METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE

Motto:
„ … evaluarea n-ar trebui să sancţioneze, ci să ofere informaţii despre ce ştie şi ce poate să
facă elevul cu ceea ce a învăţat. Dacă (…) nu oferă asemenea informaţii, ci doar note, ea este
inutilă din punct de vedere formativ” (A. Ţepelea)

Metodele complementare de evaluare au un important potențial formativ. Ele conduc

la un real parteneriat profesor- elev-familie. Elevul are posibilitatea de a se autoevalua, de a se
autocorecta, de a-și regla stilul de învățare de a-și manifesta creativitatea și spiritul critic, sub
îndrumarea dascălului care devine, în învățarea centrată pe elev, un facilitator al învățării.
Metodele complementare de evaluare permit o evaluare individualizată (observare
sistematică), au capacitatea de a educa spiritul de echipă prin activităţi de grup (investigaţii,
proiecte) și au un caracter profund integrator realizat prin interdisciplinaritate, educare
şi instruire multilaterală.
Printre metodele complementare de evaluare, din ce în ce mai folosite în prezent, se află:

 portofoliul
 proiectul
 observația sistematică a elevilor
 referatul
 tema pentru acasă
 tema de lucru în clasă
 autoevaluarea
 investigaţia

Alte metode complementare de evaluare:

 HĂRŢILE CONCEPTUALE
 JURNALUL REFLEXIV
 TEHNICA 3-2-1
 METODA R.A.I.

1
1.Evaluarea prin portofoliu

Portofoliul ca metodă complementară de evaluare, permite activizarea tuturor elevilor,

chiar și acelora cu dificultăți de învățare, Este o metodă care suscită interesul elevilor pe toată
perioada desfășurării și, dacă obiectivele evaluării sunt comunicate clar, la începutul unității
de învățare, asigură preocuparea constantă a elevilor pentru învățare, dar și implicarea familiei
și interesul acesteia pentru progresul copilului.
Progresele determinate de portofoliu se concretizeaza dupa cum urmeaza:

a)      faciliteaza legatura dintre invatare si punerea in proiect, adica faciliteaza considerabil o
punte majora intre teorie si practica;
b) individualizarea demersului invatarii, pe care il sprijina, pe care il sustine, iar acest atu
este determinat in special de prima functie pe care o indeplineste portofoliul, si anume aceea
de suport al invatarii
c) determina invatarea organizarii, a claritatii si a rigorii si, intr-o masura semnificativa,
familiarizeaza elevii cu tehnicile de munca intelectuala;
d)      vehiculeaza o importanta dimensiune metacognitiva.

Evaluarea prin portofoliu poate avea si cateva dezavantaje :

a)      necesitatea de a crea, de a concepe un context de responsabilizare a elevului, misiune

care nu este intotdeauna usoara.
b)      in cazul elevului neexersat (cu putina experienta), partea de autoevaluare ramane
redusa, iar profesorului ii va fi dificil sa deduca reglarile (corectiile) necesare care ar trebui
operate;
c)      timpul care trebuie alocat pentru o elaborare riguroasa a portofoliului, cerinta care nu
intotdeauna poate fi onorata in mod corespunzator.

2. Proiectul

Proiectul reprezinta o metoda mai complexa de evaluare care poate furniza informatii
mai bogate in legatura cu competentele elevilor si, in general, cu progresele pe care ei le-au
facut de-a lungul unei perioade mai indelungate de timp.
Temele pe care se realizeaza proiectele pot fi oferite de catre profesor, dar, in anumite
cazuri, ele pot fi propuse si de catre elevii care elaboreaza aceste proiecte.
Informatiile pe care le poate obtine evaluatorul sunt variate si, in esenta, fac referire la
urmatoarele aspecte:
a) motivatia pe care o are elevul fata de domeniul din care face parte tema;
b) capacitatea elevului de a se informa si de a utiliza o bibliografie centrata pe nevoile de
tratare a subiectului luat in discutie;
c) capacitatea elevului de a concepe un parcurs investigativ si de a utiliza o serie de metode
care sa-l ajute sa atinga obiectivele pe care si le-a propus;
d) modalitatea de organizare, prelucrare si prezentare a informatiilor dobandite ca urmare a
utilizarii diverselor metode de cercetare;
e) calitatea produsului (produselor) obtinute in urma finalizarii proiectului, care se pot
distinge prin originalitate, functionalitate, calitati estetice deosebite.

