cu diferite suprafețe, materiale textile,etc.

Metode de învățământ specifice activităților de cunoașterea mediului.

Cea mai rodnică educaţie este aceea din primii ani de viaţă. Traiectoria dezvoltării
intelectuale a copilului este de la nivelul senzoriomotor la gândirea reflexivă, abstractă.
Dezvoltarea abilităţilor cognitive la preşcolar se realizează prin activităţile pe care ni le-am
planificat, având ca obiectiv general antrenarea copilului în explorarea mediului natural şi
social, mai apropiat sau mai îndepărtat, în rezolvarea de probleme pentru formarea
conceptelor, judecăţilor şi operaţiilor gândirii. Altfel spus, dezvoltarea abilităţilor cognitive la
copil se realizează de fapt prin stimularea dezvoltării aptitudinilor sau abilităţilor intelectuale.
A antrena un copil în explorarea mediului “înseamnă a-i dezvolta echipamentul senzorio-
perceptiv şi a-i stimula curiozitatea naturală şi spiritul explorativ. “ (3 – Silvia Dima) În acest
sens, am proiectat şi realizat activităţi care au solicitat văzul, auzul, simţul tactil şi cel olfactiv
etc.( de ex.: “Ce-ai gustat?“, “Cum este?“ (rece-cald, moale-tare,neted-aspru etc.), “Ce miros
ţi-a plăcut?“ etc.) şi am creat situaţii stimulative pentru curiozitatea şi spiritul de explorare
ale copilului în mediul apropiat (sala de clasă, grădiniţă şi curtea cu toate dotările lor), apoi în
mediul îndepărtat ( împrejurimi, cartier, oraş). Totul a fost înregistrat ( audio-video,
fotografii), folosind apoi sunetele, imaginile în alte activităţi, de tip integrat, în realizarea
unor expoziţii şi chiar publicarea lor în presa locală.
Principalul mijloc prin care copilul învaţă şi se dezvoltă la această vârstă este jocul, pe care l-
am putea defini ca motor al minţii care vrea să exploreze mai mult decât până acum, dar şi al
copilului care este însetat după nou. Jocul este “inima“ unui program preşcolar de succes,
intervenind în viaţa copilului într-o mare varietate de feluri.
În predarea şi învăţarea unor noi cunoştinţe şi concepte, ne-am întrebat şi am stabilit:
Ø “Care sunt cunoşţinţele pe care le au copiii referitor la situaţiile în care sunt implicate
cunoştinţele pe care le predăm?
Ø Care sunt condiţiile susceptibile de a contribui la o evoluţie în sensul dorit al acumulării de
noi cunoştinţe?
 Ø Cum s-ar putea asigura emergenţa reprezentărilor copiilor în construirea noului?
Ø Modul în care copiii învaţă, determină în general, modul în care trebuie să se predea –
conţinutul care trebuie învăţat, volumul şi natura lui – noţiuni, concepte, proceduri,
competenţe, abilităţi, rezolvări de probleme, atitudini etc. – determină în mod specific felul
în care trebuie să prezentăm informaţiile, structurarea, succesiunea lor logică, precum si
implicaţiile care se impun.“( 4 – Elena Miron Boca & colab.)
În cadrul activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător am recurs şi la o abordare
integrată a curriculumului datorită avantajelor acestui demers didactic:
- copiii identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte;
- baza integrată a cunoaşterii conduce la o mai rapidă refacere a informaţiilor;
- timpul de parcurgere a curriculumului este sporit;
- sunt încurajate comunicarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare;
- copiii devin mai angajaţi şi mai responsabili în procesul învăţării.
Abordarea integrată a activităţii instructiv- educative am conceput-o începând chiar
cu ariile de stimulare. Concret, ne referim aici la tema “Anotimpurile“ (grupa mare) şi la ariile
de stimulare organizate permanent în sala de grupă şi reactualizate conform temei propuse :
oBibliotecă : imagini din natură, calendare cu reproduceri de artă ale unor aspecte din natură,
cărţi cu poezii şi ghicitori ilustrate, jetoane, fişe cu imagini din activitatea omului în fiecare
anotimp, pliante, fotografii din activităţile copiilor realizate în grupele anterioare etc.
oArtă : materialele obişnuite combinate cu materiale din natură uscate, presate şi materiale
refolosibile, deşeuri netoxice etc.
oConstrucţii : combinaţie de materiale existente în dotare şi cele adunate din natură cu ocazia
drumeţiilor sau colectate de copii împreună cu părinţii cu ocazia vacanţelor, excursiilor etc.
oŞtiinţă : seminţe diverse, ghivece cu pământ (pentru fiecare copil), jetoane cu imagini de
fructe, legume, flori, observarea unor fenomene meteorologice, evoluţia în timp a unui
fenomen (înregistrare).
oJoc de rol : materiale din natură, costumaţii diverse realizate din materiale reciclabile,
adecvate fiecărui anotimp în parte; “Prietenul meu este anotimpul… “, “Anul şi cele patru fiice
ale sale“, “Ce s-ar întâmpla dacă ar fi tot timpul vară (iarnă…)?“, “De-a greierele şi furnica“
etc. sunt doar câteva dintre temele sugerate copiilor sau chiar de copii pentru astfel de jocuri
care au un mare rol în aprofundarea şi evaluarea cunoştinţelor asimilate.
 Forme de organizare a activităților de cunoașterea mediului.

