PROIECT

STRATEGIA DE MODERNIZARE A SISTEMULUI DE EDUCAŢIE

NON-FORMALĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

I. INTRODUCERE.
1. Strategia de Modernizare a Educaţiei Non-Formale (în continuare - Strategia) pentru anii 2008-
2015 este parte componentă a politicii socio-economice a statului, expuse în Programul de
activitate a Guvernului RM pe anii 2005-2009, Planul Naţional de Dezvoltare a ţării (2008-2011),
Programul Naţional „Satul Moldovenesc” (2005-2015), Planul de Acţiuni Republica Moldova-
Uniunea Europeană, Strategia pentru Tineret (2004-2008), Obiectivele de Dezvoltare ale
Mileniului.
2. Strategia are drept scop strategic, finalitate îmbunătăţirea calităţii vieţii şi dezvoltării copiilor şi
tinerilor, precum şi creşterea gradului de participare a lor, cuprinzînd întreg spectrul de aspecte -
sociale, de sănătate, educaţionale, culturale - care îi influenţează, prin asigurarea accesului la un
sistem de educaţie non-formală de calitate. Copiii şi tinerii reprezintă miezul acestei strategii nu
doar în calitate de beneficiari, dar şi ca participanţi activi, care contribuie la acest proces dinamic.
Ea se bazează pe angajamentul statului de a considera copiii şi tinerii o resursă primordială a
societăţii şi de a le oferi şanse ca ei să poată deveni cetăţeni liberi, activi şi responsabili şi
stabileşte o abordare intersectorială integrată, adresată copiilor şi tinerilor, împreună cu copiii şi
tinerii şi pornind de la necesităţile copiilor şi tinerilor, care vine să amelioreze problemele ce
afectează vieţile acestora într-un cadru non-formal de educaţie.
La fel, Strategia oferă un cadru conceptual, legal şi normativ pentru dezvoltarea şi extinderea
serviciilor de educaţie non-formală la nivel naţional în conformitate cu bunele practici şi experienţe
internaţionale existente şi asigurarea calităţii ei; contribuie la sensibilizarea, mobilizarea şi
orientarea organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale, a comunităţii donatoare şi locale
spre stabilirea unui parteneriat şi a unei cooperări viabile în dezvoltarea sistemului de instituţii de
educaţie non-formală şi a serviciilor complexe/integrate axate pe necesităţile copiilor şi tinerilor,
precum şi crearea oportunităţilor de participare în viaţa comunităţii.
3. Studiul realizat întru elucidarea situaţiei copiilor/tinerilor şi a accesului acestora la informaţie şi
servicii de educaţie non-formală de calitate, precum şi la oportunităţi de participare în luarea
deciziilor care le afectează viaţa a fundamentat necesitatea elaborării acestei Strategii, axată pe o
perioadă medie, suplinită de un Plan de acţinuni primordiale, orientate spre ameliorarea unor
situaţii în mediul tinerei generaţii.

II. DESCRIEREA SITUAŢIEI

I.2. Situaţia copiilor şi tinerilor în Republica Moldova
1. În Republica Moldova circa 38% din populaţie o constituie copiii şi tinerii de la 0 la 18/24 ani
(Anuarul Statistic al Moldovei, 2007). Chiar dacă în ultimii ani au fost lansate reforme importante în
sectorul public cu scopul de a accelera creşterea economică, de a fortifica serviciile de stat şi de a
promova drepturile sociale, situaţia copiilor şi tinerilor a rămas aproape neschimbată.
Oportunităţile şi potenţialul unui număr semnificativ de copii şi tineri din Moldova mai sunt
compromise de condiţii şi deprinderi comportamentale care le subminează bunăstarea fizică,
intelectuală, emoţională, socială. Efectele acestui fenomen pot fi observate în societate prin
existenţa unui grup mare de copii/tineri excluşi sau marginalizaţi din cauza sărăciei sau a
şomajului, cu probleme de sănătate, care consumă substanţe, sunt victimizaţi sau adoptă
comportamente agresive, traficaţi sau marcaţi de efectele migraţiei, copii/tineri în conflict cu legea.
Copiii/tinerii se confruntă cu dificultăţi de a-şi valorifica la maxim potenţialul de dezvoltare (fizic,
socio-emoţional, intelectual), oportunităţi limitate de a-şi continua studiile. În acelaşi timp,
transformările care au loc solicită tinerilor să se perfecţioneze continuu din punct de vedere
profesional pentru a putea concura pe piaţa muncii, să cunoască noile tehnologii informaţionale şi
de comunicare, să facă faţă unor noi noi riscuri pentru sănătatea şi dezvoltarea lor, să ia decizii

1
informate privind diversele aspecte ale vieţii, apărîndu-şi, concomitent, autonomia personală, pe
care o preţuiesc mult.
Vulnerabilitatea copiilor/tinerilor este cauzată şi de investiţiile reduse în sectorul social şi acces
restrîns la servicii calitative de educaţie, sănătate, odihnă, petrecerea interesantă şi utilă a timpului
liber. Foarte mulţi copii şi tineri nu au acces la informaţii corecte şi sigure,
posibilităţile/oportunităţile de a se implica în procesul decizional la nivel personal, social şi
comunitar sunt reduse.
2. Drepturile copiilor şi tinerilor sunt exprimate în Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului
(1989), Declaraţiile de Angajament ale Sesiunii Speciale ONU privind HIV/SIDA (iunie, 2001).şi în
Documentul final al Sesiunii Speciale ONU pentru Copii: „O lume mai demnă pentru copii” (mai,
2002). Copiii şi tinerii au dreptul să fie informaţi să fie informaţi şi să beneficieze de acces la
servicii de educaţie, sănătate, odihnă şi activităţi recreative, la un mediu sigur şi tolerant, la
oportunităţi de participare şi exprimare a opiniei. Republica Moldova, ca ţară care a ratificat
Convenţia, este obligată să asigure respectarea acestor drepturi.
3. Statisticile oficiale şi studiile evidenţiază că sănătatea şi potenţialul de dezvoltare a tinerei
generaţii din ţara noastră este ameninţată, în special de comportamentul adictiv al acesteia (abuz
de alcool, fumat, consum de droguri şi alte substanţe toxice la vărstă precoce), tuberculoza,
precum şi de igiena insuficientă, alimentaţia nesănătoasă, intoxicaţiile, traumatismele, ITS, HIV-
SIDA, practicarea sexului neprotejat, malnutriţia (deficitul de iod şi/sau fier), depresiile şi suicidele
în continuă creştere. Aceste şi alte probleme de sănătate ale copiilor/tinerilor au la bază un şir de
cauze: legislaţia imperfectă, iresponsabilitatea tinerilor faţă de propria sănătate, conştientizarea
slabă a riscului personal pentru apariţia problemelor de sănătate, protecţie, dezvoltare, cunoştinţe
şi deprinderi ale copiilor/tinerilor limitate în aceste domenii, asigurarea insificientă cu specialişti
bine pregătiţi, insuficienţa programelor şi materialelor informative privind educaţia pentru sănătate,
absenţa serviciilor de sănătate prietenoase copiilor/tinerilor şi calitatea joasă a servciilor existente,
lipsa unui serviciu complex de asistenţă medicală şi psihosocială pentru adolescenţi, accesul
limitat la informaţia privind modul sănătos de viaţă, cunoştinţele modeste ale părinţilor în acest
domeniu şi tabu-urile existente, influenţa nefastă a mass-media care promovează violenţa şi
agresivitatea etc.
Asigurarea accesului la informare, consiliere, educaţie privind modul sănătos de viaţă, precum şi la
servicii de sănătate de calitate constituie o condiţie de bază pentru îmbunătăţirea sănătăţii copiilor
şi tinerilor. Copiii/tineri trebuie informaţi despre importanţa modului sănătos de viaţă şi consiliaţi
pentru ca ei să ia decizii sănătoase. Mai mult decît atît: trebuie să li se formeze atitudini, deprinderi
şi comportamente sănătoase şi sigure prin crearea serviciilor prietenoase pentru a minimaliza
efectele care survin.
3. În Republica Moldova copiii/adolescenţii sunt des supuşi diferitor forme de abuz - neglijare, abuz
emoţional/psihologic, fizic/bătaia, sexual - atît din partea părinţilor, cît şi din partea profesorilor, la
şcoală (Studiul Violenţa faţă de copii, UNICEF, 2006). Învăţămîntul formal, dar nici cel non-
formal, nu prevăd cursuri care ar putea să le formeze copiilor comportamente de a se proteja de
diversele forme de violenţă, abuz şi neglijare.
4. Numărul minorilor în conflict cu legea este în continuă creştere. În vizorul poliţiei se află, la
moment, peste 4300 de minori-delincvenţi. Cauzele rezidă, în principal, în lipsa oportunităţilor de a
se implica în activităţi extraşcolare - de dezvoltare personală sau în folosul comunităţii, lipsa sau
insuficenţa oportunităţilor de a-şi petrece timpul liber, lipsa sau insuficenţa de supraveghere din
partea familiei şi a şcolii, sărăcia, lipsa programelor de prevenire a delincvenţei juvenile şi de
reintegrare socială, lipsa cooperării intersectoriale etc.
5. Fenomenul migraţiei populaţiei peste hotarele ţării în căutarea unui loc de muncă a generat
apariţia unei noi categorii sociale de copii – orfanii sociali: 27,6% au unul dintre părinţi plecat
peste hotare, 9,3% din copii - ambii părinţi (Studiul „Situaţia copiilor rămaşi fără îngrijire
părintească în urma migraţiei”, realizat în 2006 de către Centrul de Informare şi Documentare
privind Drepturile Copilului din Moldova cu sprijinul UNICEF, cl.V-XII). Studiul a arătat, că aceşti
copii sunt mai vulnerabili faţă de riscurile legate de consumul de substanţe nocive, abandonul
şcolar, relaţiile sexuale precoce şi comportamentele deviante, traficul de fiinţe umane şi
exploatarea prin muncă, depresii, „complexe de inferioritate”, lipsa oportunităţilor de continuare a

2
studiilor şi de angajare cu succes în câmpul muncii. Copiii/tinerii care au părinţi plecaţi - ca, de
altfel, şi toţi ceilalţi copii - nu sunt incluşi într-un proces de pregătire pentru viaţa independentă şi
de dezvoltare a abilităţilor de autogestionare, management al resurselor şi practicarea unui mod
sănătos de viaţă. Toate acestea pot avea consecinţe grave şi la nivel economic, şi la cel social
pentru întreaga ţară.
6. În Republica Moldova copiii/adolescenţii sunt des supuşi diferitor forme de abuz - neglijare, abuz
emoţional/psihologic, fizic/bătaia, abuz sexual - atît din partea părinţilor, cît şi din partea
profesorilor, la şcoală (Studiul Violenţa faţă de copii, UNICEF, 2006). Învăţămîntul formal, dar
nici cel non-formal, nu prevăd cursuri care ar putea să le formeze copiilor comportamente de a se
proteja de diversele forme de violenţă, abuz şi neglijare.
7. Traficul de finţe umane ia proporţii tot mai mari în Moldova. Sondajele arată, că aproape
jumătate dintre victimele traficului (care au răspuns la chestionar), aveau mai puţin de 18 ani,
restul – erau cu vîrsta cuprinsă, preponderent, între 18 şi 24 ani. Printre principalii factori care
favorizează traficul de fiinţe umane sunt sărăcia, şomajul, lipsa de oportunităţi pentru tînăra
generaţie de a-şi aplica potenţialul, a unei culturi juridice printre tineri, reconsiderarcea valorilor în
societate, lipsa strategiilor informaţionale despre pericolul traficului, lipsa sau insuficienţa de acces
la informaţie despre fenomenul traficului, lipsa deprinderilor şi comportamentelor de apărare contra
traficului, lipsa sau insuficienţa serviciilor de prevenire şi recuperare, lipsa/insuficienţa personalului
specializat etc.
8. Rata şomajului printre tineri este mare (17,9% - de circa două ori mai mare decât pentru restul
populaţiei active1). Şi aceasta pentru că sistemul educaţional formal încă nu pregăteşte tinerii în
mod suficient pentru a face faţă cerinţelor mereu în schimbare ale pieţei muncii, fenomen denumit
„decalaj de cunoştinţe”. Acest decalaj trebuie eliminat prin educaţie şi pregătire profesională, care
să dezvolte deprinderile cerute de piaţa muncii (şi nu doar cele profesionale). Trebuie să le
cultivăm adolescenţilor/tinerilor deprinderi de bază, cum este redactarea unui Curriculum Vitae sau
cum să se comporte în timpul unui interviu de angajare, să-i ajutăm să-şi dezvolte gîndirea de
întreprinzător şi spiritul de iniţiativă. Este necesară realizarea unui program amplu de orientare
profesională şi pregătire vocaţională.
9. Moldova are una dintre cele mai înalte rate ale migraţiei externe printre tinerii între 15-24 ani
din Europa şi Asia Centrală (-130 la 1 000). Conform sondajelor, 70,3% din tineri au declarat că ar
pleca peste hotare în cazul în care li s-ar oferi această şansă din cauza lipsei de oportunităţi de a
avea o muncă care să le asigure un trai decent în ţară.
10. Categoria de copii şi tinerii care au nevoie de protecţie şi sprijin special în Republica Moldova
mai include: adolescenţii şi tinerii neîncadraţi în procesul de învăţămînt, cei încadraţi în munci prost
plătite, cei cu dizabilităţi, adolescenţi din instituţii rezidenţiale, cei care locuesc în stradă sau în
închisori; copiii şi tinerii cu un singur părinte sau cei care locuesc cu alte rude, familiile tinere etc.
11. Pe fundalul acestor schimbări, a crescut importanţa educaţiei non-formale în actualul sistem
educaţional, care – prin activităţi de informare şi formare a unor comportamente la copii şi tineri
privind dezvoltarea personală, de sănătate, (auto)protecţia, participare activă la viaţa comunităţii,
precum şi deprinderile de asigurare a unui venit etc. – ar putea preveni problemele (sau cel puţin
o parte din ele) cu care aceştea se confruntă. În principal, copiii şi tinerii au necesităţi de învăţare
care sunt abordate insuficient sau nu sunt abordate/ satisfăcute deloc în cadrul niciunuia din actorii
educaţionali: educaţia formală sau comunitatea în care trăiesc. În acelaşi timp, ei au necesităţi pe
care singuri nu le pot satisface doar pe calea învăţării informale. Un sistem de educaţie non-
formală bine pus la punct în Republica Moldova ar contribui la satisfacerea următoarelor
necesităţi;
Pentru copii şi tineri:
- de a beneficia de spaţii şi servicii prietenoase, de oportunităţile oferite, de a le căuta şi de
a contribui la lărgirea lor;
- de a beneficia de serviciile unor specialişti prietenoşi, competenţi şi deschişi în
satisfacerea nevoilor, care inspiră încredere, sunt comunicabili, atenţi, tratează

1
Anuarul statistic al Moldovei, 2007

3
 copii/tinerii cu respect, oferă informaţii şi suport fiecărui copil/tînăr pentru ca acesta să ia
o decizie corectă şi liberă în funcţie de necesităţile sale;
- de a-şi conştientiza permanent nevoile de dezvoltare, protecţie, participare, sănătate şi
de a căuta modalităţi de satisfacere/realizare a acestora;
- de a-şi înţelege şi exercita drepturile în scopul implicării active în procesele de luare a
deciziilor ce le afectează viaţa;
- de a-şi planifica şi exercita procesul de dezvoltare personală, vocaţională, socială,
economică, culturală şi de sănătate;
- de a se integra în viaţa socială şi de a-şi construi propriul viitor într-o manieră aleasă de
el/ei înşişi etc.
Alte necesităţi:
- de a promova colaborarea strategică între instituţii guvernamentale şi autorităţi publice
locale, instituţii educaţionale, familie, societate civilă, donatori etc.;
- de a reduce sărăcia şi a îmbunătăţi situaţia familiei, calitatea vieţii, educaţiei, sănătăţii şi
protecţiei sociale pe o durată lungă etc.;

II.2. Accesul copiilor şi tinerilor la servicii de educaţie non-formală de calitate, precum şi la

oportunităţi de a participa în viaţa socială.