2
3. Observatia sistematica a elevilor.

Metoda observatiei consta in perceperea intentionata, planificata si sistematica a

manifestarilor comportamentale, individuale si colective ale elevilor, in conditii naturale, in
timpul desfasurarii lectiei sau al altor activitati realizate cu ei.
De regula, observatia de evaluare nu este o metoda folosita de sine statator, ci insoteste
celelalte metode de verificare si evaluare. Observatia se efectueaza concomitent cu
conversatia de evaluare, cu aplicarea unui test, a unei lucrari scrise, avand rolul de a oferi o
informatie complementara privind reactiile si comportamentele elevilor pe parcursul evaluarii.
Similar observatiei stiintifice, observatia de evaluare trebuie sa fie planificata-pregatita
prin stabilirea indicatorilor observabili ce vor fi urmariti, indicatori care sa fie semnificativi si
pertinenti, sa 'spuna' ceva despre caracteristicile evaluate.
De exemplu, participarea elevului la lectii, ca o caracteristica semnificativa pentru
actul evaluarii, poate fi transpusa in urmatorii indicatori observabili:
 participa la lectii din proprie initiativa;
 participa numai la solicitarea profesorului;
 participa la incitarea colegilor;
 nu participa prin indiferenta (apatie);
 refuza sa participe (non-participare activa).

Observatia poate oferi informatii utile despre starile emotionale si efectele acestora
asupra prestatiei elevilor, despre o seama de caracteristici care isi pun amprenta asupra
nivelului performantei elevilor cum sunt: increderea in sine, siguranta, neincrederea in sine,
timiditatea, anxietatea, mobilitatea etc.
Unul dintre instrumentele folosite in aceasta metoda de evaluare este fisa de evaluare:

Numele elevului .. Clasa .

Disciplina Data ...

EVENIMENTUL .

OBSERVATII

puncte forte
 elimina stresul;
 nu este dependenta de capacitatea de comunicare a elevului cu profesorul
 Etc.

puncte slabe

 consuma mult timp;

 observatiile au o (mare) doza de subiectivitate;
 etc..

3
4.Referatul

Acest instrument de evaluare alternativa confera o serie de avantaje care pot fi

valorificate de cadrele didactice in masura in care exista o apetenta apreciabila a elevilor care
sunt pusi in situatia sa le elaboreze.Dintre avantajele specifice acestei modalitati de evaluare,
mai importante sunt urmatoarele:
a) Ofera indicii referitoare la motivatia pe care o au elevii pentru o disciplina sau alta
din curriculum-ul scolar, iar acest aspect este important, deoarece elevii nu se raporteaza la fel
fata de toate disciplinele pe care le parcurg la un anumit nivel de scolaritate;
b) Ofera elevilor ocazia de a-si demonstra capacitatile creative si imaginative si,
implicit de a-si proiecta subiectivitatea in tratarea temelor care fac obiectul referatelor
elaborate iar acest lucru este benefic pentru evolutia si dezvoltarea personalitatii elevilor;
c) Referatul are o pronuntata dimensiune formativa, deoarece ii familiarizeaza pe
elevi cu anumite tehnici de investigare, ii obisnuieste sa caute informatiile acolo unde trebuie,
ii abiliteaza sa realizeze analize, comparatii, generalizari, sa utilizeze diverse tipuri de
rationamente, sa traga concluzii pertinente in urma desfasurarii unui demers cognitiv etc.