1. Activitatile comune
Aceste activitati reprezinta modalitatea cea mai riguroasa si coerenta de realizare a
obiectivelor instructiv-educative ale programei. Ele se disting de celelalte tipuri de activitati
prin cateva trasaturi specifice, date de modul in care sunt organizate, continut si desfasurare
metodica:
sunt organizate si conduse in detaliu de catre educatoare, care stabileste forma si tipul
activitatii, locul de desfasurare si resursele materiale si umane implicate, durata
activitatii;
activitatile sunt obligatorii si la ele participa toti copiii grupei;
subiectul activitatilor este comun pentru toti participantii si este stabilit de educatoare
prin planificarea saptamanala;
2. Activitatile alese de copii
Principala caracteristica a acestui tip de activitati este caracterul mai flexibil al deciziilor
privind finalitatile, cursul activitatii, modalitatea de desfasurare, materialele utilizate,
continuturile vehiculare si participantii la activitate. Decizia privind toate aceste variabile este
adesea lasata la latitudinea copiilor implicati, insa aceasta nu reduce din obligatia cadrului
didactic:
de a pregati riguros activitatile alese, in sensul asigurarii accesului copiilor la resurse
variate care sa inspire la activitati diverse si interesante, invite la urmarirea de catre copii
a propriilor interese de cunoastere si investigatie si sa incurajeze achizitia de noi
cunostinte si deprinderi;
de a prezenta materialele disponibile astfel incat modul in care ele sunt asezate si
grupate sa sa creeze o atmosfera destinsa si securizanta, placuta si stimulativa;
de a organiza colectivul de elevi in sensul asistarii organizarii pe grupe mici si in perechi
de lucru sau a asigurarii accesului tuturor copiilor interesati la diverse sectoare sau
activitati;
de a de a pastra un permanent control asupra activitatilor in desfasurare si de a observa
evolutia copiilor;
de a asista la cerere activitatea copiilor, oferind informatii si resurse suplimentare;
de a stabili finalitati specifice pentru diverse activitati in care se antreneaza anumiti
elevi, in vederea recuperarii unor ramaneri in urma si depasirii anumitor dificultati de
relationare sau de rezolvare a unor sarcini specifice, stimularii dezvoltarii unui anumit
aspect al personalitatii, solicitarii suplimentare a unor copii cu aptitudini deosebite
 3. Activitatile optionale
Introducerea activitatilor optionale in planurile invatamantului prescolar este una din
achizitiile valoroase ale reformei de continut. Planul de invatamant al nivelului prescolar
prevede astfel de activitati in special pentru al doilea nivel de varsta (5-7 ani), iar in
documentele curriculare sunt propuse o serie de activitati optionale, organizate la nivelul
domeniilor de activitate prevazute in plan.
Daca avantajele introducerii disciplinelor optionale la nivelul prescolaritatii sunt usor de
intuit, si tin in special de oferirea unor ore suplimentare in care copii au ocazia sa
aprofundeze anumite domenii de cunoastere si sa exerseze seturi de deprinderi, anumite
virtuti ale optionalelor introduse in scoala sunt mult mai usor posibil de atins in activitatile
obisnuite in gradinita. Mai precis, avantaje precum: “optionalele fac posibila manifestarea
creativitatii invatatorului/profesorului, motivandu-i sa-si conceapa nu numai strategii
didactice proprii, ci si obiectivele si continuturile” sau “in alegerea optionalelor se poate tine
seama de caracteristicile elevilor …si se are in vedere contextul local” (Buletinul informativ al
proiectului de reforma a invatamantului preuniversitar, MEN, nr. 9, ian., 2000) sunt, in
