1.

NOI SEMNIFICATII SI EXTENSII ALE CONCEPTULUI DE INVATARE

(învățarea utilizând metoda proiectelor/principiile Planului Dalton/Flipped learning etc.)

Invatarea poate fi definita ca o schimbare in comportamentul individului, atribuita unei experiente

traita de acesta ca raspuns la influentele mediului. Aceasta schimbare are o mare valoare adaptativa,
conferindu-i individului o mai mare capacitate deactiune asupra mediului sau de viata. Prin urmare,
datorita invatarii nu se acumuleaza doar informatii, ci se formeaza gandirea, sentimentele, vointa,
deci este antrenata intreaga personalitate.
Exista trei categorii de baza ale activitatii de invatare:
∙ Invatarea formala se desfasoara in institutii de educatie si formare, conducand la diplome si
calificari recunoscute oficial. Pana acum, invatarea formala a dominat politicile educationale,
influentand modalitatile prin care educatia si formarea sunt oferite si modul de intelegere al
oamenilor asupra a ceea ce inseamna invatarea.
∙ Invatarea non-formala se realizeaza, prin definitie, in afara scolilor, a colegiilor, a centrelor de
instruire si a universitatilor. ea are loc o data cu traseuil principal al educatiei si formarii si nu
conduce in mod normal la certificate formalizate. Invatarea non-formala poate fi oferita la locul de
munca si prin activitati ale organizatiilor societatii civile, cum ar fi organizatiile de tineret,
sindicatele etc. Poate fi de asemenea oferita prin organizatii sau servicii care au constituit un
complement al sistemelor formale, cum ar fi clase de arte, muzica si sport sau meditatiile particulare
pentru pregatirea examenelor. Invatarea non-formala nu este vazuta de obicei ca o invatare „reala”,
iar rezultatele sale nu au pre mare valoare pe piata muncii. Invatarea non-formala este, prin urmare,
in mod tipic subevaluata.
∙ Invatarea informala este o componenta naturala a vietii de zi cu zi. Spre deosebire de invatarea
formala si non-formala, invatarea informala nu este in mod necesar o educatie intentionala si este
posibil sa nu fie recunoscuta nici macar de indivizii insis ca o contributie la constintele si abilitatile
lor. Ea este, cu atat mai mult, pusa in situatia de a fi exclusa in totalitate, desi ea este cea mai veche
forma de invatare si ramane componenta de baza a educatiei timpurii.
Stiintele educatiei si psihologia au parcurs in ultimele decenii pasi importanti in descifrarea
mecanismelor cognitive, in decriptarea modului cum invata copilul, mai ales la varsta prescolara.
Deoarece cenzura constiintei si a inteligentei sunt restranse la varsta prescolara, copilul invata mai
ales din experienta traita, din contactul direct cu obiectele si fenomenele, prin imitatia
adultului si prin asumarea de roluri in rolurile sale, care imita situatiile sociale. Povestile, basmele,
cartile ilustrate, dialogurile cu parintii, cu educatoarea si cu alti copii, mijloacele de comunicare la
care au acces (TV, radio, calculator) ii sporesc informatiile, dar acestea se integreaza in experienta pe
masura ce sunt aplicate in practica.
Activitatile din gradinita sunt un antrenament al capacitatii de invatare, in masura in care
sunt adaptate particularitatilor si capacitatilor de invatare specifice varstei. Numai prin cunoasterea
psihologiei copilului si a personalitatii fiecarui copil in parte, educatorul poate sa-i organizeze
experienta de invatare in asa maniera incat sa-i faciliteze accesul la cunoastere si sa-i amplifice
capacitatile de asimilare de noi cunostinte, de formare a unor deprinderi de munca intelectuala
esentiale in adaptarea la activitatea scolara.
Cercetarile de psihologie a invatarii, particularizate pentru varsta prescolara, subliniaza
caracterul concret- intuitiv al invatarii, necesitatea de vehiculare a obiectelor, caracterul intuitiv al
asimilarii de informatii si rolul activitatii practice si al jocului in dezvoltarea personalitatii
prescolarului. Rolul familiei, al educatoarei, al grupului de copii reprezinta factorii ce influenteaza
major evolutia invatarii.
Cercetarile au evidentiat ca prescolarul are disponibilitate de cunoastere sporite fata de cele
valorificare in gradinita, rezerve de energie neutilizate. Gradinita de copii ofera cadrul prielnic pentru
organizarea stiintifica a invatarii, esalonarea gradata a sarcinilor de invatare, conducerea cu
profesionalism a copilului pe calea cunoasterii. Valorificarea experientei de viata a copilului,
predominanta jocului ca tip de activitate si imbinarea activitatilor comune cu cele alese sunt
premisele unei invatari eficiente la varsta prescolara.