5.Tema pentru acasa

In practica educativa romaneasca, tema pentru acasa constituie o componenta puternic

stabilizata, atat pentru profesori cat si pentru elevi si parinti.
Temele pentru acasa indeplinesc functii multiple ale caror semnificatii fac parte din
ceea ce numim in didactica scolara proiectarea, acea activitate didactica complexa de
anticipare a realizarii atingerii idealului educational.
Tema pentru acasa traseaza un raport ferm intre timpul pentru scoala si timpul liber,
insusirea si sistematizarea cunostintelor.

Obiectivele temelor pentru acasa sunt urmatoarele :

 Imbogatirea si adancirea informatiei;

 Folosirea timpului in mod util si placut ;
 Implicarea elevului in viata sociala ;
 Participarea elevului la propria formare ;
 Cultivarea interesului pentru diverse domene ale cunoasterii si tehnologiilor ;
 Exersarea tehnicilor de munca independenta.

Temele pot fi impartite in patru mari categorii :

 temele centrate pe insusirea de noi cunostinte, care anticipa o lectie ce urmeaza a fi

predata sau completeaza o lectie deja abordata ;
 teme care urmaresc fixarea cunostintelor insusite in cadrul lectiei si care constau in
invatarea dupa manual si dupa notite;
 teme focalizate pe dezvoltarea priceperilor si deprinderilor a caror formare a fost
initiata in orele de curs;
 teme mixte, reunind doua sau mai multe dintre scopurile anterior amintite.

4
6.Autoevaluarea

Este intr-o legatura directa cu noile orientari din didactica contemporana, cand se pune
tot mai mult accent pe dezvoltarea metacognitiei prin implicarea tot mai evidenta a elevului in
a reflecta asupra proceselor sale de invatare si, implicit, asupra obstacolelor care o obstruc-
tioneaza.
Principalele atuuri ale autoevaluarii sunt urmatoarele:

a)      in planul personal, autoevaluarea ofera elevilor ocazia de a-si dezvolta autonomia,
deoarece ei ajung sa transfere in diverse situatii abilitatea de a evalua realizarile lor;
b)      in plan pedagogic, autoevaluarea permite elevilor sa indeplineasca o functie altadata
rezervata profesorului; acesta dispune astfel de mai mult timp pentru a satisface nevoile
individuale ale elevilor sai;
c)      in plan profesional, elevii dezvolta, prin practicarea autoevaluarii, abilitati din ce in ce
mai importante in lumea muncii unde se intampla adesea ca o persoana sa fie nevoita sa
impartaseasca aprecierea propriei sale performante.
Un instrument folosit in autoevaluare il poate constitui completarea unui chestionar la
terminarea unei sarcini de lucru importante.

Chestionar (I)
1. Pentru rezolvarea sarcinii de lucru, am parcurs urmatorii pasi:
2. In acest fel, am invatat:
3. Am intampinat urmatoarele dificultati:
4. Activitatea mea as califica-o ca fiind:
5. Pot justifica acest calificativ astfel

Cadrul didactic trebuie, insa, sa-i initieze pe elevi in activitatile de autoevaluare astfel
incat aceasta sa devina tot mai rafinata de la o etapa la alta a instruirii, iar, pe de alta parte sa
identifice si parghiile prin intermediul carora elevii sa devina tot mai motivati pentru acest
gen de activitate