gradinita, specifice tuturor activitatilor. A nu se intelege din cele spuse mai sus ca ne
pronuntam impotriva introducerii activitatilor optionale in curriculum. In esenta, aceste
activitati exprima diversificarea parcursurilor curricular, dincolo de curriculum-ul nucleu,
valabil pentru toti. Exercitiul de optiune pentru un segment de curriculum este, in esenta,
bun. Insa, cadrele didactice din gradinita trebuie sa fie constiente ca in fata ofertei
numeroase de domenii de cunoastere suplimentare, prescolarul nu este capabil sa opteze in
cunostinta de cauza, in alegerea acestor activitati primand alte criterii decat nevoile de
cunoastere ale copiilor. In plus, varsta prescolara este varsta in care toate optiunile sunt
deschise si potentialitatile prezente, de aceea, alegerea unui domeniu de predilectie este
prematura. Specificul activitatii din gradinita si maniera flexibila de propunere a
continuturilor, prin trasarea doar a unor finalitati permite cadrelor didactice integrarea
eveltualelor arii de cunoastere ce adesea fac obiectul optionalelor(informatica, arta vocala si
instrumentala, literatura, teatru si creatie literara, balet/dans etc.) in corpul de cunostinte ale
unuia sau mai multor domenii de activitate, fie printr-un “demers infuzional”(Vaideanu, G.,
1988), fie prin abordarea integrata de teme extrase din domeniul de cunoastere “optional”.
 4. Activitatile specifice programului de dupa-amiaza
Noul plan de invatamant pentru gradinitele cu program prelungit si saptamanal prevede
pentru perioada de dupa-amiaza trei categorii de activitati, indicate dupa criteriul obiectivului
fundamental urmarit: activitati recreative si de relaxare, activitati de dezvoltare si exersare a
aptitudinilor individuale si activitati recuperatorii. Finalitati ce tin de cultivarea
performantelor peste medie si de educatia compensatorie sunt formulate de catre educatoare
pentru activitatile alese si optionale, iar, prin diferentiere si individualizare, si in activitatile
comune. Reluarea si aprofundarea lor in perioada de dupa-amiaza nu poate fi decat benefica,
dat fiind randamentul foarte bun pe care copiii il obtin dupa perioada de odihna, dar si
anumite conditii de circumstanta, cum ar fi reducerea treptata a numarului de copii, prin
plecarea unora spre casa. Abordarea unor obiective ce vizeaza dezvoltarea potentialitatilor
individuale sau recuperarea anumitor ramaneri in urma se inscrie in tendinta care se impune
din ce in ce mai evident in lume de accesibilizare a programelor de educatie timpurie pentru
categorii cat mai largi de copii, deci, de sporire a caracterului inclusiv al programelor
gradinitei.

Obiective ale activităților de cunoașterea mediului.

- să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa,
solul, vegetaţia, fauna, fiinţa umană ca parte ntegrantă a mediului, fenomene ale naturii),
precum şi interdependenţa dintre ele;
- să cunoască elemente ale mediului social şi cultural, poziţionând elementul uman ca parte
integrantă a mediului;
-să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate;
-să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi protecţiei omului şi naturii;
- să cunoască existenţa corpurilor cereşti, a vehiculelor cosmice;
- să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului,
aplicând cunoştinţele dobândite;
-să enumere părţile componente ale corpului uman, plantelor, animalelor, arătând utilitatea
acestora;
-să recunoască şi să descrie verbal şi/sau grafic anumite schimbări şi transformări din mediul
apropiat.