METODA PROIECTELOR
Învăţământul preşcolar ca parte integrantă a învăţământului preuniversitar, urmăreşte să-i
permită fiecărui copil să crească şi să se dezvolte în propriul ritm. Proiectul tematic este activitatea
cel mai pregnant centrată pe elev, este un demers didactic în grup, într-o interacţiune continuă prin
care se urmăreşte integrarea noilor informaţii în structuri cognitive proprii şi transferarea lor în
conţinuturi noi, aplicabile practic. Metoda proiectelor , ca strategie de învăţare şi evaluare , reprezintă
abordarea educaţională propusă de programa preşcolară, în care lucrul în echipă şi acţiunea directă a
copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de predare- învăţare evaluare.
În centrul metodei proiectelor se află o temă, în a cărei abordare şi soluţionare vor fi
implicate mai multe discipline. Predarea prin proiecte, contribuie la învăţarea unui mod de „gândire
interdisciplinar㔺i a unui mod de abordare unitar, modul integrat. Maniera integrată presupune
abordarea realităţii printr-un demers globalizat, în cadrul căruia tema se lasă investigată cu mijloacele
diferitelor ştiinţe, dispărând graniţele dintre variatele categorii Metoda proiectului tematic presupune
o abordare transdisciplinară a unei teme bine stabilite în raport cu cerinţele programelor şcolare, cu
capacităţile intelectuale implicate, dar şi cu interesele şi abilităţile practice ale copiilor, fiind o formă
de evaluare motivantă pentru ei, chiar dacă volumul de muncă este sporit. Activităţile integrate care
se desfăşoară pe parcursul unui proiect tematic asigură o învăţare activă, reflectând interesele şi
experienţa copiilor şi au finalităţi reale. În cadrul lor, copilul îşi concentreză atenţia şi energia, cu atât
mai mult cu cât are oportunitatea de a-şi personaliza cunoştinţele dobândite prin mijloace artistice:
creaţii „literare”,postere educative, afişe, desene, albume, jocuri, produse practice.
Este o metodă complexă, care necesită o perioadă mare de timp (una sau mai multe
săptămâni) şi care se poate realiza individual şi în grup, aducând, astfel, mai multe beneficii. Punctul
de plecare în realizarea oricărui proiect tematic indiferent de amploarea lui este o temă bine stabilită
şi care se realizează prin valorificarea cunoştinţelor teoretice în activitatea practică. Am organizat o
varietate de proiecte tematice cu preşcolarii, ajungând la concluzia că este una dintre metodele cu
mare deschidere spre valorificarea potenţialului individual al copiilor şi favorizează dezvoltarea
inteligenţei în cel mai înalt grad. Această strategie didactică are efect asupra copiilor pe mai multe
planuri.
Astfel, în plan cognitiv, copiii:
- primesc o abordare, o viziune unitară asupra lumii;
- căutând informaţii din mai multe surse, referitoare la aspecte variate conform hârţii proiectului, ei
îşi exersează puterea de analiză şi sinteză.
În plan social:
- puşi în situaţia de a colabora între ei, copiilor li se dezvoltă spiritul de cooperare, de apartenenţă la
grup, se socializează; - implicarea comunităţii locale în desfăşurarea unor proiecte lărgeşte sfera de
integrare a copilului în social, îl ajută să cunoască şi acele aspecte specifice unităţilor respective; - în
educaţia copiilor se manifestă o unitate de ţeluri din partea grădiniţei, a familiei, a comunităţii locale.
În plan afectiv:
- copiii capătă încredere în ei, li se dezvoltă simţul demnităţii şi autoaprecierea, atunci când cele
propuse de ei sunt luate în seamă de toată grupa şi analizate; - se formeză conştiinţa de sine prin
raportare la alţii;
- trăiesc sentimente de solidaritate cu colegii de grupă, dar şi pe cel de bucurie şi satisfacţie.
Folosirea acestei metode oferă în actul educativ şi alte avantaje:
- dezvoltarea capacităţii de a opta şi lua decizii;
- responsabilizarea copiilor;
- copiii sunt puşi în situaţia de a cerceta, găsind singuri soluţii;
- copiii simt interesul, afecţiunea şi aprecierea părinţilor privitor la activitatea
lor; - se stimulează comunicarea dintre copii şi adulţi, dar şi dintre copil-copil;
Toate acestea contribuie la dezvoltarea unei personalităţi armonioase a copiilor. În alegerea
temelor am pornit de multe ori de la interesul pe care şi l-au manifestat copiii pentru un anumit
subiect, de la cunoştinţele pe care le-au avut despre acestea, însă am practicat şi derularea unor
proiecte tematice pe care le-am considerat interesante şi am îndreptat, indirect atenţia copiilor asupra
lor. Am observat că este bine să abordăm teme care sunt apropiate de mediul social al copilului dar şi
potrivit posibilităţilor şi intereselor lui de cunoaştere. Am derulat proiecte ca „Povestea unui anotimp
bogat”, „Ţara mea în sărbătoare”, „Eu şi sărbătorile de iarnă la români”, „Bucuriile iernii”, „Prietenii
mei necuvântători”, „Mărţişor simbol al primăverii”, „Viaţa din adâncuri”.
Realizarea temelor bazate pe interesul copiilor faţă de subiect prezintă o motivaţie şi un
interes crescut din partea acestora, reuşita lor fiind garantată. De cele mai multe ori, tema proiectelor
tematice a fost dictată de situaţii concrete existente la un moment dat.
În curriculum actual experienţa directă prin contact cu mediul concret face posibilă
înţelegerea informaţiilor obţinute prin toţi analizatorii. Se dezvoltă prin joc şi activităţi atractive,
capacitatea de a prelucra informaţii într-un fel unic, conform unicităţii personalităţii copilului. ∙
Copiii învaţă să sesizeze aspecte esenţiale ale obiectelor, fenomenelor, proceselor din jurul lor, să se
organizeze în spaţiul limitat sau infinit pentru ei, învaţă să caute într-un mod nou, cooperând în grup.
∙ Explorează din proprie iniţiativă sau conform unui algoritm stabilit, învaţă să-şi verifice rezultatele.