Una dintre cele mai relevante probleme cu care se confruntă copiii şi tinerii din Republica Moldova
o constituie lipsa sau insuficienţa spaţiilor special amenajate, destinate desfăşurării activităţilor
extracurriculare/extraşcolare, recreării, petrecerii timpului liber într-un mod agreabil şi util.
Consecinţa imediată a acestei situaţii este majorarea riscului adoptării unui comportament riscant.
1. Tradiţional, educaţia non-formală în Republica Moldova se realizează prin filiera instituţiilor
extraşcolare şi a activităţilor extracurriculare, realizate în cadrul educaţiei formale.
Instituţiile extraşcolare realizează activităţi complementare procesului educaţional din învăţămîntul
formal în scopul dezvoltării aptitudinilor creatoare ale elevilor în domeniul ştiinţei, artelor, tehnicii,
sportului, turismului etc., precum şi a organizării utile şi plăcute a timpului liber. Beneficiarii acestor
instituţii sunt, ca regulă, copiii de 7-19 ani. Conform Anuarului Statistic al Moldovei, 2007, sistemul
de instituţii extraşcolare din punct de vedere cantitativ, conţine o varietate largă de elemente
componente, şi anume: Centre de Creaţie, Şcoli Sportive, Şcoli Muzicale şi de Artă, Biblioteci
pentru copii. În total, pe teritoriul ţării funcţionează 418 instituţii extraşcolare. Acestea oferă
servicii unui număr de 241 800 de copii şi tineri, ceea ce constituie 20,6% din numărul
copiilor/tinerilor cu vîrsta cuprinsă între 5 şi 24 ani. O analiză mai profundă a acestor instituţii,
evidenţiază o serie de deficienţe la capitolele: personal angajat, conţinuturi şi servicii prestate,
accesibilitate, finanţare şi durabilitate. Calitatea serviciilor educaţionale şi de timp liber suferă din
cauza lipsei resurselor financiare, a motivaţiei scăzute a cadrelor didactice care lucrează cu
copiii/tinerii, a lipsei sau ineficienţei unui serviciu de asistenţă metodică, a bazei materiale precare
şi a lipsei/insuficienţei echipamentelor necesare pentru activitatea cercurilor, atelierelor de creaţie
etc., lipsei unui centru ştiinţifico-metodic de nivel naţional pentru pregătirea/perfecţionarea
specialiştilor etc. Republica Moldova, în fapt, nu are dezvoltată pregătirea specialiştilor pentru
lucrul cu copiii şi tinerii la nivelul formării iniţiale.
Bibliotecile din localităţi dispun de fonduri de carte nemodernizate şi de un sistem de deservire
neadecvat. În raioane funcţionează un număr limitat de calculatoare conectate la Internet sau
viteza de accesare este mică. Infrastructura pentru acţiunile sportive, mai ales în zonele rurale, s-a
deteriorat din cauza neglijării şi a utilizării lor în scopuri comerciale.
Activităţile extracurriculare din cadrul învăţămîntului formal (nu am informaţie) – cercuri, elevi,
programe educaţionale) – nu am informaţie relevantă şi exactă?????!!!!! MET!!!
2. Pe parcursul anilor 1999-2008, graţie parteneriatului dintre Guvernul Republicii Moldova,
Autorităţile Publice Locale şi suportului – logistic şi intelectual – al organizaţiilor internaţionale şi a
donatorilor, dar şi datorită implicării masive a societăţii civile au fost derulate mai multe programe şi
proiecte naţionale şi locale avînd ca scop mărirea accesului copiilor şi tinerilor la informare şi
servicii prietenoase, menite să îmbunătăţească situaţia dezvoltării acestora – de sănătate, socială,
educaţională, culturală etc., precum şi stimularea participării copiilor şi tinerilor la procesele de

4
luare a deciziilor la nivel personal şi social. Aceste proiecte au injectat noi idei şi abordări a lucrului
cu copiii şi tinerii într-un mediu non-formal de educaţie, domeniile acoperite fiind foarte diverse:
drepturile copilului şi a omului, modul sănătos de viaţă, educaţie economică, ecologică,
vocaţională, orientare profesională, activităţi culturale, gender, mass-media, migraţie, trafic şi
violenţă, dezvoltare comunitară etc.
Iată doar cîteva dintre ele:
1. Modele de servicii prietenoase copiilor şi tinerilor: Centre de Resurse pentru Tineri
(CRT) regionale şi locale – 82, au fost create cu scopul de facilita dezvoltarea personală şi socială
a copiilor şi tinerilor, de a-i ajuta să-şi realizeze potenţialul şi, mai ales, să obţină cunoştinţe,
abilităţi şi atitudini necesare pentru integrarea lor reuşită în societate. Ele oferă o gamă largă,
integrată şi accesibilă de servicii prietenoase copiilor şi tinerilor, axate pe necesităţile, interesele,
doleanţele acestora, şi anume:
1. Informare – oferirea accesului la diverse surse de informaţie (buletine informative şi
electronice, bibliotecă, calculatoare, conectare la Internet);
2. Consiliere psihologică şi juridică gratuită ;
3. Activităţi de instruire pentru tineri şi profesioniştii pentru lucrul cu copiii/tinerii pe diverse
probleme: drepturi şi participare, pledoarie, relaţionare şi comunicare interpersonală,
lucru în echipî, liderism, educaţie interculturală, toleranţă şi acceptarea diferenţelor, mod
de viaţă sănătos şi sigur, incluzînd programe anti-drog, anti-alcool, de prevenire a ITS,
HIV/SIDA şi a traficului de fiinţe umane, planificare familială, justiţie juvenilă, etc., inclusiv,
managementul proiectelor, monitorizare şi evaluare, promovarea mijloacelor de
informare în masă pentru copii şi tineri etc.),
4. Intervenţii orientate spre tinerii vulnerabili.
5. Activităţi de recreere şi timp liber, cluburi pe interese, cercuri de artizanat, design,
activităţi cu specific cultural şi/sau sportiv (tinerii au la dispoziţie săli de fitnes,
erobică etc.).
6. Incluziune socio-economică (plasament, profesionalizare, instruire vocaţională şi pentru
asigurarea capacităţii de asigurare a existenţei, burse, angajare în cîmpul muncii, iniţiere
în afaceri, dezvoltare de competenţe sociale
etc.).
CRT-urile coordonează activitatea reţelelor de Consilii Locale ale Tinerilor, Educatorilor de la
Egal la Egal, tinerilor evaluatori, animatorilor de timp liber etc. De asemenea, centrele au devenit
o resursă metodologică pentru cadrele didactice şi lucrătorii de tineret. Numai în 2005-2006 de
serviciile Reţelei CRT au beneficiat 66 614 persoane (35 407 de tineri şi 31 207 de adulţi).
Deşi acest tip de instituţii şi-a dovedit eficacitatea prin sistemul de servicii integrate, axate pe
necesităţile copiilor/tinerilor din comunitate, el încă nu a fost integrat pe deplin în sistemul
naţional de educaţie non-formală şi, respectiv, nu are durabilitate. În mare parte, CRT-urile au
funcţionat (şi mai funcţionează) pe finanţările externe şi pe parteneriatele cu structuri
internaţionale. La momentul actual durabilitatea proiectelor, continuitatea serviciilor şi calitatea
acestora constituite una din preocupările managementului CRT. Astăzi este necesară atît
extinderea modelului la nivel naţional pentru mărirea accesului la servicii prietenoase tinerilor în
toate localităţile ţării, cît şi asigurarea durabilităţii financiare a lor. Este foarte oportun ca aceste
servicii comunitare să fie preluate în totalitate de către APL şi planificate de bugetele locale
pentru a fi finanţate în continuare. La fel, este necesară aprobarea bazei normative privind de
activitatea CRT-urilor pentru legiferarea acestora.
 Au fost create 12 Centre de Sănătate Prietenoase Tinerilor (CSPT). Acestea prestează
tinerilor servicii integrate de sănătate în baza necesităţilor reale ale lor privind sănătatea generală,
reproductivă şi mintală, modul sănătos de viaţă, cu accent pe prevenirea ITS, HIV/SIDA, consumul
de droguri şi alcool, sarcina nedorită, violenţa, traficul de fiinţe umane şi promovarea toleranţei,
consulting şi consiliere psihologică, asistenţă socială. Astfel de servicii complexe la moment, nu
sunt oferite, însă, în întreg sistemul de sănătate existent. De serviciile centrelor au beneficiat
aprox. 57 mii tineri, însă acest număr nu acoperă în totalitate numărul de solicitări, capacităţile
CSPT existente fiind limitate. Tinerii din regiunile rurale beneficiază de un acces restrîns la servicii

5
de sănătate prietenoase. Principala problemă a centrelor rămîne cea financiară, dotare tehnică şi
salarii sub nivel.
2. Modele de participare a copiilor şi tinerilor. Odată cu prima ediţie a Parlamentului
Copiilor (1999) au fost lansate primele acţiuni de participare a copiilor şi tinerilor în dezvoltarea
comunităţii. Mai apoi au urmat Parlamentul Tinerilor, Consiliile Locale ale Tinerilor, Educaţia
de la Egal la Egal în promovarea drepturilor copilului, prevenirea abuzului faţă de copii şi
prevenirea HIV/SIDA şi ITS, Forumul Tinerii în Acţiune. În total, în aceste activităţi au fost
implicaţi direct 7 075 de tineri, iar de pe urma activităţii acestora au beneficiat circa 520 mii
persoane. În prezent, în Republica Moldova activează 382 Consilii Locale ale Tinerilor, care
activează în strânsă colaborare cu Direcţiile Generale Municipale/Raionale de Învăţământ, Tineret
şi Sport (DGRÎTS) şi Centrele Regionale de Resurse pentru Tineri (CRRT). CLT-urile sunt o formă
de reprezentare şi împuternicire a copiilor şi tinerilor, cu vîrsta cuprinsă între 10 şi 18 ani, pentru
participarea lor la procesele de luare a deciziilor la nivel local. Asocierea le permite copiilor/tinerilor
să-şi facă auzite opiniile şi să realizeze propriile proiecte şi, nu un ultimul rând, reprezintă un
instrument de împuternicire a lor cu dreptul de a identifica şi soluţiona problemele din comunitate şi
de interacţiune cu autorităţile publice la nivel local.
Şi în continuare este necesară susţinerea creării şi multiplicarea experienţelor, practicilor pozitive a
CLT în toate comunităţile ţării şi asigurarea durabilităţii acestor şi altor forme de autoguvernare a
copiilor şi tinerilor pentru ca un număr cît mai mare din ei să aibă posibilitatea de a participa la
luarea deciziilor ce le afectează viaţa.
În total, de activităţile acestor proiecte au beneficiat circa 155 mii de copii şi tineri sau 13,2% din
numărul total de copii şi tineri de 5-24 ani, precum şi circa 32 mii de persoane adulte.
Asigurarea accesului la servicii de educaţie non-formală şi la informaţie, crearea oportunităţilor
pentru participare este o condiţie esenţială a îmbunătăţirii situaţiei dezvoltării copiilor şi tinerilor –
de sănătate, socială, educaţională, culturală etc.

II. 3. Analiza SWOT

Părţi forte: Oportunităţi:

6
- Ratificarea Convenţiei cu privire la
Drepturile Copilului (1994), Obiectivele de
Dezvoltare ale Mileniului (2004),
Recomandările Consiliului Europei privind
educaţia non-formală (2005);
- Planul de Acţiuni Republica Moldova-
Uniunea Europeană (), Planul Naţional de
Dezvoltare a ţării pentru anii 2008-2011,
Strategia pentru Tineret (2004-2008),
Concepţia Serviciilor de Sănătate
Prietenoase Tinerilor;
- Aprobarea Regulamentului de activitate a
Centrelor de Resurse pentru Tineri,
Regulamentului de activitate a Consiliilor
Locale ale Tinerilor;
- Numărul mare de ONG-uri active în
domeniul educaţiei, sănătăţii, participării –
aceasta poate constitui o sursă
suplimentară în programele de parteneriat.
- Activismul înalt al copiilor/tinerilor şi
crearea reţelei de Centre de Resurse pentru
Tineri, a reţelei de Consilii Locale a
Tinerilor, a reţelei de Centre de Sănătate
prietenoase Tinerilor, a reţelei de educatori
de la egal la egal ca modele de succes.
Părţi slabe:
- Colaborarea interministerială şi
intersectorială ineficientă la nivel central şi
local;
- Cadrul legislativ-normativ nedefinitivat
pentru asigurarea organizării şi monitorizării
activităţii instituţiilor/ organizaţiilor/centrelor
care oferă servicii de educaţie non-formală;
- Reţeaua existentă de instituţii/
organizaţii/centre ce oferă servicii de
educaţie non-formală nu asigură accesul
general al copiilor/tinerilor, în special celor
din mediul rural, a copiilor/tinerilor cu risc
crescut;
- Dezvoltarea insuficientă a unor servicii, care
ar corespunde necesităţilor actuale ale
copiilor şi tinerilor (de dezvoltare, de
sănătate, de protecţie şi participare),
inclusiv adolescenţilor supuşi unor riscuri
majore şi celor deosebit de vulnerabili;
- Numărul insuficient al programelor ce oferă
copiilor, tinerilor posibilitatea de a-şi ocupa
timpul liber în afara şcolii şi, respectiv, de a-
şi dezvolta potenţialul şi creativitatea;
- Acordarea parţială a unor servicii
- Includerea Centrelor de Resurse pentru
Tineri în sistemul public de servicii şi
asigurarea finanţării lor;
- Elaborarea Standardelor minime de Calitate
pentru activitatea Centrelor de Resurse
pentru Tineri şi a Ghidului de aplicare lor;
- Elaborarea ghidului de monitorizare şi
evaluare a activităţilor cu tinerii (pentru tineri
şi profesioniştii care lucrează cu tinerii);
- Crearea Centrului Republican pentru Copii
şi Tineri ca centru metodologic pentru
instituţiile/organizaţiile/centrele ce prestează
servicii de educaţie non-formală.
- Disponibilitatea societăţii civile pentru
promovarea şi implementarea educaţiei
non-formale eficiente;
- Disponibilitatea organismelor internaţionale
şi a ţărilor donatoare de a acorda asistenţă
tehnică şi financiară pentru sistemul de
educaţie non-formală.
Riscuri/Ameninţări:
- Conştientizarea insuficientă de către
societate a necesităţii creării de oportunităţi
echitabile pentru toţi copiii/tinerii de a-şi
construi propria viaţă;
- Reticenţa factorilor de decizie, neîncrederea
în potenţialul copiilor/ tinerilor de a se
implica în rezolvarea problemelor la nivel
personal, instituţional, comunitar;
- Menţinerea tendinţelor de a presta servicii
de un anume fel, axarea doar pe anumite
categorii înguste, tradiţionale de activităţi, şi
nu o abordare integrată a necesităţilor
copiilor/tinerilor şi organizarea unei game
mai variate de activităţi;
- Menţinerea tendinţelor pentru prestarea
serviciilor de educaţie non-formală cu
preponderenţă la nivel urban şi pentru cei
care pot plăti;
- Dezvoltarea insuficientă a capacităţilor
resurselor umane şi ale comunităţilor de a
promova educaţia non-formală de calitate;
- Penuria financiară şi motivaţia joasă a
specialiştilor pentru lucrul cu copii/tinerii etc.
7
 consultative, de consiliere, de informare şi
training în probleme de interes major pentru
copii/tineri;
- Lipsa specialiştilor pregătiţi pentru lucrul cu
copiii/tinerii;
- Baza materială, şi didactico-metodică a
serviciilor existente învechită (şi
fizic, şi moral), penuria financiară şi lipsa
durabilităţii serviciilor etc.

