EVALUAREA INIȚIALĂ, PUNCT DE PORNIRE IN ACTUL EDUCATIV

Prof. Înv. Preșcolar MEZEI IULIANA

Școala Gimnazială „Ion Breazu” Mihalț/ Grădinița cu Program Normal Cistei

’’Evaluarea merită un loc important în învățământ, din care face parte integrată. Ea are
întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie și în calitate, al învățării.’’
(D. Ausubel)
Evaluarea preșcolarilor este dificilă și permite doar prognoze pe termen scurt, dar este
importantă și necesară pentru educator și copii, pentru cunoașterea nivelului atins în dezvoltarea
personalității, care este departe de cristalizare, ,pentru individualizare și eficiență în activitate.
Învățământul preșcolar are caracter oral, nu există teme pentru acasă, iar evaluarea se face oral
sau prin fișe de evaluare. Preșcolarii trebuie evaluați unul câte unul, educatorul trebuie să rețină ce a
spus copilul, nu se poate relua corectarea ca în lucrările scrise. Desigur, fișele de evaluare pot fi
reluate,
dar ele nu conțin concepte, reguli, legi, ci doar rodul activității copilului, la care el poate ajunge și din
întâmplare, fără o înțelegere verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective.
Totodată evaluarea se extinde și la activitatea de predare și la măiestria educatorului de a
realiza obiectivele propuse, de a individualiza învățarea, de a facilita achiziția noilor cunoștințe, dar
mai ales de a forma, de a educa tânăra generație în vederea integrării într-o societate dinamică și
solicitantă. Creativitatea, spontaneitatea, independența, spiritul critic, modul de autoevaluare sunt
mai dificil de supus unei evaluări obiective. Este mai ușor să evaluăm fișele de activitate
matematică decât creațiile plastice ale copiilor sau nivelul autonomiei personale.
Așadar, prin evaluare, educatoarea își îndeplinește misiunea nobilă de a pregăti copilul
pentru o integrare fără disfuncții în școală, de a urmări ce se întâmplă cu el și după terminarea
grădiniței, furnizând învățătorilor datele necesare continuării acțiunii instructiv-educative pe diferite
trepte. Urmând pașii unei evaluări eficiente și respectând cerințele acesteia, constituie o modalitate
de a moderniza procesul de învățământ, precum și de a spori rolul educației în formarea
personalității.
Evaluarea inițială oferă preșcolarului și educatoarei o reprezentare a potențialului de
învățare, dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare
sau îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale preșcolarilor sau
ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
 Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe
preșcolari să fie receptivi și să ințeleagă importanța evaluării inițiale, pentru ca ei să trateze cu
seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării
corecte a problemelor enunțate. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o
evaluare propriu-zisă care implică emoții, preșcolarii se pot concentra liber și în mod expres asupra
rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă ei au pregătirea
necesară crării premiselor favorabile unei noi învățări.
Alături de predare și învățare, evaluarea reprezintă o funcție esențială și o componentă a
procesului de învățământ. Cele trei forme de evaluare (inițială,formativă și sumativă) sunt în relație
de complementaritate, determinată de funcțiile lor în demersul evaluativ.
Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza”ceea ce influențează cel mai mult
învățarea sunt cunoștințele pe care preșcolarul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și
instruiți-l în consecință”. Ea oferă educatoarei și preșcolarului posibilitatea de a avea o reprezentare
cât mai exactă a situației existente și de aformula cerințele următoare. Pe baza informațiilor
evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de
recuperare. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate, e nevoie să se țină
seama de următoarele: tratarea diferențiată a elevilor, selecția riguroasă a conținutului învățarii,
utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă, îmbinarea eficientă și alternarea formelor de
activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe).
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele preșcolarilor
până în acel moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au
catalizat energii noi în direcția realizării planului individualizat de învățare. Atenția va fi
concentrată întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul schimbării, cu evitarea supraîncărcării
preșcolarilor cu excesiv de mult feedback transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de
mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea soluțiilor posibile și nu prin
formularea excesivă de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit
evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul preșcolar și
pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al copiilor,pe care să se plieze cât
mai bine pregătirea următoare.
Evaluarea în general, deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. Importanța ei este
cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel și
în cadrul procesului de evaluare, prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului
de reușită a preșcolarilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea
cadrului didactic. O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic
instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul
preșcolarului.

BIBLIOGRAFIE:Ionescu, M., (2003), Instrucție și educație, Editura Garamond, Cluj-Napoca;

Bocoș, M., (2003), Teoria și practica instruirii și evaluării, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.