∙ Găsesc soluţii, răspunsuri la probleme.

∙ Îşi exprimă fără reţinere ideile, emoţiile, trăirile.

∙ Intuiesc cum se va finaliza o acţiune, o plimbare, proiectul.

∙ Relaţionează eficient pentru realizarea sarcinilor, pentru un scop comun.

∙ Combină inteligent materialele, ideile, realizând lucruri şi idei noi.

∙ Vizualizează comportamente, relaţii diferite şi învaţă să le clasifice.

∙ Copiii argumentează alegerile, faptele, dau explicaţii, concep strategii de învăţare, îşi valorifică
informaţiile anterioare în situaţii noi de învăţare, interpretează roluri, învaţă să unifice rezultatele
pentru aflarea adevărului despre o situaţie.
∙ Copiii demonstrează prin implicare, căutare, investigare, competenţele individuale dar şi
competenţe de relaţionare.
∙ Proiectele valorizează copiii.

∙ Proiectul oferă posibilitatea reflecţiei asupra rezultatelor, comportamentelor în timpul lucrului,

asupra implicării, asupra produselor realizate, asupra consecinţelor, iresponsabilităţii în respectarea
regulilor, etapele proiectării.
Lumea în care se nasc copiii de astăzi este într-o permanentă schimbare, este complexă, iar
aceştia trebuie pregătiţi să înţeleagă şi să accepte modificările, să devină ei înşişi factori ai schimbării
viitoare.De aceea, nu contează cantitatea cunoştinţelor, ci competenţele psiho-sociale formate
copiilor, capacitatea de luare a deciziilor, rezolvarea situaţiilor problemă, gândirea creativă, empatia.