III. CADRUL LEGAL EXISTENT cu privire la educaţia non-formală:

III.1. Acte legislative şi normative de nivel naţional:
Actualmente educaţia non-formală în Republica Moldova este reglemetată de un şir de legi şi acte
normative:
- Legea privind drepturile copilului nr.338-XIII din 15 decembrie 1994.
- Legea învăţămîntului, 1995
- Legea cu privire la Tineret nr.279-XIV -11 februarie, 1999
- Concepţia Educaţiei Extraşcolare, 2003
- Strategia pentru Tineret şi Planul de acţiuni ale Guvernului RM, 2004
- Strategia naţională şi Planul de acţinui EDUCAŢIE PENTRU TOŢI, 2004
- Planul Naţional de Dezvoltare, 2008-2011
III.2. Strategii şi recomandări internaţionale:
Guvernul Republicii Moldova a aderat la un şir de strategii şi recomandări internaţionale şi
regionale cu privire la sănătatea, dezvoltarea, protecţia şi participarea copiilor/tinerilor, care
încurajează acţiunile orientate spre sporirea accesului tinerilor la servicii de educaţie non-formală:
- Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de Parlamentul Republicii Moldova
în 1990, în vigoare din 1993;
- Rezoluţia Conferinţei internaţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare (CIPD) din Cairo, 1994;
- Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM);
- Declaraţia Sesiunii Speciale a Asambleei Generale ONU (SSAGONU) cu privire la Copii – O
lume mai bună pentru copii (LBS)
- Declaraţia de angajament a Sesiunii Speciale a Asambleei Generale a ONU (SSAGONU) cu
privire la HIV/SIDA;
- Declaraţia Conferinţei Europene Ministeriale a OMS cu privire la Tineret şi Alcool, 2001;
- Recomandările Consiliului Europei cu privire la Promovarea şi Recunoaşterea Educaţiei non-
formale a copiilor/tinerilor, adoptate de către Comitetul de Miniştri al statelor membre a UE, în
aprilie, 2003.
Aceste recomandări, în mare parte, au fost luate în considerare la elaborarea prezentei Strategii,
ţinîndu-se cont, la fel, şi de situaţia reală şi necesităţile Republicii Moldova.

IV. SCOPUL şi OBIECTIVELE STRATEGIEI DE MODERNIZARE A EDUCAŢIEI NON-

FORMALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA:
IV.1. Scopul: îmbunătăţirea calităţii vieţii şi dezvoltării copiilor şi tinerilor prin formarea la ei a
cunoştinţelor, atitudinilor, abilităţilor şi, ceea ce este mai important, a comportamentelor de a face
faţă riscurilor, provocărilor, alegerilor şi posibilităţilor pe care i le oferă viaţa; oferirea - pentru
fiecare copil şi tînăr în drumul său individual de formare - de posibilităţi, sprijin şi experienţă de
învăţare pentru autodeterminarea pozitivă, autoinstruirea, autorealizarea şi formarea sentimentului
propriei demnităţii, datorită căruia acesta ar vrea şi ar putea să-şi asume iniţiativa şi
responsabilitatea pentru dezvoltarea societăţii.

IV.2. Obiectivele Strategiei:

8
IV.2.1. Obiective generale:
 Dezvoltarea şi promovarea unui sistem naţional de educaţie non-formală de calitate,
axat pe necesităţile copiilor şi tinerilor, reorientarea sistemului existent de educaţie
extraşcolară spre soluţionarea problemelor de sănătate, dezvoltare, protecţie şi
participare a copiilor şi tinerilor, precum şi pregătirea pentru obţinerea unei surse de
venit ;
 Sporirea/facilitarea pînă în 2015 a accesului copiilor şi tinerilor la informare şi servicii de
educaţie non-formală de calitate, inclusiv la petrecerea calitativă a timpului liber, pentru a
crea un mediu favorabil educaţiei, dezvoltării, sănătăţii, protecţiei şi participării lor, pînă la
75% din numărul total de copii şi tineri de 7-24 ani.
 Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei educaţiei non-formale.
 Sensibilizarea opiniei publice şi mobilizarea socială vizavi de necesitatea dezvoltării
domeniului de educaţie non-formală ca fundament pentru învăţarea continuă; dezvoltarea
unui parteneriat socio-educaţional viabil dintre structurile de stat, instituţiile educaţionale,
societatea civilă, donatori, familie, copii şi tineri.
IV.2.2. Obiective specifice
 Dezvoltarea politicilor prietenoase copiilor şi tinerilor, îmbunătăţirea cadrului
legislativ-normativ şi organizatoric al educaţiei non-formale.
 Dezvoltarea unui cadru instituţional adecvat pentru asigurarea accesului unui număr cît
mai mare de copii şi tineri la informare şi servicii de educaţie non-formală de calitate şi la
timpul liber în scopul ameliorării gradului de dezvoltare, sănătate, protecţie, participare a
lor.
 Stimularea/încurajarea şi crearea de oportunităţi pentru participarea activă a copiilor şi
tinerilor în luarea deciziilor pe plan personal, social şi comunitar; dezvoltarea cetăţeniei
active;
 Dezvoltarea capacităţilor resurselor umane, pregătirea şi perfecţionarea
profesioniştilor pentru lucrul cu copiii şi tinerii.
 Dezvoltarea resurselor informaţional-didactice şi tehnico-materiale a domeniului.

V. BENEFICIARI AI STRATEGIEI:
Prezenta Strategie se adresează categoriei de copii şi tineri cu vîrsta cuprinsă între (4) 7 şi 24
ani.
Beneficiari direcţi ai Strategiei sunt toţi copiii şi tinerii din comunitate şi tinerele familii, precum şi
profesioniştii şi voluntarii care lucrează cu şi pentru copii şi tineri, şi anume:
- copiii şi tinerii din instituţiile de educaţie formală;
- tinerii care au absolvit şcoala;
- copiii/tinerii în situaţii de risc (cei orfani, cu părinţi plecaţi peste hotarele ţării, cu dizabilităţi,
refugiaţi, cu supraveghere parentală insuficientă, din instituţii rezidenţiale, în conflict cu legea,
în dificultate socio-economică etc.);
- familii tinere (în care nici unul din părinţi nu a atins vîrsta de 24 ani), inclusiv cu copii mici etc.
În procesul de implementare a Strategiei atenţie deosebită se va acorda copiilor şi tinerilor cu
necesităţi speciale şi posibilităţi limitate, celor din mediile rurale, din familii sărace sau
monoparentale sau cu părinţi migranţi, celor în conflict cu legea sau instituţionalizaţi.

Beneficiarii indirecţi ai Strategiei sunt:

- lucrătorii de tineret, liderii de tineret, educatorii de la Egal la Egal;
- specialiştii care lucrează cu şi pentru copii şi tineri din instituţiile care oferă servicii de
educaţie non-formală: profesori, educatori, animatori, psihologi, jurişti, asistenţi sociali;

9
 - directorii-adjuncţi pentru educaţie, diriginţii - din şcoli, gimnazii, licee, managerii/
Coordonatorii ONG active în domeniul tineret etc.
- ONG-uri naţionale şi locale active în domeniu, grupurile de iniţiativă ale copiilor/tinerilor;
- reţelele de copii şi tineri: Media, Consiliile locale ale Copiilor şi Tinerilor, Centre de Resurse
pentru Tineri etc.;

VI. PRINCIPII DE APLICARE A STRATEGIEI

Principiile de aplicare a Strategiei se axează pe respectarea drepturilor fundamentale ale
copiilor/tinerilor la informare, la libera exprimare a opiniei, educaţie, sănătate, participare, servicii
prietenoase, oportunităţi de integrare socială şi economică etc. ) :
- Respectarea copiilor/tinerilor în calitate de cetăţeni deplini, cu drepturi şi îndatoriri ca şi
oricare alt grup din societate, inclusiv dreptul la informare, exprimare, opinie şi întrunire,
- Principiul echităţi şi non-discriminării - omiterea restricţiilor sau limitărilor în oferirea
serviciilor pe motiv de rasă, gen, etnie, orientare politică, apartenenţă teritorială, nivel de
dezvoltare, credinţă, statut sau origine socială, economică, familie, mediu de reşedinţă,
studii etc.;
- Principiul accesibilităţii şi asigurării şanselor egale – fiecărui copil, tînăr, indiferent de
origine, loc de trai, statut socio-economic, i se va oferi şansa de a-şi dezvolta potenţialul atît
ca individ, cît şi ca cetăţean; serviciile se prestează în mod gratuit sau la un preţ accesibil;
- Principiul abordării integrate a necesităţilor ale copiilor/tinerilor – prestarea serviciilor
complexe, multidisciplinare, care ar aborda în mod integrat problemele de sănătate,
dezvoltare, protecţie şi participare a copiilor/tinerilor;
- Principiul incluziunii - serviciile şi activităţile de educaţie non-formală iau în considerare
necesităţile specifice ale copiilor/tinerilor, cu accent pe cei supuşi riscurilor majore şi cei
deosebit de vulnerabili şi dezavantajaţi, activităţi organizate împreună şi pentru persoane
cu cerinţe educative speciale şi nu segregare;
- Principiul responsabilităţii sociale – crearea de oportunităţi pentru participarea copiilor şi
tinerilor, acţiunile de voluntariat din partea acestora şi iniţiativa lor proprie, implicarea lor în
luarea de decizii referitoare la servicii şi activităţi, în luarea deciziilor care privesc viaţa şi
dezvoltarea lor, în rezolvarea problemelor comunităţii; încurajarea instituţiilor/organizaţiilor
de resort să ofere posibilităţi de implicare în acţiuni de voluntariat, etc.;
- Pricipiul toleranţeii şi acceptării diferenţelor - educaţia non-formală are la bază considerente
etice şi presupune toleranţă şi acceptare, comunicare constructivă „de la egal la egal”,
colaborare şi parteneriat eficient cu toţi actorii implicaţi;

VII. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE, REZULTATE SCONTATE ŞI INDICATORI DE

PROGRES.
Guvernul RM consideră educaţia non-formală a copiilor şi tinerilor drept prioritate a politicii sale.
Punctul de pornire pentru toate acţiunile sunt necesităţile, problemele şi interesele reale ale copiilor
şi tinerilor.
VII.1. Strategia stabileşte următoarele DOMENII DE INTERVENŢIE pentru modernizarea acestui
sector:
A. Cadrul legislativ-normativ.
B. Cadrul instituţional-organizatoric.
C. Resurse umane.
D. Resurse informaţional-didactice.
E. Resurse financiare şi materiale.

A. Cadrul legislativ-normativ:

10
Obiective:
• Dezvoltarea politicilor prietenoase copiilor şi tinerilor,
• Îmbunătăţirea/perfecţionarea cadrului legislativ-normativ şi organizatoric al educaţiei non-
formale
prin:
- sensibilizarea factorilor de decizie la nivel central şi local, a copiilor şi tinerilor, instituţiilor
de educaţie, a societăţii civile, a comunităţii donatorilor, a părinţilor despre prezenta
Strategie;
- stabilirea mecanismelor de coordonare multisectorială pentru dezvoltarea multilaterală,
protejarea sănătăţii, stimularea şi susţinerea participării copiilor şi tinerilor la nivel naţional
şi local; delimitarea competenţelor şi responsabilităţilor autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale în asigurarea şanselor egale la educaţia non-formală de calitate;
- sporirea gradului de cunoaştere a necesităţilor copiilor/tinerilor prin efectuarea studiilor
periodice în problemele copiilor şi tinerilor cu scop de sensibilizare şi ajustarea politicilor
în domeniu la necesităţile acestora;
- racordarea legislaţiei naţionale, a instrucţiunilor şi regulamentelor privind educaţia non-
formală la învăţămîntul european şi internaţional;
- ajustarea cadrului normativ la exigenţele contemporane ale copiilor şi tinerilor;
- integrarea Centrele de Resurse pentru Tineri în sistemul public de servicii educaţionale,
asigurarea finanţării durabile a lor;
- dezvoltarea unei reţele naţionale şi locale de informare, consultare, referinţă şi
coordonare multisectorială în problemele copiilor şi tinerilor - prin intermediul Centrelor de
Resurse pentru Copii şi Tineri şi a lucrătorilor locali de tineret;
- crearea condiţiilor de cooperare ale copiilor/tinerilor şi, în parte, ale asociaţiilor de
copii/tineri cu structurile guvernamentale, APL, administraţia instituţiei de învăţămînt;
asigurarea accesului copiilor/tinerilor la procesul de luare a deciziilor în domeniile care îi
afectează direct;
- dezvoltarea unor mecanisme clare care ar spori cooperarea între ONG-urile de tineret şi
instituţiile de învăţămînt;
- fortificarea parteneriatului dintre instituţiile publice şi societatea civilă în dezvoltarea
educaţiei non-formale prin activităţi de voluntariat, implicarea copiilor şi tinerilor în activităţi
de voluntariat;
- recunoaşterea instituţională a activităţii de voluntariat, elaborarea modelelor de motivare a
voluntarilor;
- recunoaşterea educaţiei non-formale pentru copii/tineri, standardizarea şi
validarea/certificarea diplomelor oferite în rezultatul training-urilor şi obţinerii aptitudinilor
specifice obţinute în cadrul programelor de educaţie non-formală oferite de către ONG-uri
şi instituţii private;
- mobilizarea tuturor resurselor locale (autorităţi locale, şcoli,biserici, sectorul privat,
instituţiile şi ONG-urile etc.) pentru optimizarea accesului tinerilor la informaţie, servicii şi
timp liber de calitate;
- mediatizarea practicilor de succes pentru crearea unui angajament mai larg al autorităţilor
şi comunităţilor în favoarea iniţiativelor copiilor/tinerilor şi mobilizarea tinerilor şi adulţilor
din alte comunităţi etc.
B. Cadrul instituţional-organizatoric:
Obiective:

11
  Dezvoltarea unui cadru instituţional adecvat pentru asigurarea accesului unui număr cît
mai mare de copii/tineri la informare şi servicii de educaţie non-formală de calitate,
precum şi la timpul liber calitativ în scopul ameliorării gradului de educaţie, cultură,
sănătate, (auto)protecţie, participare a lor.
 Promovarea oportunităţilor egale pentru copii/tineri, în particular pentru grupurile social-
dezavantajate, prin crearea condiţiilor echitabile de acces la informare şi servicii de
educaţie non-formală de calitate pentru dezvoltarea deplină a potenţialului lor în
domeniile social, educaţional (inclusiv pe interese), cultural, de sănătate, carieră, etc.
Strategia prevede:
- realizarea reformei instituţionale prin extinderea practicilor existente de educaţie non-
formală, oficiliazarea lor şi încurajarea dezvoltării unor noi modele de servicii şi forme de
participare a copiilor/tinerilor; organizarea unei game mai variate de activităţi şi nu axarea
doar pe anumite categorii înguste, tradiţionale de activităţi.
În acest context, educaţia non-formală se va organiza de către diverse instituţii/organizaţii şi în
diverse modalităţi:
• Activităţi extracurriculare din cadrul învăţămîntului formal - la şcoală (cercuri pe interese,
festivităţi, competiţii, conferinţe, simpozioane etc.);
• Centre de creaţie/Şcolile pe interese – uni sau poli-profil: muzică, arte, dansuri, tehnică,
natură, cultură generală ş.a.
• Şcoli sportive şi Şcoli de Muzică şi Artă – avînd ca scop depistarea timpurie a tinerelor
talente, pregătirea calitativă pentru continuarea studiilor în colegiile de profil;
• Centrele de recreere/de petrecere a timpului liber, taberele de odihnă;
• Centrele de Resurse pentru Copii şi Tineri şi Centrele cu Servicii de Sănătate
Prietenoase Tinerilor;
• Centre comunitare cu servicii integrate, multifuncţionale (sociale, de sănătate,
profesionalizare, culturale, de dezvoltare a aptitudinilor (fizice, intelectuale,
tehnice, artistice etc.);
• Consiliile Locale ale Copiilor şi Tinerilor, Cluburi de dezbateri, Centre Media
• ONG-uri care lucrează cu şi pentru copii şi tineri;
• Coaliţiile care oferă modele de participare şi implicare a tinerilor (de ex. Coaliţia
pentru promovarea legii şi activităţilor de voluntariat care oferă modele de dezvoltare
a domeniului voluntariat).
Centrului Republican pentru Copii şi Tineri i se va conferi statut de centru metodologic pentru
toate instituţiile de educaţie non-formală şi, respectiv, se vor consolida capacităţile acestuia
(umane, informaţionale, materiale, financiare).
Instituţiile/organizaţiile de educaţie non-formală vor aplica două tipuri de pachete de servicii
copiilor/tinerilor.
 Pachetul minim, obligatoriu, de servicii de bază, poate/trebuie fi acordat în
fiecare instituţie de educaţie non-formală, care are capacităţi să asigure un set de standarde de
calitate pentru serviciile non-formale, adaptat pentru acest tip de servicii, şi anume:
1. Servicii de Informare şi Consultanţă – Bibliotecă, Internet, publicaţii (ghiduri, buletine
informaţionale, pliante etc.) în diverse problematici - utile, interesante şi solicitate de către copii şi
tineri;
2. Activităţi IEC (Informare. Educaţie. Comunicare) în domeniile:
o educaţie pentru democraţie şi cetăţenie europeană;
o educaţie pentru dezvoltare – cunoaşterea drepturilor şi
participare, comunicare, colaborare, toleranţă şi acceptarea diferenţelor, educaţie
non-violentă, cetăţenie activă, dezvoltare comunitară etc.
o educaţie pentru informare, exprimare a opiniei şi pentru dialogul
social etc.
o formarea deprinderilor de viaţă independentă – cunoaşterea
potenţialului şi punerea lui în aplicare, rezolvare creativă de probleme şi luare de

12
 decizii, managementul emoţiilor, riscurilor, timpului, a resurselor, planificarea carierei,
pregătirea pentru viaţa de familie, educaţia copiilor mici (conceptul Părinţi mai buni)
etc.
o educaţie pentru sănătate - alimentaţie sănătoasă, igienă,
prevenirea consumului de substanţe nocive (alcool, fumat, droguri etc.), prevenirea
HIV/SIDA şi ITS etc.;
3. Consiliere (inclusiv hot-line) – socială, psihologică, de sănătate, carieră, juridică, economică
etc.– orientată spre obţinerea comportamentelor dorite la copii şi tineri, spre ajutorarea
acestora de a lua decizii corecte vizavi de sănătatea, dezvoltarea, participarea lor;
4. Referire/Re-adresare/Orientare spre alte nivele şi servicii pentru copii şi tineri;
 La necesităţile şi interesele copiilor/tinerilor, insituţia de educaţie non-formală va
dezvolta Pachetul extins de servicii, care va include pachetul minim PLUS:
1. Activităţi la alegere/şcoala pe interese (muzică, arte plastice şi meşteşugărit, tehnică,
dansuri, natură, ştiinţă, cultură generală, sport, turism etc.).
2.Servicii de pregătire pentru integrare profesională, planificarea carierei.
3. Oportunităţi de recreere şi de organizare a timpului liber.
4. Intervenţii speciale orientate spre copiii şi tinerii în situaţii de risc (copiii migranţilor,
copiii străzii, copiii din familii social vulnerabile, copiii în conflict cu legea etc.) şi
tinerele familii.
Serviciile se vor oferi atât în cadrul instituţiilor educaţionale non-formale, cît şi în afara acestora –
out-reach (extra-instituţionale), în special pentru copiii/tinerii vulnerabili -, de către lucrătorii de
tineret profesionişti sau voluntari, prin filiera educatorilor de la egal la egal etc.
Este important ca serviciile de calitate, inclusiv petrecerea timpului liber şi activităţile culturale, să
fie dezvoltate şi răspîndite pe întreg teritoriul republicii, oferind şanse egale atît pentru tinerii de la
oraşe, cît şi celor de la sate. Statul susţine modelele de succes promovate de instituţiile publice, cît
şi cele private care contribuie la dezvoltarea creativităţii, culturii alternative, culturii multimedia şi
creează spaţii pentru educaţia non-formală.
- crearea/relansarea instituţiilor cu regim de lucru flexibil şi adecvat necesităţilor de
dezvoltare, socializare, autorealizare a copiilor şi tinerilor;
- relansarea reţelei instituţiilor extraşcolare din zona rurală, inclusiv şi prin crearea
centrelor de agrement în spaţiul neutilizat al şcolilor sau ale Caselor de Cultură.
- fortificarea şi extinderea reţelei de Centre de Resurse pentru copii şi Tineri, a Centrelor
de Sănătate Prietenoase Tinerilor, a Centrelor Media, a Consiliilor Locale ale Copiilor şi
Tinerilor, asigurarea durabilităţii lor financiare şi materiale;
- consolidarea şi extinderea modelelor de participare a tinerilor în consiliile locale de
tineret, în structurile de autoguvernare ale elevilor/studenţilor în cadrul instituţiilor de
învăţămînt şi acordarea de sprijin pentru activitatea acestora;
- elaborarea şi implementarea unui program complex de dezvoltare a serviciilor pentru
copii şi tineri cu accent pe servicii de informare, consultanţă şi consiliere în probleme de
sănătate, educaţie vocaţională şi orientare profesională, incluziune socio-educaţională,
activităţi culturale, petrecerea timpului liber etc. în cadrul unor centre multi-disciplinare
integrate, în special în zona rurală.
- dezvoltarea şi extinderea reţelei de Educatori de la Egal la Egal şi a programelor extra-
instituţionale (out-reach) pentru copiii şi tineri cu nevoi speciale, copiii/tinerii cu
disabilităţi, copiii/tinerii din comunităţile rurale, copiii/tinerii migranţilor în vederea
informării, consilierii, consultării (psihologice, juridice, economice, sociale etc.), instruirii
în diverse probleme ce le afectează viaţa, sănătatea, securitatea, dezvoltarea etc.
- asigurarea accesului la informaţie a copiilor şi tinerilor prin dotarea bibliotecilor,
conectarea la Internet, oferirea consultanţei, susţinerea mass-media ale copiilor şi
tinerilor şi editarea materialelor informaţionale şi a suporturilor didactice pentru tineri şi
adulţi în toate comunităţile ţării, elaborarea şi difuzarea programelor radio-TV pentru şi
cu copiii şi tinerii;

13
 - realizare de campanii de informare privind modul sănătos de viaţă, dezvoltarea,
participarea, protecţia; elaborarea şi distribuirea în rîndurile copiilor, tinerilor, familiei,
membrilor comunităţii a lifletelor informaţionale, broşurilor, posterelor, clip-urilor video
etc.;
- dezvoltarea în continuare şi susţinerea mass-media a copiilor şi tinerilor; implicarea
copiilor şi tinerilor în dezvoltarea mass-media; acordarea suportului financiar proiectelor
mass-media pentru copii şi tineri; crearea oportunităţilor de exprimare liberă, directă a
copiilor şi tinerilor în mass media profesionistă; îmbunătăţirea calităţii informaţiei pentru
şi despre copii şi tineri;
- implicarea mai largă a sectorului ne-guvernamental şi privat în prestarea serviciilor de
educaţie non-formală, inclusiv prin elaborarea mecanismelor de licenţiere şi certificare,
precum şi prin concesionaria serviciilor;

C. Resurse umane.
Obiective:
• Modernizarea sistemului de formare iniţială şi continuă a resurselor umane în domeniul
educaţiei non-formale;
• Consolidarea capacităţilor manageriale şi profesionale în vederea perfecţionării serviciilor de
educaţie non-formală la nivel instituţional, local şi central
prin:
- instituirea unui nou model de formare iniţială a personalului pentru lucrul cu copiii/tinerii în
contextul noilor cerinţe - pregătirea profesională a specialiştilor pentru lucrul cu copii/tinerii
la nivelul Colegiilor Pedagogice;
- elaborarea curriculum-ului şi a Pachetului de Resurse informaţional-didactice (manuale, ghid-
uri, soft-uri educaţionale, etc.) cu privire la pregătirea profesională a specialiştilor pentru
lucurl cu copiii/tinerii, racordarea curriculumului la cerinţele standardelor profesionale şi
celor ocupaţionale conform experienţei ţărilor avansate;
- implementarea metodologiilor moderne axate pe copil, a noilor tehnologii de informare şi
comunicare în procesele de predare/învăţare, monitorizare, evaluare şi management;
- ajustarea sistemului de perfecţionare a cadrelor la nevoile copiilor/tinerilor şi la cerinţele
instituţiei;
- introducerea funcţiei de asistent social şi psiholog în cadrul structurilor de personal din
instituţiile educaţionale;
- îmbunătăţirea relaţiilor de colaborare dintre copii/tineri şi adulţi prin instruirea diferitor
categorii de adulţi: funcţionari publici, profesori, părinţi, agenţi economici, jurnalişti, angajaţi
în programe de sănătate şi cultură, colaboratori ai poliţiei, wslujitori ai cultelor etc. pe
diverse probleme ce le afcetează viaţa;
- consolidarea capacităţilor voluntarilor în promovarea educaţiei non-formale la nivel de şcoală,
comunitate;
- motivarea profesioniştilor care lucreaza cu şi pentru copii şi tineri pentru sporirea indicatorilor
de calitate a serviciilor prestate;
- elaborarea şi implementarea mecanismelor de angajare prin concurs a personalului de
conducere şi cel didactic în instituţia educaţională;
- antrenarea copiilor şi tinerilor în planificarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea
activităţilor de educaţie non-formală;
- consolidarea capacităţilor resurselor umane din instituţiile care prestează servciii
copiilor/tinerilor pentru promovarea participării prin instruire, informare, stimulare,
mediatizarea modelelor de succses etc.

14
 HEJEJJEJJ
D. Resurse informaţional-didactice:
Obiective:
• Dezvoltarea bazei informaţional-didactice pentru promovarea acţinilor de educaţie non-formală
la nivel naţional, local, instituţional, racordarea ei la necesităţile copiilor/ tinerilor;
• Modernizarea programelor de studii educaţionale non-formale
prin:
- elaborarea setului de Standarde Naţionale de Calitate (a serviciilor, standarde profesionale,
ocupaţionale, precum şi în domeniul participării etc.);
- dezvoltarea Pachetelor de Resurse Informaţional-didactice (curricula de bază şi a curriculelor
pe domenii, ghiduri, manuale, soft-uri educaţionale, buletine şi liflete informaţionale, broşuri
etc.) pentru domeniul educaţiei non-formale, editarea şi distribuirea acestora beneficiarilor;
- dezvoltarea programelor care să asigure cadrul necesar pentru dezvoltarea personală, a
creativităţii şi talentelor, de manifestare a calităţilor de lider şi pentru implicare civică a
copiilor şi tinerilor;
- dezvoltarea programelor de informare şi educaţie a tinerelor familii, a viitorilor părinţi privind
îngrijirea şi dezvoltarea copilului mic;
- dezvoltarea şi promovarea activităţilor extracurriculare în şcoli pentru copiii şi tinerii talentaţi
în diverse domenii: arte, ştiinţă, turism, sport, dezvoltare generală etc.
- dezvoltarea de programe care ar răspunde nevoilor tinerilor (carieră, educaţie civică, lucrul la
calculator, limbi străine, etc);
- dezvoltarea programelor de orientare profesională, informare şi consultanţă pentru copii şi
tinerii în şcoli şi Centre de Resurse pentru Tineri;
- dezvoltarea de programe educaţionale de promovare - în şcoală şi comunitate - a modului
sănătos de viaţă pentru menţinerea bunei sănătăţi, igienă, sănătate sexuală şi
reproductivă; elaborarea programelor preventive pentru a informa tinerii despre HIV/SIDA
şi ITS, abuzul de droguri şi alcool, fumat, prin intermediul activităţilor şcolare, ONG-uri,
mass media, PEER-educatorilor, activităţilor outreach etc.;
- dezvoltarea de programe de sensibilizare a opiniei profesorilor, părinţilor, lucrătorilor sociali,
psihologilor şi publicul larg cu privire la problemele curente cu care se confruntă copiii/tinerii
şi metode interactive de soluţionare a problemelor, reabilitare, reintegrare şi participare
socială;
- încurajarea experienţelor inovative de educaţie non-formală prin diseminarea informaţiilor
relevante de practici pozitive, metode de training etc.;

E. Resurse financiare şi materiale:

Obiectiv:
• Consolidarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de educaţie non-formală;
- dezvoltarea unui mecanism financiar bazat pe metodele de cost/eficienţă flexibil şi centrat pe
nevoi şi grupuri-ţintă;
- diversificarea surselor de finanţare a domeniului educaţiei non-formale, crearea fondurilor
extrabugetare;
- lărgirea autonomiei financiare a instituţiilor de educaţie non-formală concomitent cu sporirea
responsabilităţilor;
- actualizarea normativelor pentru sarcina didactică în conformitate cu experienţa
internaţională;
15
 - îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale a instituţiilor; crearea condiţiilor moderne de
dezvoltare/autodezvoltare a beneficiarilor;
- îmbunătăţirea infrastructurii şi accesului la infrastructură; crearea de facilităţi tehnice şi
infrastructură necesară care ar permite acces egal la educaţie non-formală copiilor/tinerilor
cu dizabilităţi;
- crearea fondurilor care ar facilita accesul tinerilor la noile tehnologii informaţionale şi
comunicaţionale;
- elaborarea unui mecanism eficient de monitorizare şi evaluare a serviciilor educaţionale non-
formale şi a resurselor financiare şi materiale;
- implicarea sectorului privat în dezvoltarea fondului pentru petrecerea timpului liber al
copiilor/tinerilor; stimularea implicării sectorului privat în finanţarea domeniului etc.;

VI.2. Rezultate scontate:

- sporirea angajamentului persoanelor publice în implementarea acţiunilor de modernizare
a educaţiei non-formale;
- sporirea gradului de conştientizare socială a necesităţii desfăşurării acţiunilor de educaţie
non-formală;
- este stabilită o colaborare intersectorială eficientă şi constantă atît pe verticală, cît şi pe
orizontală;
- sporirea responsabilităţii comunităţii şi dezvoltarea serviciilor integrate pentru copii/tineri
oferite la nivel de comunitate;
- sporirea gradului de cunoaştere a necesităţilor copiilor/tinerilor;
- în toată ţara este instituită o reţea de servicii prietenoase copiilor şi tinerilor, incliusiv în
domeniile sănătăţii, educaţiei, petrecerii timpului liber etc.:
- anual vor fi create cel puţin 50 de Centre de Resurse pentru Copii şi Tineri;
- anual vor fi create cel puţin 20 Centre de Sănătate Prietenoase Tinerilor;
- anual vor fi create cel puţin 30 Centre Media ale copiilor şi tinerilor.
- proporţia copiilor/tinerilor antrenaţi în servicii şi activităţi de educaţie non-formală a
crescut pînă la 75%;
- sporirea siguranţei, gradului de informare şi dezvoltare, de sănătate şi bunăstare a
copiilor/tinerilor, cu accent pe cei vulnerabili;
- informaţia, serviciile şi posibilităţile de petrecere a timpului liber răspund necesităţilor
copiilor şi tinerilor;
- numărul de copii şi tineri care au acces la informaţia privind drepturile lor, oportunităţile şi
beneficiile în toate domeniile ce îi vizează (educaţia, sănătatea, protecţia socială,
petrecerea timpului liber etc.) va creşte pînă la 90%;
- pentru a optimiza accesul copiilor şi tinerilor la informaţie, servicii şi timp liber de calitate,
vor fi mobilizate toate resursele locale (APL, şcolile, bisericile, sectorul privat, instituţiile
ăpublice şi ONG-urile);
- serviciile oferite copiilor/tinerilor de către instituţiile/organizaţiile de educaţie non-formală
corespund standardelor de calitate;
- creşterea numărului de cursuri şi activităţi organizate în medii extraşcolare pentru copiii şi
tinerii care doresc să înveţe lucrul cu calculatorul, limbi străine, sport, muzică, artă,
economie, drepturi etc.
- proporţia copiilor şi tinerilor care sunt informaţi despre oportunităţile de participare la viaţa
comunităţilor lor şi le folosesc în mod activ s-a majorat pînă la 50% ;
- creşterea numărului de servicii calitative (inclusiv integrate) oferite copiilor/tinerilor prin
filiera instituţiilor/organizaţiilor/centrelor de educaţie non-formală;
- se va majora numărul de copii şi tineri din instituţiile de învăţămînt preuniversitar implicaţi
în acţiuni de voluntariat – pînă la 10% din numărul total;
- cel puţin 300 persoane tinere vor fi pregătiţi anual să devină educatori de la egal la egal
în domeniul modului sănătos de viaţă;

16
 - va creşte pînă la 50% proporţia familiilor tinere sau viitori părinţi cărora li se va oferi
informare, consulting, consiliere privind îngrijirea copiilor mici;
- 75% din profesionişti aplică Standardele de calitate privind prestarea serviciilor pentru
copii şi tineri;
- se vor îmbunătăţi capacităţile a circa 50% din resurselor umane în monitorizarea şi
evaluarea serviciilor şi activităţilor de educaţie non-formală;
- circa 70% din copii/tineri sunt implicaţi în planificarea, monitorizarea şi evaluarea
serviciilor de educaţie non-formală;
- proporţia copiilor/tinerilor implicaţi în programe şi proiecte europene/internaţionale de
educaţie non-formală a atins cirfa de 10% din numărul total;
- circa 60% din lucrătorii de tineret, ce activează în domeniul timpului liber al copiilor şi
tinerilor vor fi pregătiţi teoretic şi practic pentru a prelua activităţile cotidiene;
- va fi recunoscut – prin lege - rolul voluntariatului ca formă de participare, experienţă şi
integrare socială a copiilor şi tinerilor, care contribuie la dezvoltarea comunităţilor ca plus
valoare în cazul căutării unui loc de muncă;
- se va dezvolta mişcarea de voluntariat.
- circa 50% dintre instituţiile de educaţie non-formală şi-au dezvoltat infrastructura,
laboratoarele/studio-urile/atelierele de creaţie, stadioanele, sălile de sport etc. au fost
reabilitate şi reutilate conform cerinţelor europene;

VII. MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII EDUCAŢIEI NON-FORMALE

VII.1. Implementarea Educaţiei non-formale trebuie monitorizată pentru a stabili în ce măsură:
• este implementată conform Strategiei;
• corespunde / ţine cont de necesităţile copiilor şi tinerilor;
• este acceptată de copii şi tineri, familii şi comunităţi, agenţii locale şi naţionale;
• stimulează stabilirea şi funcţionarea parteneriatelor socio-educaţionale etc.
Activităţile de monitorizare a prezentei Strategii vor avea un caracter sistematic şi continuu, fiund
desfăşurate pe toată perioada de implementare şi vor include atît colectarea, prelucrarea şi analiza
datelor de monitorizare, identificarea erorilor neprevăzute, cît şi propunerea eventualelor corectări
de conţinut şi formă în măsurile şi activităţile planificate.
Evaluarea trebuie să stabilească impactul Strategiei asupra:
• sănătăţii, dezvoltării, protecţiei şi participării copiilor şi tinerilor în viaţa
personală, socială şi a comunităţii;
• schimbărilor în instituţia educaţională, a familiilor şi comunităţilor;
• cost-eficienţei serviciilor şi managementului resurselor (umane, materiale,
financiare);
• perspectivelor şi politicilor naţionale în domeniul educaţiei non-formale etc.
Activitatea de evaluare a Strategiei va avea un caracter sistematic şi va include elaborarea, în
baza indicatorilor de monitorizare, a rapoartelor anuale, a rapoartelor după etapele de
implementare şi a raportului final.

VII.3. Indicatorii de monitorizare şi evaluare.

Monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei se va realiza după indicatori de proces,
rezultate şi impact şi se vor diviza în Indicatori cantitativi şi indicatori calitativi.

VII.3.1. Indicator cantitativi se vor referi la:

Politici locale şi naţionale privind serviciile pentru copii/tineri:

17
 - legi modificate, regulamente de funcţionare, standarde elaborate şi aprobate;
- instituţii/organizaţii/centre ce prestează servicii de educaţie non-formală şi capacitatea lor
– număr, domeniul pe care-l acoperă, tip de sevicii;
- proporţia instituţiilor/organizaţiilor cu servicii educaţionale non-formale care sunt finanţate
de APL, segregate pe salarii, servciii comunale, echipament, activităţi;
- număr de specialişti pentru lucrul cu copiii şi tinerii pregătiţi şi perfecţionaţi;
- număr de servicii şi activităţi realizate la nivelul instituţiei/organizaţiei/centrelor care
prestează servicii de educaţie non-formală şi la nivel de sistem;
- proporţia acţiunilor/activităţilor adresate copiilor/tinerilor care se bazează pe studii,
cercetări;
- număr de ONG-uri cu activităţi de educaţie non-formală şi copii/tineri antrenaţi în aceste
programe;
- numărul actorilor comunitari, partenerilor implicaţi;
- număr de activităţi de educaţie non-formală recunoscute, validate şi certificate, inclusiv
cele prestate de ONG-uri;
- proporţia instituţiilor/organizaţiilor/centrelor care prestează servicii intergrate
copiilor/tinerilor (pachetul minim, de bază plus pachetul extins de servicii);
- Standarde de Calitate a serviciilor elaborate, aprobate şi implementate;
- Standarde de participare a copiilor/tinerilor elaborate şi aplicate;
- Sistem de monitorizare şi evaluare (indicatori, mecanisme, instrumente de apreciere)
elaborat şi aplicat etc.;
Accesibiltatea serviciilor:
- proporţia instituţiilor/organizaţiilor care oferă pachetul extins de servicii de educaţie non-
formală;
- proporţia instituţiilor/organizaţiilor care oferă pachetul minim de servicii de educaţie non-
formală;
- proporţia copiilor/tinerilor din comunitate, cartier, regiune care accesează serviciile
prestate de instituţii/organizaţii/centre pentru copii/tineri, segregaţi după vîrstă, sex, mediu
de reşedinţă etc.;
- proporţia beneficiarilor care sunt satisfăcuţi de serviciile de educaţie non-formală prestate
în cadru instituţional sau în afara lui (outreach);
- proporţia instituţiilor/organizaţiilor/centrelor care prestează servicii outreach pentru tinerii
vulnerabili;
- număr de copii/tineri implicaţi în activităţi de educaţie non-formală, segregaţi pe domenii
de activitate, tipuri de servicii, mediu de reşedinţă etc.;
Participarea copiilor/tinerilor la elaborarea, monitorizarea şi evaluarea serviciilor:
- proporţia instituţiilor/organizaţiilor/centrelor care implică copiii/tinerii în managementul
serviciilor prestate;
- proporţia copiilor/tinerilor care participă la elaborarea, monitorizarea şi evaluarea
serviciilor;
Participarea copiilor/tinerilor în procesul decizional:
- nr. de organizaţii de copii şi tineret funcţionale (Consilii locale, grupe de iniţiativă etc.)
create la nivel de instituţie educaţională şi/sau localitate;
- nr. de copii/tineri participanţi în aceste organizaţii;
- nr. de reţele de organizaţii de copii şi tineret create;
- nr. copiilor/tinerilor care sunt implicaţi în diverse consultări în probleme ce le afectează
viaţa la nivel de şcoală, comunitate etc.
Resurse informaţional-didactice:
- număr de curricule, manuale, ghiduri, materiale informative şi didactice elaborate şi
diseminate copiilor/tinerilor, profesioniştilor/specialiştilor pentru lucrul cu copiii/tinerii,
voluntarilor, populaţiei, segregate pe domenii, tipuri de servicii etc.;

18
 - număr de activităţi de diseminare a practicilor pozitive de educaţie non-formală realizate
(simpozioane, conferinţe, mese rotunde, forum-uri, vizite de documentare şi schimb de
experienţă etc.);
- număr de ziare, reviste, buletine şi liflete informaţionale, postere elaborate de către
copii/tineri;
Dezvoltarea capacităţilor profesioniştilor şi voluntarilor care lucrează cu copiii/tinerii:
- numărul profesioniştilor adulţi care lucrează cu copiii/tinerii;
- numărul de voluntari/educatori de la egal la egal instruiţi şi care prestează servicii de
educaţie non-formală, segregaţi după vîrstă, sex, tip de servicii, domeniu (media, HIV-
SIDA, drepturi, educaţie economică, activităţi culturale şi de timp liber etc.) şi servicii
extra-instituţionale, outreach;
- număr de activităţi de instruire/formare organizate pentru profesionişti şi voluntari,
segregate pe domenii, tipuri de programe, servicii;
- număr de specialişti pentru lucrul cu copii/tinerii pregătiţi de către Colegiile Pedagogice;
- proporţia profesioniştilor/voluntarilor care au beneficiat de instruiri conform Standardelor
de calitate a serviciilor prestate;
- proporţia specialiştilor care aplică Standardele de calitate;
- proporţia specialiştilor implicaţi în dezvoltarea activităţilor cu copiii şi tinerii care
corespund Standardelor Profesionale etc.;
Resurse financiare şi materiale:
- cheltuieli financiare bugetare alocate pentru instituţiile/organizaţiile/centrele care
prestează servicii de educaţie non-formală, nu mai puţin de 10 lei per an per copil/ tînăr;
- cheltuieli financiare obţinute din granturi (internaţionale) sau credite;
- cheltuieli financiare obţinute de la sectorul privat;
- proporţia instituţiilor de educaţie non-formală renovate şi reutilate conform standardelor
europene etc;

VII.3.2. Indicatori de calitate:

Setul de indicatori de calitate, în conformitate cu care se vor evalua programele şi serviciile de
educaţie non-formală se referă la: resurse, profesionişti/lucrători pentru lucrul cu copiii şi tinerii,
servicii şi conţinut, procesul de învăţare, impact. În procesul de elaborare a Standardelor de
Calitate a serviciilor de educaţie non-formală, Standardelor privind participarea copiilor/tinerilor,
precum şi a Standardelor profesionale, a Sistemului de monitorizare continuă şi evaluare
indicatorii calitativi se vor concretiza/detalia.

VIII. FINANŢAREA SISTEMULUI DE EDUCAŢIE NON-FORMALĂ

Educaţia non-formală este finanţată, în principal, din 6 izvoare:
- din bugetul de stat în calitate de parte componentă a bugetelor Ministerului Educaţie,
Tineret şi Sport, Ministerului Culturii, Agenţiei pentru Sport;
- din bugetul Autorităţilor Publice Locale;
- din diverse fonduri şi programe/proiecte internaţionale;
- din fondurile sectorului privat (sponsorizări/agenţi economici, de la părinţi sau
tînăr/tînără);
- alte surse (fundraising-uri, expoziţii cu vînzări, spectacole, servicii cu plată – în afara
orelor de activităţi cu copiii/tinerii, cum ar fi accesul la Internet, cursuri de formare
profesională contra plată etc.)
O parte considerabilă a bugetului pentru educaţia non-formală o vor constitui sursele obţinute din
impozitele pentru jocurile de noroc (Inspectoratul Fiscal de Stat (???), Ministerul Economiei (????)
care lege/legi trebuie modificată/e)

IX. RESPONSABILITĂŢI ŞI ACŢIUNI LA NIVEL NAŢIONAL ŞI LOCAL.

O premisă a succesului implementării Strategiei este abordarea intersectorială şi multidisciplinară,
bine coordonată şi conjugarea eforturilor mai multor actori de la diferite niveluri. Un rol deosebit

19
revine structurilor guvernamentale cu competenţe şi atribuţii în domeniul educaţiei non-formale,
precum şi ale partenerilor de implementare a Strategiei - organizaţii şi ONG-uri naţionale şi
internaţionale cu experienţă în domeniu:
a) Responsabilii de luarea deciziilor privind elaborarea politicilor, planificarea şi
coordonarea programelor la nivel local, raional, naţional: colaboratorii Ministerelor Educaţiei
şi Tineretului, Sănătăţii, Economiei, Afacerilor Interne, Protecţiei Sociale, Familiei şi
Copilului, Justiţiei, Culturii şi Turismului, Autorităţii Publice Locale, APL-uri etc.;
b) Membrii comunităţii şcolare, inclusiv administraţie, profesori/diriginţi, elevi, părinţi,
asistenţi medicali, asistenţi sociali şi alt personal care prestează servicii în şcoală.
c) Instituţii şi organizaţii care prestează servicii de educaţie non-formală – profesioniştii
(pedagogi, lucrători medicali, lucrători ai artei, ştiinţei, sportului etc.), specialişti pentru lucrul
cu copiii şi tinerii, lucrători de tineret, animatori de timp liber,
d) Lideri şi membri ai comunităţii, inclusiv rezidenţi, lideri religioşi, reprezentanţi mass-
media, lucrători medicali, asistenţii sociali, psihologi, jurişti, economişti, ecologişti, consilieri
şi membri ai grupurilor organizate care promovează educaţia non-formală.
e) Agenţiile internaţionale, inclusiv coordonatori, consultanţi şi alte persoane implicate în
programe de educaţie, sănătate, dezvoltare, participare;
f) Societatea civilă - responsabilă de planificarea, implementarea şi evaluarea acestor
programe;

Competenţele şi responsabilităţile părţilor implicate se repartizează după cum urmează:

Implicare Impact

Autoritatea Roluri/Competenţe/Responsabilităţi Beneficii / Impact

Ministerul - Crearea, în colaborare cu alte ministere - Va creşte nivelul de educaţie al
Educaţiei şi şi instituţii/organizaţii, a serviciilor de copiilor şi tinerilor, al societăţii în
Tineretului – educaţie non-formală de calitate; ansamblu;
- Coordonarea elaborării curriculum-ului, a - Va creşte nivelul de informare,
standardelor de calitate, a pachetelor de securitate şi dezvoltare (fizică,
servicii şi a pachetelor de resurse intelectuală, cultural-artistică etc.) a
informaţionale, didactice, etc. şi unui număr mai mare de copii şi
coordonarea acestora cu alte ministere, cu tineri;
instituţii de resort şi cu societatea civilă; - Vor fi mai mulţi copii talentaţi,
- Organizarea formării iniţiale şi continue a - Mai puţini copii vor abandona
specialiştilor pentru lucrul cu copiii/tinerii, şcoala;
asigurarea metodică a procesului de
educaţiei non-formale;
- Efectuarea studiilor de evaluare a
necesităţilor copiilor şi tinerilor, precum şi
a necesităţilor de formare a
profesioniştilor/specialiştilor pentru lucrul
cu copiii/tinerii, liderii de tineret, animatorii
de timpliber, voluntarii;
- Monitorizarea şi evaluarea activităţilor
instituţiilor/organizaţiilor/ centrelor ce oferă
servicii de educaţie non-formală;

Ministerul - Evaluarea, identificarea şi prognozarea - Se vor deschide noi locuri de

Economiei şi necesităţilor în cadre pentru piaţa forţei de
Comerţului – muncă;
- Elaborarea politicii de stat privind
pregătirea cadrelor pentru economia
naţională a Republicii Moldova;
muncă, mai mulţi tineri vor fi
încadraţi în cîmpul muncii,
- Economia ţării va creşte -
aceasta va profita de o forţă de
muncă mai activă, mai sigură pe
propriile puteri, mai calificată şi mai
bine pregătită;

20

Ministerul Depistarea timpurie a tinerelor talente,
Culturii şi pregătirea calitativă pentru continuarea
Turismului – studiilor în colegiile de profil.
- Evaluarea activităţilor Caselor de Cultură
din comunităţi pentru a le modifica
conţinutul şi formele de lucru şi a le orienta
spre prestarea serviciilor de agrement
calitative cu promovarea informaţiilor şi
mesajelor ce ţin de sănătatea şi
dezvoltarea tinerilor.
- Consolidarea capacităţilor profesionale
ale specialiştilor de profil;
Ministerul - Elaborarea politicii de sănătate a copiilor
Sănătăţii – şi tinerilor;
- Coordonarea elaborării programelor,
standardelor şi pachetelor de servicii de
sănătate prietenoase copiilor/tinerilor,
- Crearea şi coordonarea activităţii
serviciilor de informare, consiliere şi
educaţie privind modul sănătos de viaţă;
- Îmbunătăţirea capacităţii resurselor
umane din sistemul serviciilor de sănătate
oferirte copiilor şi tinerilor;
Ministerul - Elaborare cadrului legal privind
Protecţiei asigurarea re/integrării sociale
Sociale, a copiilor/tinerilor;
Familiei şi - Crearea serviciilor socilae integrate,
Copilului – inclusiv şi pentru lucrul cu copii şi tinerii, la
nivel de comunitate,
- Validarea standardelor de calitate a
serviciilor elaborate pe domenii şi aprobate
intersectorial,
- Evaluarea vulnerabilităţii copiilor şi
tinerilor, formularea de propuneri privind
modalităţile de redresare a situaţiei.
- Coordonarea, în colaborare cu MET,
Ministerul de elaborării pachetelor de resurse
Interne – informaţional-didactice privind prevenirea
infracţiunilor de către minori.
- Identificarea copiilor şi tinerilor în conflict
cu legea,
- Elaborarea, în colaborare cu MET şi alte
ministere, a strategiilor şi pachetelor de
servicii privind lucrul cu copiii şi tinerii în
conflict cu legea.
Ministerul - Elaborarea cadrului legal privind justiţia
Justiţiei – juvenilă;
- Banii investiţi acum în programe
Ministerul de - Estimarea necesităţii în servicii şi a pentru sănătatea, dezvoltarea,
Finanţe finanţărilor; participarea tinerei generaţii în
- Nivelul de muncă şi trai a
familiilor se va îmbunătăţi
(bunăstarea familiilor şi a societăţii
în întregime va creşte).
Va creşte nivelul de cultură
generală a copiilor şi tinerilor, a
societăţii în ansamblu, mai mulţi
copii dotaţi, talentaţi.
- Va creşte numărul copiilor/
tinerilor informaţi, sănătoşi şi
dezvoltaţi.
-
- Va spori accesul copiilor şi
tinerilor la servicii de sănătate
prietenoase;
- Va spori numărul copiilor şi
tinerilor informaţi în probleme de
sănătate şi care duc un mod de
viaţă sănătos şi sigur;
- Va creşte nivelul de sănătate a
întregii societăţii.
- Mai mulţi copii şi tineri social
a defavorizaţi vor fi incluşi în activităţi
de educaţie non-formală;
- Se va micşora numărul copiilor
străzii etc.
- Mai puţini copii şi tineri în conflict
cu legea, mai puţine infracţiuni, mai
puţin personal angajat în
rezolvarea problemelor
infracţiunilor săvîrşite de către
minori;
- Îmbunătăţirea climatului socio-
psihologic în comunitate etc.
21
 - Identificarea şi planificarea resurselor
financiare pentru servicii;
- Monitorizarea utilizării resurselor
financiare după destinaţie;
- Efectuarea studiilor de fezabilitate,
stabilirea cost-eficienţeii serviciilor.
Ministerul - Elaborează cadrul legislativ-normativ
Administraţie privind dezvoltarea serviciilor pentru copii
i Publice şi tineri la nivel comunitar.
APL - Identifică grupurile-ţintă şi necesităţile
copiilor şi tinerilor din comunitate;
- Crează condiţii adecvate pentru
funcţionarea instituţiilor de educaţie non-
formală din subordine,
- Mobilizează eforturile întregii comunităţi
în scopul realizării tuturor acţiunilor
preconizate.
- Colaborează cu instituţiile de învăţămînt,
serviciile de sănătate prietenoase tinerilor,
CMF, agenţii economici, familie şi alţi
actori socio-educaţionali.
Societatea - Realizează advocacy în interesul copiilor
civilă şi tinerilor;
- Identifică nevoile grupurilor specifice de
copii şi tineri;
- Dezvoltă servicii în parteneriat cu APL;
- Monitorizează, evaluează şi raportează
asupra activităţii instituţiilor care oferă
servicii de educaţie non-formală;
-Consolidează/dezvoltă capacităţile
resurselor umane;
- Dezvoltă resurse informaţional-didactice;
-Contribuie la dezvoltarea comunitară;
- Promovează programe de voluntariat,
colectări de fonduri;
- Sensibilizează opinia publică şi
mobilizează societatea pentru susţinerea
şi dezvoltarea domeniul etc.
ANEXE
GLOSAR
viitor vor aduce beneficii de 7 ori
mai mari: investind astăzi în copii şi
tineri, o societate investeşte în
viitorul său
- Cheltuielile financiare adresate
redresării sănătăţii, menţinerii
ordinei publice vor scade,
- Se va mări PIB-ul datorită
creşterii capacităţilor, aptitudinilor
tinerilor, implicării lor în dezvoltarea
economică a ţării etc.
- Dezvoltarea infrastructurii
localităţilor,
- Îmbunătăţirea serviciilor pentru
copii şi tineri;
- Responsabilizarea APL-urilor
vizavi de sănătatea, educaţia,
dezvoltarea şi participarea copiilor
şi tinerilor etc.
Va creşte numărul copiilor şi
tinerilor care se implică în
depistarea şi rezolvarea
problemelor comunităţii, ordine
publică, atragerea investiţiilor şi
dezvoltare comunitară, rezolvarea
problemei ocupaţiei copiilor şi
tinerilor, noi locuri de muncă,
electorat etc.
- Diversificarea şi îmbunătăţirea
calităţii serviciilor prestate,
- Îmbunătăţirea capacităţilor
resurselor umane, informaţionale şi
material-didactice ale instituţiilor
care prestează servicii de educaţie
non-formală etc.
- Îmbunătăţirea gradului de
informare, sănătate, dezvoltare,
protecţie, participare a copiilor şi
tinerilor etc.
Anexa 1.
22
În procesul elaborării Strategiei şi a Planului de acţiuni pentru implementarea ei au fost utilizate
noţiuni şi termeni specifici:

Advocacy (eng.) – acţiunea de a pleda pentru ceva, de a susţine sau apăra activ o idee, o cauză,
o propunere. O instituţie/organizaţie poate face advocacy pentru realizarea misiunii
sale, de ex. de a sensibiliza opinia publică privind o problemă sau un set de
probleme.
Asociaţie de tineret – organizaţie obştească, formată din persoane de 16-24 ani, care are drept
obiectiv activităţi în domeniul educaţiei şi dezvoltării tinerei generaţii şi al soluţionării
problemelor cu care se confruntă.
Consiliere – suport profesionist acordat oamenilor, care include dialogul profesional confidenţial
dintre pacient şi psiholog/medic/asistentul social sau consilier despre diferite
probleme de sănătate, dezvoltare, carieră, orientare profesională etc.
Consultaţie – suport care include oferirea răspunsurilor la întrebări, recomandărilor, adreselor şi
telefoanelor utile, susţineri psihologice etc. Poate fi acordată şi de către educatorii
de la egal la egal sau voluntari.
Copii şi Tineri - există diverse definiţii date copiilor şi persoanelor tinere şi a vîrstei acestora –
definiţii introduse şi utilizate pînă acum în Republica Moldova în dependenţă de
programe, scopuri şi obiective, finanţări şi surse.
În practica şi terminologia ONU sunt folosite următoarele definiţii privind
vîrsta şi etapele de dezvoltare ale copiilor şi tinerilor:
- Copii – persoane ce nu au atins vîrsta de 18 ani;
- Adolescenţi – persoane în vîrstă de 10-19 ani (inclusiv vîrsta
adolescentă precoce – 10-13 ani, medie – 14-15 ani şi tardivă -16-19
ani);
- Tineri – persoane între 12-24 ani;
- Tineret - populaţia în vîrstă de 15-24 ani;
- Persoane tinere - toate persoanele în vîrstă de 10-24 ani.
În terminologia Comisiei Europene şi a Consiliului Europei tinerii sunt
persoane cu vîrsta cuprinsă între 13 şi 30 ani.
Legea Republicii Moldova cu privire la Drepturile Copilului, adoptată la 15
decembrie, 1994, defineşte copiii ca fiind persoane de 0-18 ani. Legea cu privire
la Tineret adoptată, la 11 februarie, 1999, defineşte tinerii ca fiind persoane de
16-30 ani (art. 2. Noţiuni principale).
Educaţie formală (sistemul educaţiei formale)– educaţia „oficială”; ansamblul acţiunilor
educaţionale proiectate instituţional prin structuri organizate sistemic, pe niveluri şi
trepte de studii (grădiniţe, şcoli, licee, colegii, universităţi, centre de perfecţionare
etc.), în cadrul unui proces educaţional pregătit, planificat, implementat şi evaluat cu
rigurozitate, în timp şi spaţiu prin planuri, programe, manuale, cursuri, materiale de
învăţare etc.; organizaţional şi material garantată; este structurată în baza
consecutivităţii cronologice şi a nivelurilor de note; condiţinează înmatricularea
Educaţie informală – ansamblul influenţelor educaţionale exercitate spontan şi continuu
asupra personalităţii umane de la nivelul familiei, localităţii, cartierului,
străzii, (micro)grupurilor sociale, mediului social (cultural, profesional,
economic, religios etc.), a comunităţii (naţionale, zonale,teritoriale, locale),
a mass-media (presă scrisă,radio-televiziunea etc.), adaptate la
necesităţile şi interesele beneficiarilor în scopul însuşirii unei serii de
cunoştinţe şi abilităţi de viaţă.
Educaţie non-formală – reprezintă ansamblul acţiunilor pedagogie proiectate şi realizate
într-un cadru instituţional extradidactic sau/şi extraşcolar, constituit ca „o
punte între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate informal”
(Văideanu G., 1988); valorifică activitatea de educaţie/instruire organizată

23
 în afara sistemului de învăţămînt, dar şi în interiorul acestuia sub
îndrumarea unor cadre didactice specializate în proiectarea acţiunilor
educaţionale sau prin intermediul organizaţiilor de tineret, grupurilor
comunitare şi altor foruri de întrunire a copiilor/tinerilor.
Educaţia non-formală se realizează prin activităţi:
a) în afara clasei (extracurricular):
i. cercuri pe discipline de învăţămînt, cercuri interdisciplinare, cercuri
tematice/transdisciplinare;
ii. echipe sportive, ansambluri artistice, culturale etc;
iii. întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare.

b) în afara şcoli /extraşcolar(:

iv. activităţi organizate special pentru valorificarea educativă a timpului liber:
a) cu resurse tradiţionale: excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi
populare, vizionări de spectacole şi expoziţii etc.; b) cu resurse moderne:
videotecă, mediatecă, discotecă; radio-televiziune şcolară, instruire
asistată pe calculator, cu reţele de programe non-formale;
v. activităţi organizate în mediul socio-profesional ca soluţii „alternative” de
informare, perfecţionare, reciclare, instruire permanentă, instituţionalizate
special la nivel de: presă pedagogiă, radio-televiziune şcolară, cursuri,
conferinţe tematice – cu programe speciale de educaţie permanentă etc.
Obiectivele pedagogice specifice educaţiei non-formale completează resursele educaţiei
formale la nivelul unor coordonate de „vocaţie”; sprijinirea elevilor studenţilor, adulţilor etc.
cu şanse speciale/minime-maxime de reuşită şcolară, profesională etc.; stimularea
dezvoltării personalităţii elevilor, studenţilor etc. şi a comunităţii educative locale, la niveluri
de performanţă şi de competenţă superioare, relevante în plan intelectual, moral,
tehnologic, estetic, fizic; valorificarea adecvată a strategiilor de proiectare-realizare a
acţiunilor (de formare şi de perfecţionare profesională; de organizare a timpului liber, de
alfabetizare funcţională a grupurilor sociale defavorizate).
Conţinutul şi metodologia educaţiei non-formale sunt flexibile şi deschise: a) proiectare
pedagogică neformalizată, cu programe deschise spre interdisciplinaritate şi educaţie
permanentă – la nivel general-uman, profesional, sportiv, estetic etc.; b) organizare
facultativă, neformalizată, cu profilare dependentă de opţiunile copiilor/tinerilor şi ale
comunităţilor şcolare şi locale, de deschideri speciale spre experiemnt şi inovaţie; c)
evaluare facultativă, neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note
cau calificative oficiale.
Educaţie pentru cetăţenia democratică – un complex de metode şi procedee
educaţionale ce oferă cunoştinţe şi contribuie la formarea cetăţenilor activi
şi responsabili.
Edducaţie pentru dezvoltare – este o acţiune preventivă – pregătim copiii/tinerii astăzi pentru
Df iitor prin familiarizarea cu drepturile lor şi învăţarea respectului pentru drepturile
altor oameni; învăţîndu-i cum să comunice, să fie deschişi şi sensibili lanevoile
altora; prin cunoaşterea şi conştintizarea propriei persoane şi a altor oameni, ţări
limbi, tradiţii şi respectarea diferenţelor; prin înţelegerea familiei, vecinilor,
comunităţii; prin dezvoltarea dragostei de ţară; prin încurajarea de afi activi – să
realizeze că schimbările provin din interior, de la noi; Nu întotdeauna putem ajuta pe
cineva care locuieşte pe un alt continent, dar poate că există cineva în vecinătatea
noastră care aşteaptă ajutorul sau implicarea noastră.