7. Investigatia

Investigatia reprezinta un instrument in cadrul caruia elevii pot aplica in mod creator
cunostintele si experientele de invatare pe care le-au dobandit in instruirile anterioare,
putandu-se realiza pe o tema propusa de profesor sau de elevii insisi, in cazul in care acestia
nutresc anumite interese fata de diversele aspecte ale realitatii.
Putandu-se realiza si individual, dar si in colectiv, investigatia se poate desfasura pe o
perioada de timp care difera in functie de specificul subiectului abordat si, implicit, de
dificultatile care decurg din realizarea sarcinilor pe care trebuie sa le intreprinda elevii.
Ca orice modalitate de evaluare alternativa, investigatia se distinge printr-o serie de
caracteristici, din randul carora C. Cucos (2002, p. 386) mentioneaza:
a) are un pronuntat caracter formativ;
b) are un profund caracter integrator, atat pentru procesele de invatare anterioare, cat si pentru
metodologia informarii si a cercetarii stiintifice, fiind in acest fel o modalitate de evaluare
foarte sugestiva, precisa, intuitiva si predictiva;
c) are un caracter sumativ, angrenand cunostinte, priceperi, abilitati si atitudini diverse,
constituite pe parcursul unei perioade mai indelungate de invatare;
d)se pot exersa in mod organizat activitati de cercetare utile in formarea ulterioara si in
educatia permanenta;

5
Alte metode complementare de evaluare:

 Hartile conceptuale
Hartile conceptuale (conceptual maps) sau hartile cognitive (cognitive maps) se definesc
ca fiind o imagine a modului de gandire, simtire si intelegere ale celui sau celor care le
elaboreaza
Conceperea acestora se bazeaza pe temeiul: “invatarea temeinica a noilor concepte
depinde de conceptele deja existente in mintea elevului si de relatiile care se stabilesc intre
acestea” ( Teoria lui Ausubel).
Esenta cunoasterii consta in modul cum se structureaza cunostintele. Important este nu cat
cunosti, ci relatiile care se stabilesc intre cunostintele asimilate.
Avantaje ale hartilor conceptuale:
 usureaza procesul de invatare
 organizeaza cunostintele existente in mintea elevului
 pregateste noile asimilari
 elimina memorizarea si simpla reproducere a unor definitii sau algoritmi de
rezolvare a unei probleme
 permit vizualizarea relatiilor dintre cunostintele elevului
 evaluarea pune in evidenta modul cum gandeste elevul si cum foloseste ceea
ce a invatat
Ar fi si cateva dezavantaje:
 solicita mult timp -> deci un alt mod de organizare a invatarii
 nivelul standardelor este ridicat -> deci evaluarea se face pe finalitati ale
curriculumului
 elevul trebuie sa respecte o rigoare si o ordine deosebite

 Jurnalul reflexiv
Jurnalul reflexiv (reflexive diary) se înscrie în rândul metodelor complementare de
evaluare şi cuprinde însemnările elevului asupra aspectelor trăite în procesul cunoaşterii. Este
o “excelentă strategie de evaluare pentru dezvoltarea abilităţilor metacognitive”, constând în
reflectarea elevului asupra propriului proces de învăţare şi cuprinzând reprezentările pe care
le-a dobândit în timpul derulării acestuia.
În jurnalul reflexiv se trec în mod regulat, experienţe, sentimente, opinii, gânduri
împărtăşite cu
un punct de vedere critic. Elevul este îndemnat să răspundă la întrebări de genul:

 Ce ai învăţat nou din această lecţie?

 Cum ai învăţat ?
 Ce sentimente ţi-a trezit procesul de învăţare ?
 Care din ideile discutate ţi s-au părut mai interesante ?
 Ce dificultăţi ai întâmpinat ?
 Cum te simţi când înveţi la o anumiţă materie ?
 Cum poti utiliza în viitor această experienţă de învăţare ?
 Ţi-a plăcut experienţa (de învăţare) ? Daca nu, de ce?
 Daca ai putea schimba ceva, ce ai face ?