PLANUL DALTON

IDEI DE BAZĂ:
⮚ Gestionarea timpului (cinci zile, de luni pȃnǎ vineri);

⮚ Cooperare reciprocă (preşcolarii vor rezolva sarcinile sǎptǎmȃnii doar ȋmpreunǎ); ⮚

Relaționare socialǎ (preşcolarii vor negocia cu partenerii momentul ȋn care vor rezolva
sarcinile, ordinea rezolvǎrii acestora, ȋşi vor acorda asistențǎ ȋn mod reciproc pentru
rezolvarea cu succes a tuturor sarcinilor, se vor evalua ȋn pereche);
⮚ Sarcini didactice simple şi atractive, proiectate din perspectiva inteligenţelor multiple;

⮚ Respectarea ritmului de lucru;

⮚ Individualizarea ȋnvǎțǎrii;

⮚ Tratarea diferențiatǎ a copiilor;

⮚ Libertatea de a alege ordinea şi momentul rezolvǎrii sarcinilor;

⮚ Ȋncredere ȋn reuşita prescolarului;

⮚ Fixarea sarcinilor preşcolari-profesor ȋmpreunǎ (ȋn cadrul ȋntȃlnirii de dimineațǎ a

zilei de luni);
⮚ Evaluare preşcolari-profesor ȋmpreunǎ (vineri, ȋn cadrul ȋntȃlnirii de evaluare a
sǎptǎmȃnii).

REPERE DIDACTICE/RESURSE MATERIALE

ETAPE:
Luni, ȋn cadrul ȋntȃlnirii de dimineațǎ:
- se fixeazǎ sarcinile didactice; parte dintre acestea se pot fixa de cǎtre educatoare, pot fi la
sugestia preşcolarilor sau se pot fixa ȋmpreunǎ; cadrul didactic va fi preocupat ca modul de
rezolvare a sarcinilor sǎ dezvolte şi valorifice inteligențele multiple; cadrul didactic va reda ȋn
mod sugestiv prin intermediul pictogramelor sarcina trasatǎ, apoi le va fixa pe matricea
sarcinilor; pot fi fixate sarcini care sǎ fie rezolvate de fiecare copil din pereche ȋn parte (de
exemplu, fişe individuale) sau rezolvate ȋmpreunǎ (de exemplu, o singurǎ lucrare plasticǎ/
practicǎ, un exercițiu fizic ȋn doi, un dialog scurt); nu confundați sarcinile Planului Dalton
cu cele fixate ȋn cadrul centrelor de stimulare; sarcinile Planului Dalton se pot fixa
independent de tematica sǎptǎmȃnalǎ, subiectul zilei, obiectivele operaționale urmǎrite ȋn
cadrul activitǎților didactice;
- se stabilesc perechile de preşcolari; se utilizeazǎ variate modalitǎți de fixare a perechilor:
la libera alegere a copiilor, prin tehnica „mȃna oarbǎ”, ȋn funcție de gen, preferințe ȋntr-un
anumit domeniu, prietenii, etc.; fotografiile/ simbolurile perechilor de copii se vor afişa la
matricea sarcinilor;
- se pregǎtesc materialele necesare rezolvǎrii sarcinilor stabilite; acestea vor fi depozitate ȋn
cutii speciale;
Evaluarea – vineri:
✔ la finalul zilei se va desfǎşura activitatea de evaluare sǎptǎmȃnalǎ;

✔ evaluarea se va realiza ȋn pereche; educatoarea verificǎ produsele activitǎții copiilor

(dacǎ este cazul);
✔ copiii vor aprecia gradul de cooperare şi plǎcere de a fi cu perechea respectivǎ, vor
evidenția dificultǎțile ȋntȃmpinate şi modul de rezolvare a acestora;
✔ se recomandǎ ca profesorul sǎ ȋncurajeze comunicarea ȋntre preşcolari, iar el sǎ fie mai
mult un spectator ȋn acest moment al evaluǎrii; aveți ȋncredere cǎ preşcolarii pot fi
buni evaluatori şi critici, trebuie doar sǎ-i stimulați şi sǎ le oferiți libertatea de a-şi
forma şi dezvolta competențele necesare.

FLIPPED LEARNING – CLASA RĂSTURNATĂ

Clasa răsturnată este un model de blended learning (care integrează tehnologia

digitală) în care ideile tradiționale despre activitățile în clasă și cele de acasă sunt
răsturnate, sau “flipped” (întoarse, în oglindă). În acest model, educatorii sau instructorii
(formarea adulților) îi pun pe elevi sau studenți să interacționeze întâi acasă cu noul
material de studiat, ca temă de lucru apoi utilizează timpul din clasă, când se întâlnesc
împreună, pentru a discuta noua informație și pentru a pune ideile în practică.
Desi la prima vedere pare simplu , nu trebuie sa ne lasam inselati: simpla schimbare
între lectura materialului și tema de acasă nu înseamnă că ai descătușat toate beneficiile
modelului flipped learning. Adevărata învățare răsturnată este deschiderea timpului
petrecut în clasă și transformarea lui în experiențe practice, diferențiate și de învățare
personalizată.