Educaţia de la Egal la Egal – este un proces prin care tinerii învaţă de la tineri bine instruiţi într-un
anume domeniu, de ex. prevenirea HIV/SIDA, ITS, violenţa, drepturi etc. şi care
desfăşoară activităţi educaţionale informale sau organizate cu semenii lor cu scopul
de a le forma cunoştinţe, abilităţi, deprinderi şi comportamente şi de a-i face mai
responsabili pentru propria viaţă. EEE are mai multe semnificaţii: este o cale de a

24
 face ceva şi o cale de a fi cineva în această lume. de ex.: educatorul de la egal la
egal ar putea să vorbească unui prieten despre drepturile omulului şi să-l înveţe
cum ar putea să şi le apere, sau ar putea să-i vorbească despre infecţia HIV şi să-l
înveţe cum să se prevină infectarea cu HIV sau ITS etc.

Educator de la Egal la Egal (PEER Educator) - poate fi oricine care învaţă de la prietenii săi şi
transmite cunoştinţele sale grupului de semeni (persoane asemănătoare cu ei ca şi
vărstă, context social sau interese). Acest principiu le oferă tinerilor şansa să capete
siguranţă în forţele proprii şi să fie priviţi cu mai multă încredere, să-şi dezvolte
abilităţi de desfăşurare a activităţilor interactive în problemele ce îi preocupă. Tinerii
găsesc experienţa de a fi educator de la egal la egal provocatoare, interesantă,
responsabilă şi plăcută.

Familie tînără – cuplu format prin căsătorie, în care nici unul dintre soţi nu a atins vîrsta
de 24 ani; familie formată dintr-un singur părinte cu vîrsta de pînă la 24
ani şi copil (copii);
Instituţie de lucru cu copiii şi tinerii – instituţie/organizaţie (de stat, comunitară, privată etc.)
care desfăşoară activităţi cu şi pentru copii şi tineri.

Participarea tinerilor – implicarea – activă sau pasivă – a tinerilor în procesele sociale, influenţa
lor asupra luării deciziilor în societate. Participarea activă – tinerii singuri adoptă şi
propun soluţii, participarea pasivă – tinerii participă în acţiuni, propuse de către
societate.
Servicii prietenoase copiilor/tinerilor – sunt servicii care se bazează pe drepturile
copiilor/tinerilor şi pe responsabilitatea prestatotilor de a promova partciparea şi
dezvoltarea copiilor şi tinerilor, de a acorda servicii de calitate bazate pe necesităţile
acestora; moduri novatoare de prestare a serviciilor cu ajutorul a două metode
complementare: accesul tuturor copiilor/tinerilor la informaţie şi la serviciile esenţiale
şi intervenţii direcţionate către tinerii marginalizaţi şi vulnerabili în diverse domenii.
Ele trebuie să răspundă următoarelor principii:
• Participarea deplină a copiilor/tinerilor;
• Educaţia de la egal la egal şi formarea deprinderilor de viaţă;
• Servicii integrate;
• Prestatori de servicii bine pregătiţi;
• Intimitate;
• Confidenţialitate;
• Calitatea serviciilor.
(Sursa: Interagency Group UNICEF, UNFPA, WHO)
Prin intermediul serviciilor prietenoase copiii/tinerii au şansa de a se cunoaşte mai
bine, de a afla care le sunt capacităţile, ce le place şi ce ar vrea să realizeze, pot
influenţa comunitatea în care trăiesc.
Timp liber – totalitatea activităţilor pe care oi persoană le poate efectua din proprie dorinţă sau
pentru a se relaxa, a se distra, a-şi de zvolta anumite activităţi;participarea socială
voluntară sau activitatea creativă a unei persoane în timpul cînd ea este liberă de
obligaţii sociale, de serviciu sau de familie.

Anexa 2.
I.2. Situaţia copiilor şi tinerilor în Republica Moldova

Statisticile oficiale şi studiile evidenţiază că sănătatea şi potenţialul de dezvoltare a tinerei

generaţii din ţara noastră este ameninţată, în special de comportamentul adictiv al acesteia (abuz

25
de alcool, fumat, consum de droguri şi alte substanţe toxice la vărstă precoce), tuberculoza,
precum şi de igiena insuficientă, alimentaţia nesănătoasă, intoxicaţiile, traumatismele, ITS, HIV-
SIDA, practricarea sexului neprotejat, ceea ce faclitează răspîndirea infecţiilor, depresiile şi
suicidele în continuă creştere. (OMS estimează că circa 70% din cazurile de mortalitate prematură
a adulţilor sunt rezultatul unor comportamente riscante ale acestora în perioada adolescenţei).

Statisticele oficiale şi studiile ( ex. Studiului CAP „Sănătatea şi dezvoltarea tinerilor”, 2003), arată
că circa 14,1% din tinerii de 15-18 ani au indicat că fumează, 5,3% - folosesc în mod frecvent
băuturi alcoolice, iar circa 12,3% au experimentat cu drogurile. Un număr tot mai mare de
adolescenţi devin utilizatori ocazionali. Conform datelor Dispensarului Narcologic Republican
(2005) majoritatea utilizatorilor de droguri sunt tinerii de pînă la 23 ani, 12% - n-au atins vîrsta de
18 ani. HIV-infecţia e răspîndită preponderent în rîndurile tinerilor de 25,2% de persoane
infectateau vîrsta cuprinsă între 15-24 ani, adolescenţii (10-19 ani) constituie 10,3% din numărul
celor HIV-infectaţi (Centrul Naţional Ştiinţifico-practic de Medicină Preventivă, Centrul SIDA). Doar
circa 8% (conform CAP, 2003) din tineri cunosc căile de transmitere a HIV/SIDA şi ITS. Se
estimează că numărul real al adolescenţilor consumatori şi dependenţi de droguri sau HIV infectaţi
este de zeci de ori mai mare decît numărul celor înregistraţi. Sarcinile la adolescente în 90% din
cazuri sunt nedorite, fapt care determină creşterea numărului de avorturi şi a numărului de
abandonuri, iar rata complicaâiilor după avort depăşeşete 30%.
Conform Anuarului Statistic al Moldovei, în an.2006, circa 44% din copiii de 0-17 ani au înregistrat
diverse maladii, inclusiv: circa 47% - bolile aparatului respirator, 9% - maladii neinfecţioase -
accidente, traume, intoxicaţii, care constituie cauza majoră a mortalităţii generale printre tinerI;
22% din toate cazurile de tuberculoză activă şi 60% - din bolnavii de boli venerice sunt înregistrate
la copiii şi tinerii cu vîrsta 0-24 ani.
Aceste şi alte probleme de sănătate ale tinerilor au la bază un şir de cauze: legislaţia imperfectă,
iresponsabilitatea tinerilor faţă de propria sănătate, conştientizarea slabă a riscului personal pentru
apariţia problemelor de sănătate, protecţie, dezvoltare, au cunoştinţe şi deprinderi limitate în
aceste domenii, asigurarea insificientă cu specialişti bine pregătiţi, insuficienţa programelor şi
materialelor informative privind educaţia pentru sănătate, absenţa serviciilor de sănătate
prietenoase copiilor/tinerilor, lipsa unui serviciu complex de asistenţă medicală şi psihosocială
pentru adolescenţi şi calitatea joasă a servciilor existente, accesul limitat la informaţia privind
modul sănătos de viaţă, cunoştinţele modeste ale părinţilor privind modul sănătos de viaţă şi tabu-
urile existente, influenţa nefastă a mass-media care promovează violenţa şi agresivitatea etc.
Asigurarea accesului la informare şi la servicii de sănătate de calitate constituie o condiţie de bază
pentru îmbunătăţirea sănătăţii copiilor şi tinerilor. Copiii/tineri trebuie informaţi şi despre importanţa
modului sănătos de viaţă şi consiliaţi pentru ca ei să ia decizii sănătoase. Mai mult decît atît:
trebuie să li se formeze atitudini, deprinderi şi comportamente sănătoase şi sigure prin crearea
serviciilor prietenoase pentru a minimaliza efectele care survin.
Numărul minorilor în conflict cu legea este în continuă creştere. Infracţiunile comise de către
aceştia constituie aproximativ 10% din numărul total al infracţiunilor înregistrate2. Cauzele
infracţiunilor, comise de minori rezidă, în principal, în lipsa oportunităţilor de a se implica în
activităţi extraşcolare - de dezvoltare personală sau în folosul comunităţii, lipsa sau insuficenţa
oportunităţilor de a-şi petrece timpul liber, lipsa sau insuficenţa de supraveghere din partea familiei
şi a şcolii, sărăcia, lipsa programelor de prevenire a delincvenţei juvenile şi de reintegrare socială,
lipsa cooperării intersectoriale etc.
Pe parcursul ultimului deceniu în Republica Moldova, odată cu creşterea numărului de migranţi
peste hotarele ţării, a crescut şi numărul de copii cu părinţi plecaţi, fapt care a generat apariţia unei
noi categorii sociale, şi anume – orfanii sociali. În conformitate cu datele METS, la 1 septembrie
2005 au fost înregistraţi 35.000 de copii de vârstă şcolară care au ambii părinţi plecaţi peste
hotare, iar aproximativ 75.000 au rămas cu un singur părinte din cauza migraţiei. Studiul „Situaţia
copiilor rămaşi fără îngrijire părintească în urma migraţiei”, realizat în 2006 de către Centrul
de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova cu sprijinul UNICEF, arată,
că din 743 copii anchetaţi – cl.V-XII - 27,6% au afirmat că au unul dintre părinţi plecat peste

2
UNICEF, Guvernul RM, „Justiţia Juvenilă în Republica Moldova. Raport de evaluare 2002-2003”

26
hotare, în cazul a 9,3% din copii au migrat ambii părinţi. Studiul a arătat, că aceşti copii sunt mai
vulnerabili faţă de riscurile legate de consumul de substanţe nocive, abandonul şcolar, relaţiile
sexuale precoce şi comportamentele deviante, traficul de fiinţe umane şi exploatarea prin muncă,
depresii, „complexe de inferioritate”, lipsa oportunităţilor de continuare a studiilor şi de angajare cu
succes în câmpul muncii. Copiii care au părinţi plecaţi - ca, de altfel, şi toţi ceilalţi copii - nu sunt
incluşi într-un proces de pregătire pentru viaţa independentă şi de dezvoltare a abilităţilor de
autogestionare, management al resurselor şi practicare a unui mod sănătos de viaţă. Toate
acestea pot avea consecinţe grave şi la nivel economic, şi la cel social pentru întreaga ţară.
Un studiu recent privind Violenţa faţă de copii, realizat de UNICEF (2006) pe un eşantion de
1629 copii cu vârsta 10-18 ani şi 630 părinţi a demonstrat, că în Republica Moldova
copiii/adolescenţii sunt des supuşi diferitor forme de abuz:
- neglijare - 14% din copii spun că duc lipsă de hrană (cel puţin uneori), 10% - simt că nimeni
nu are grijă de ei, 20% - spun că duc lipsă de comunicare cu părinţii, deşi necesităţile lor
materiale sunt acoperite;
- abuz emoţional/psihologic - 20% copii spun că suferă de violenţă verbală, 10% din părinţi
recunosc că-şi abuzează emoţional/psihologic copiii;
- abuzul fizic/bătaia - 25% din copii recunosc că sunt abuzaţi fizic (bătuţi) de către părinţi; 7%
din părinţii recunosc că îşi pălmuiesc copiii, iar 4% - că îi bat des sau foarte des cu diverse
obiecte (curea, băţ, etc.);
- abuz sexual - 10% din copii spun că au fost supuşi agresiunii sexuale cel puţin o dată; 30%
din copii şi 5% din părinţi au declarat că le sunt cunoscute cazuri concrete de abuz sexual
faţă de copii.
Copiii şi adolescenţii sunt supuşi violenţei şi din partea profesorilor, la şcoală. Astfel, 30% copii au
menţionat că au fost agresaţi verbal de către profesori, 13% - abuzaţi fizic, 24% - discriminaţi (în
special cei din familii sărace); 40% din părinţi - cunosc cazuri de agresiune verbală din partea
profesorilor, 20% - cunosc profesori care ameninţă elevii cu pedepse corporale sau chiar îi
pălmuiesc, 10% - cunosc profesori care au abuzat sexual de elevi. Învăţămîntul formal, dar nici cel
non-formal, nu prevăd cursuri care ar putea să le formeze copiilor comportamente de a se proteja
de diversele forme de violenţă, abuz şi neglijare.
Traficul de finţe umane este calificat ca o formă gravă de abuz, care a luat proporrţii în Moldova.
Sondajele realizate în domeniu de către sectorul neguvernamental (ex.Centrul de Analiză,
Investigaţii Socilologice, Politologice şi Psihologice „CIVIS”) arată, că aproape jumătate dintre
victimele traficului, care au răspuns la chestionar, aveau mai puţin de 18 ani, mai mult de jumătate
– erau cu vîrsta cuprinsă între 18 şi 24 ani. Majoritatea acestora au menţionat că n-ar fi căzut în
mîinile traficanţilor, dacă ar fi fost informate despre fenomenul traficului. Printre principalii factori
care favorizează traficul de fiinţe umane în Moldova sunt sărăcia, şomajul, lipsa de oportunităţi
pentru tînăra generaţie de a-şi aplica potenţialul, a unei culturi juridice printre tineri, reconsiderarea
valorilor în societate, lipsa strategiilor informaţionale despre pericolului traficului, lipsa sau
insuficienţa de acces la informaţie despre fenomenul traficului, lipsa depinderilor şi
comportamentelor de apărare contra traficului, lipsa sau insuficienţa serviciilor de prevenire şi
recuperare, lipsa personalului specializat etc.
Situaţia nefavorabilă a tinerilor pe piaţa forţei de muncă, emigraţia excesivă a lor din motive
economice, lipsind, astfel, ţara de resursa ei cea mai de valoare, lipsa programelor de susţinere a
antreprenoriatului de tineret rămîn probleme stringente la nivel naţional. Rata şomajului printre
tineri (17,9%) este de circa două ori mai mare decât pentru restul populaţiei active3. În acelaşi timp,
marea majoritate a tinerilor de 15-29 ani (94%) consideră că pentru ei este foarte important de a
vea un loc de muncă (Biroului Naţional de Statistică, sondaj „Tinerii pe piaţa muncii” (2006). În
opinia lor, cele mai importante măsuri întru îmbunătăţirea situaţiei tinerilor pe piaţa muncii ar fi
crearea locurilor noi de muncă (41,2%) şi îmbunătăţirea condiţiilor de salarizare (37,1%). Fiecare a
zecea persoană a optat pentru oferirea posibilităţilor de angajare legală peste hotare.
Şomajul îi afectează pe tineri, îi face să-şi piardă încrederea în propriile capacităţi, avînd, în final,
urmări negative atît asupra lor, cît şi asupra societăţii în ansamblu. Şi aceasta pentru că sistemul
educaţional formal încă nu pregăteşte tinerii în mod suficient pentru a face faţă cerinţelor mereu în
3
Anuarul statistic al Moldovei, 2007