6
Jurnalul reflexiv reprezintă un dialog al elevului purtat cu sine însuşi, din care învaţă despre
propriile procese mintale. Prin această metodă alternativă se urmăresc trei probleme:
 autoreglarea învăţării
 controlarea acţiunilor desfăşurate asupra sarcinii de învăţare
 controlarea cunoaşterii obţinute

 Tehnica 3-2-1
Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele unei secvenţe didactice sau a unei
activităţi. Denumirea provine din faptul că elevii scriu:
 3 termeni (concepte) din ceea ce au învăţat,
 2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în continuare şi
 o capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au dodândit-o
în urma activităţilor de predare-învăţare.
Avantajele acestei tehnici constau în faptul că elevii devin conştienţi de urmările
demersului instructiv-educativ şi responsabili de rezultatele obţinute. Implicarea acestora
creşte direct proporţional cu înţelegerea importanţei şi a necesităţii însuşirii unui conţinut ori a
dobândirii unei priceperi încă din faza iniţială a predării. Acest fapt poate fi asigurat de către
profesor prin motivarea activităţilor ce vor fi întreprinse în continuare, împreună, şi prin
comunicarea obiectivelor pentru elevi de la începutul activităţii.
Tehnica 3-2-1 poate fi considerată drept o bună modalitatea de autoevaluare cu efecte
formative în planul învăţării realizate în clasă. Este o cale de a afla rapid şi eficient care au
fost efectele proceselor de predare şi învăţare, având valoare constatativă şi de feed-back. Pe
baza conexiunii inverse externe, profesorul poate regla procesele de predare viitoare,
îmbunătăţindu-le şi poate elabora programe compensatorii dacă rezultatele sunt sub aşteptări
ori programe în concordanţă cu nevoile şi aşteptările elevilor.
Această modalitate complementară de evaluare, al cărei scop principal este cel de
ameliorare şi nicidecum de sancţionare, răspunde dezideratelor educaţiei postmoderniste de a
asigura un învăţământ cu un profund caracter formativ-aplicativ. Este un instrument al
evaluării continue, formative şi formatoare, a cărei funcţii principale sunt de constatare şi de
sprijinire continuă a elevilor.
 Metoda R. A. I.
Metoda R. A. I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica
(prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele
cuvintelor Răspunde – Aruncă - Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii
sau a unei secvenţe de lecţie, profesorul, împreună cu elevii săi, investighează rezultatele
obţinute în urma predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unei mingii mici şi uşoare de la
un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui
care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui
coleg, punând o nouă întrebare. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu
au dat nici un răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi.
Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul
activităţii, când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în
scopul descoperirii, de către profesorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele
elevilor şi a reactualizării ideilor-ancoră.

7
 Pot fi sugerate următoarele întrebări:
 Ce ştii despre........................?
 Care sunt ideile principale ale lecţiei......................?
 Despre ce ai învăţat în lecţia.....................?
 Cum justifici faptul că.........................?
 Care crezi că sunt consecinţele faptului....................?
 Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată (predată)..........?
 Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus......................?
 Ce ţi s-a părut mai dificil din...........................?
 Cum poţi aplica cunoştinţele învăţate..................?
 De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ai învăţat?
Această metodă complementară de evaluare poate fi folosită atât cu şcolarii mici cât şi
cu licenii sau studenţii, solicitând în funţie de vârstă, întrebări cât mai divers formulate şi
răspunsuri complete. Întrebările pot să devină pe parcursul desfăşurării metodei, din ce în ce
mai grele. Metoda RA.I. este adaptabilă oricărui tip de conţinut, putând fi folosită la istorie,
biologie, geografie, matematică, literatură, limbi străine etc.

Bibliografie:

1.  Consiliul National pentru Curriculum – M.E.N., (1998), Curriculumul National pentru invatamantul
obligatoriu. Cadru de referinta, Bucuresti.

2.  Cucos C.( 2008) Teoria si metodologia evaluarii, Editura Polirom , Iasi

3.    Frunza V. (2007) Evaluare si comunicare in procesul de invatamant, Ovidius University Press,

Constanta

4. Cucos, C. - Pedagogie, Ed. Polirom, Iasi, 2000;