CAND SI CUM A APARUT CLASA RASTURNATA?

In anul 2007, doi profesori din Colorado (Jonathan Bergman și Aaron Sams) au
realizat ca nu au cum sa ajunga cursurile lor la elevii care lipsesc sau sunt bolnavi si au
inceput sa inregistreze lectiile si cursurile transformandu-le in filmari video, ulterior au
inceput sa le utilizeze si la clasa numind acest fapt “pre-transmisie” (pre-broadcasting).
FLIPPED CLASSROOM VS. FLIPPED LEARNING : CARE ESTE DIFERENTA?

O Clasă răsturnată (denumită deseori clasă în oglindă) nu furnizează neapărat o

adevărată învățare răsturnată.

În învățarea răsturnată ceea ce contează cu adevărat este ceea ce se întâmplă în

clasă: adevărata învățare răsturnată transformă sala de clasă într-o experiență mult mai
individualizată. În locul unui profesor care se adresează tuturor elevilor ca grup, învățăceii
se mișcă în ritmul propriu sau în grupuri mici, aplicându-și cunoașterea în moduri practice;
iar asta permite în general o experiență individualizată.

ACTIVITATILE DINTR-O CLASA RASTURNATA

Pentru majoritatea profesorilor/ instructorilor, înlăturarea prezentării

materiei în clasă este o schimbare de paradigmă majoră, și e nevoie de
exercițiu pentru a concepe lecții care pun elevii în centru.
Iată câteva sfaturi utile, câteva activități în clasa răsturnată pe care să le
folosiți ca pe un punct de lansare pentru lecții mai creative.

Evaluarea (Assesment)
Să te asiguri că elevii vin la clasă cu informația asimilată, planifică-ți să
începi activitatea cu o scurtă evaluare, ca un element de “spargere a gheții”
(o întrebare trimisă ca un sms pe grup, o mică problemă, 2-3 întrebări pe
biletele de hârtie distribuite, etc).

Generarea de întrebări
O sesiune la începutul orei Q&A (întrebări și răspunsuri) prin care elevii
să își clarifice eventualele nelămuriri (întrebări scrise pe tabla de ei, postit-
uri cu problemele ridicate).

Exercițiul ”Acvariul” (Fishbowl)

Invită în mijlocul clasei (sau într-o sesiune online) elevi care se oferă ca
voluntari pentru rezolvarea unei probleme, în timp ce ceilalti elevi îi
urmăresc. Cei care observă trebuie să-și ia notițe despre modul cum au
procedat colegii lor și să facă sugestii despre modul în care s-ar putea
îmbunătăți acea activitate, apoi discutați.
Jocul de rol
Jocul de rol poate permite elevilor să intre în miezul problemei, prin
prezentarea unor perspective diferite. Repartizează roluri și pune-i pe elevi
să confrunte punctele de vedere ale personajelor pe care le reprezintă. Pentru
 a-i determina să gândească mai profund, pune-i să-și schimbe rolurile în
mijlocul exercițiului, pentru a experimenta noi puncte de vedere. Rămâi
activ
Cheia pentru a-i menține pe elevi angajați față de noul material învățat în oră
este învățarea activă. Asigură-te că ai creat suficient spațiu pentru ca elevii
să se poată mișca în jurul clasei și să lucreze în perechi sau în grupuri.
Unelte pentru flipped classroom:

Pentru că metoda clasa răsturnată este aplicată și are” vechime” în USA,

evident și uneltele și platformele de lucru recomandate sunt de acolo (Khan
Academy, Nearpod, Playposit, BrainPOP).

BrainPOP
BrainPOP este un site educațional animat care poate fi de inspirație și pentru
preșcolari și școlari mici. El poate fi utilizat pentru a te ajuta să predai o
varietate de subiecte cu ajutorul unor filme animate amuzante.

Bibliografie

1.Allport,G.W., „Structura şi dezvoltarea personalităţii”, E.D.P., Bucureşti,

1973;
2.Bruner,J., „Pentru o teorie a învăţării”, Ed.Politică, Bucureşti, 1981;
3.Dragu,A.; Cristea,S.; „Psihologie şi pedagogie şcolară”,2002, Ovidius
University Press, Constanţa;
4.https://creeracord.com/2020/10/20/ghidul-incepatorului-pentru-invatarea rasturnata-flipped
learning/