27
schimbare ale pieţei muncii, fenomen denumit „decalaj de cunoştinţe”. Acest decalaj trebuie
eliminat prin educaţie şi pregătire profesională, care să dezvolte deprinderile cerute de piaţa
muncii. De asemenea, trebuie să le cultivăm adolescenţilor/tinerilor deprinderi de bază cum este
redactarea unui Curricul Vitae sau cum să se comporte în timpul unui interviu de angajare, să-i
ajutăm să-şi dezvolte gîndirea de întreprinzător şi spiritul de iniţiativă prin crearea unui mediu
prietenos afacerilor şi ocupării forţei de muncă.
Moldova are una dintre cele mai înalte rate ale migraţiei externe printre tinerii între 15-24 ani din
Europa şi Asia Centrală (-130 la 1 000). Conform aceluaşi sondaj al Biroului Naţional de Statistică,
70,3% din tineri au declarat că ar pleca peste hotare în cazul în care li s-ar oferi această şansă.
Categoria de copii şi tinerii care au nevoie de protecţie şi sprijin special în Republica Moldova mai
include: adolescenţii şi tinerii neîncadraţi în procesul de învăţămînt, cei încadraţi în munci prost
plătite, cei cu dizabilităţi (în ţară sunt înregistraţi peste 16 mii de invalizi cu vîrste între 16 şi 30 ani),
adolescenţi din instituţii rezidenţiale, cei care locuesc în stradă sau în închisori; copiii şi tinerii cu un
singur părinte sau cei care locuesc cu alte rude, sau care au devenit victime ale diferitor forme de
violenţă şi abuz, familiile tinere etc.
Pe fundalul acestor schimbări, a crescut importanţa educaţiei non-formale în actualul sistem
educaţional, care – prin activităţi de informare şi formare a unor comportamente la copii şi tineri
privind dezvoltarea personală, de sănătate, (auto)protecţia, participare activă la viaţa comunităţii,
precum şi deprinderile de asigurare a unui venit – ar putea preveni problemele (sau cel puţin o
parte din ele) cu care aceştea se confruntă. În principal, copiii şi tinerii au necesităţi de învăţare
care sunt abordate insuficient sau nu sunt abordate/ satisfăcute deloc în cadrul nici unuia din
actorii educaţionali: educaţia formală sau comunitatea în care trăiesc. În acelaşi timp, ei au
necesităţi pe care singuri nu le pot satisface doar pe calea învăţării informale.
Un sistem de educaţie non-formală bine pus la punct în Republica Moldova ar contribui la
satisfacerea următoarelor necesităţi;
Pentru copii şi tineri:
- de a beneficia de spaţii şi servicii prietenoase, de oportunităţile oferite, de a le căuta şi de
a contribui la lărgirea lor;
- de a beneficia de serviciile unor specialişti prietenoşi, competenţi şi deschişi în
satisfacerea nevoilor, care inspiră încredere, sunt comunicabili, atenţi, tratează
copii/tinerii cu respect, oferă informaţii şi suport fiecărui copil/tînăr pentru ca acesta să ia
o decizie corectă şi liberă în funcţie de necesităţile sale;
- de a-şi conştientiza permanent nevoile de dezvoltare, protecţie, participare, sănătate şi
de a căuta modalităţi de satisfacere/realizare a acestora;
- de a-şi înţelege şi exercita drepturile în scopul implicării active în procesele de luare a
deciziilor ce le afectează viaţa;
- de a-şi planifica şi exercita procesul de dezvoltare personală, vocaţională, socială,
economică, culturală, politică şi de sănătate;
- de a se integra în viaţa socială şi de a-şi construi propriul viitor într-o manieră aleasă de
el/ei înşişi etc.
Alte necesităţi:
- de a promova colaborarea strategică între instituţii guvernamentale şi autorităţi publice
locale, instituţii educaţionale, familie, societate civilă, donatori etc.;
- de a reduce sărăcia şi a îmbunătăţi situaţia familiei, calitatea educaţiei, calitatea vieţii,
sănătăţii şi protecţiei sociale pe o durată lungă etc.;

1.3. Accesul copiilor şi tinerilor la servicii de educaţie non-formală de calitate şi la

informaţie.
Una dintre cele mai relevante probleme cu care se confruntă copiii şi tinerii din Republica Moldova
o constituie lipsa sau insuficienţa spaţiilor special amenajate, destinate desfăşurării activităţilor
extracurriculare/extraşcolare, recreării, petrecerii timpului liber într-un mod agreabil şi util.
Consecinţa imediată a acestei situaţii este majorarea riscului adoptării unui comportament riscant.
În opinia tinerilor (Studiul CAP, 2004) serviciile pentru tineri trebuie să fie în primul rînd prietenoase

28
(62%), să-i accepte aşa cum sunt (56%), să fie ieftine (49,5%) şi/sau gratuite (37,9%) şi după
aceasta, aproape de casă (30,7%) şi confidenţiale – cele de sănătate (22,7%).
Tradiţional, educaţia non-formală în Republica Moldova se realizează prin filiera instituţiilor
extraşcolare şi a activităţilor extracurriculare, realizate în cadrul educaţiei formale.
Instituţiile extraşcolare realizează activităţi complementare procesului educaţional din învăţămîntul
formal în scopul dezvoltării aptitudinilor creatoare ale elevilor în domeniul ştiinţei, artelor, tehnicii,
sportului, turismului etc., precum şi a organizării utile şi plăcute a timpului liber. Beneficiarii acestor
instituţii sunt, ca regulă, copiii de 7-19 ani. Conform Anuarului Statistic al Moldovei, 2007, sistemul
de instituţii extraşcolare din punct de vedere cantitativ, conţine o varietate largă de elemente
componente, şi anume:
• Centre de Creaţie – în total, pe teritoriul republicii, funcţionează 67 Centre de Creaţie uni-
şi pluri-profil (Centre de Creaţie - 46, Centre de Creaţie Tehnică – 10, Centre ale Tinerilor
naturalişti – 6, Centre ale Tinerilor Turişti – 5. Numărul de copii care beneficază de
serviciile acestor centre este de circa 44 000.
• Şcoli Sportive – 87, inclusiv, 25 bazine. Copii care se ocupă în aceste şcoli este de 33
500;
• Şcoli Muzicale şi de Artă – 112 instituţii de artă (muzică, coregrafie, arte plastice), iar
numărul beneficiarilor în aceste şcoli se ridică pînă la 16 200 copii;
• Biblioteci pentru copii se atestă în nunăr de 152 cu un contingent de circa
148 000 de utilizatori/cititori activi.
În total, pe teritoriul ţării funcţionează 418 instituţii extraşcolare în subordonarea a două
ministere – Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi Ministerul Culturii şi Turismului, şi Agenţiei
Naţionale pentru Sport. Aceste instituţii oferă servicii unui număr de 241 800 de copii şi tineri, ceea
ce constituie 20,6% din numărul copiilor/tinerilor cu vîrsta cuprinsă între 5 şi 24 ani. O analiză mai
profundă a acestor instituţii, evidenţiază o serie de deficienţe la capitolele: personal angajat,
conţinuturi şi servicii prestate, accesibilitate, finanţare şi durabilitate. Bază materială precară şi
lipsa/insuficienţa echipamentelor necesare pentru activitatea cercurilor, atelierelor de creaţie etc.,
lipsa unui centru ştiinţifico-metodic la nivel naţional pentru pregătirea/reprofilarea specialiştilor şi
elaborarea practicilor/modelelor pozitive de lucru cu copiii/tinerii într-un mediu non-formal de
educaţie. Majoritatea instituţiilor activează după vechile standarde şi conţinuturi, fără ca acestea să
fie coordonate între ele şi adaptate necesităţilor actuale ale copiilor şi tinerilor - fapt pentru care
aceste instituţii contribuie într-o măsură prea mică la diminuarea problemelor existente. Bibliotecile
din localităţi dispun de fonduri de carte nemodernizate şi de un sistem de deservire neadecvat. În
raioane funcţionează un număr limitat de calculatoare conectate la Internet sau viteza de accesare
este mică. Calitatea serviciilor educaţionale şi de timp liber suferă din cauza lipsei resurselor
financiare, a pregătirii insuficiente şi a motivaţiei scăzute a profesioniştilor care lucrează cu copiii, a
lipsei sau ineficienţei unui serviciu de asistenţă metodică. Republica Moldova, în fapt, nu are
dezvoltată pregătirea specialiştilor pentru lucrul cu copiii şi tinerii la nivelul formării iniţiale.
Activităţile extracurriculare din cadrul învăţămîntului formal (nu am informaţie) – cercuri, elevi,
programe educaţionale) – nu am informaţie relevantă şi exactă?????!!!!! MET!!!
Atît instituţiile extraşcolare, cît şi activităţile curriclare din cadrul învăţămîntului formal sunt finanţate
de la bugetul de stat, parte – de la părinţi sau de către însăşi tînărul/tînăra.
Pe parcursul anilor 1999-2007, graţie parteneriatului dintre Ministerul Educaţiei şi Tineretului,
Ministerul Sănătăţii, Autorităţile Publice Locale, şi suportului – logistic şi intelectual – al donatorilor,
precum Banca Mondială, Fondul Global, Consiliul Europei, UNICEF, UNFPA, Fondul Japonez
pentru Dezvoltare Socială, Guvernul Olandei, Ambasadelor SUA şi Marii Britanii, SOROS
Foundation, FISM etc.), dar şi datorită implicării masive a ONG-urile naţionale şi locale au fost
derulate mai multe programe şi proiecte naţionale şi locale avînd ca scop mărirea accesului
copiilor şi tinerilor la informare şi servicii prietenoase, menite să îmbunătăţească situaţia
dezvoltării acestora – de sănătate, socială, educaţională, culturală, civică etc., precum şi
stimularea participării copiilor şi tinerilor la procesele de luare a deciziilor. Aceste proiecte au
injectat noi idei şi abordări a lucrului cu copiii şi tinerii într-un mediu non-formal de educaţie,
domeniile acoperite fiind foarte diverse: drepturile copilului şi a omului, modul sănătos de viaţă,

29
 educaţie economică, ecologică, vocaţională, gender, mass-media, migraţie, trafic şi violenţă,
dezvoltare comunitară etc. Iată doar cîteva dintre ele:
 Modele de servicii prietenoase copiilor şi tinerilor:
 Pe parcursul anilor 2003-2007 au fost create 82 Centre de Resurse pentru Tineri (CRT),
12 regionale şi 70 locale - organizate într-o Reţea Naţională şi coordonate de Centrul Naţional
de Resurse pentru Tineri (CNRT), care asigură suportul logistic şi tehnic pentru funcţionarea
centrelor. Acestea sunt o formă mai nouă de instituţie extraşcolară, şi reprezintă o oportunitate
pentru adolescenţi şi tineri de a cunoaşte lumea, de a-şi dezvolta abilităţile, de a juca un rol
activ în societate, de a influenţa în mod democratic deciziile care îi privesc. CRT-urile oferă o
gamă largă, integrată şi accesibilă de servicii prietenoase copiilor şi tinerilor, ba chiar fiecare
centru, în funcţie de nevoile şi interesele beneficiarilor, dezvoltă o gamă specifică de servicii,
capabile să-i ajute să se integreze mai uşor în comunitate.
CRT este un serviciu public, adresat tuturor adolescenţilor, tinerilor şi profesioniştilor
care lucrează cu copiii şi tinerii (lideri de ONG-uri, profesori, diriginţi, directori-adjuncţi
pentru educaţie, coordonatori de cluburi şi cercuri pe interese etc.) şi se referă, în
general la următoarele domenii:
1. Informare – oferirea accesului la diverse surse de informaţie (buletine informative
şi electronice, bibliotecă, calculatoare, conectare la Internet);
2. Consiliere psihologică şi juridică gratuită ;
3. Activităţi de instruire pentru tineri şi pentru profesioniştii în lucrul cu copiii/tinerii pe
diverse probleme: mod de viaţă sănătos şi sigur, incluzînd programe antidrog, antialcool, de
prevenire a ITS, HIV/SIDA şi a traficului de fiinţe umane, planificare familială, relaţionare şi
comunicare interpersonală, drepturi şi participare, justiţie juvenilă, pledoarie, dezvoltarea
deprinderilor de viaţă independentă etc., inclusiv, managementul proiectelor, monitorizare şi
evaluare, promovarea mijloacelor de informare în masă pentru copii şi tineri etc.),
4. Activităţi de recreere şi timp liber, cluburi pe interese, cercuri de artizanat, design,
activităţi cu specific cultural şi/sau sportiv (tinerii au la dispoziţie săli de fitnes, aerobică
etc.).
5. Incluziune socio-economică (plasament, profesionalizare, orientare vocaţională,
burse, angajare în cîmpul muncii, iniţiere în afaceri, dezvoltare de competenţe sociale
etc.).
Evaluarea participativă, a 8 Centre Regionale de Resurse pentru Tineri, realizată în
2006 de CNRT cu sprijinul UNICEF, a demonstrat o dată în plus eficienţa şi necesitatea CRT-
urilor, dar şi impactul pozitiv pe care îl pot avea pe termen mediu asupra tinerilor. Studiul a arătat,
că activităţile CRT-urilor au corespuns cu aşteptările majorităţii copiilor/tinerilor (71,6%) care
au beneficit de serviciile centrelor, cea mai mare parte apreciind drept foarte utile (65,6%) şi destul
de accesibile (85,8%) aceste servicii.
CRT-urile coordonează activitatea reţelelor de Consilii Locale ale Tinerilor, Educatorilor de la
Egal la Egal, tinerilor evaluatori, animatorilor de timp liber etc. De asemenea, centrele au
devenit o resursă metodologică pentru cadrele didactice şi lucrătorii de tineret. Numai în 2005-
2006 de serviciile Reţelei CRT au beneficiat 66 614 persoane (35407 de tineri şi 31 207 de
adulţi). Centrele de Resurse pentru Tineri au devenit un model eficient de cooperare între
ONG-uri şi autorităţile publice locale şi naţionale. Autorităţile publice locale au inclus o parte din
CRT-urile în sistemul serviciilor publice, acoperind cheltuielile operaţionale, salariile
personalului (derizorii, de altfel) şi serviciile şi activităţile. Acest suport financiar, însă, nu
acoperă nevoile existente.
În acelaşi timp, deşi acest tip de instituţii, care şi-a dovedit eficacitatea prin sistemul de servicii
integrate, axate pe necesităţile copiilor/tinerilor din comunitate, încă nu a fost integrat pe deplin
în sistemul naţional de educaţie non-formală şi, respectiv, nu au durabilitate. În mare parte,
CRT-urile au funcţionat (şi mai funcţionează) pe finanţările externe şi pe parteneriatele cu
structuri internaţionale, în umele cazuri centrele supravieţuiesc datorită eforturilor şi
entuziasmului voluntarilor. La momentul actual durabilitatea proiectelor, continuitatea serviciilor
şi calitatea acestora constituite una din preocupările managementului CRT.

30
 Astăzi este necesară atît extinderea modelului la nivel naţional pentru mărirea accesului la
servicii prietenoase tinerilor în toate localităţile ţării, cît şi asigurarea durabilităţii financiare a
serviciilor pentru copii şi tineri. Este foarte oportun ca aceste servicii comunitare să fie preluate
de către APL şi planificate de bugetele locale pentru a fi finaţate în continuare.
 În cadrul proiectului PASET, susţinut de Banca Mondială prin Fondul Japonez de
Dezvoltare Socială şi UNICEF, adresat cu preponderenţă tinerilor de 18-30 ani, de serviciile de
orientare profesională şi consiliere psihologică în problemele ce ţin de carieră a tinerilor
şomeri, inclusiv instruirea în domeniul antreprenoriatului, în perioada anului 2004-2006 au
beneficiat circa 74 mii persoane, tinerii constitind circa 70% din numărul total de beneficiari.
 Una din cele mai importante sarcini pentru promovarea progresului economic şi social-
politic în orice ţară este de a asigura oportunitatea de dezvoltare sănătoasă a tinerilor. În
perioada 2002-2006, cu susţinerea UNICEF, a Agenţiei Internaţionale pentu Dezvoltare a
Băncii Mondiale, a Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare în parteneriat cu
instituţiile medico-sanitare publice şi APL au fost create 12 Centre de Sănătate Prietenoase
Tinerilor (CSPT), care, la fel ca şi CRT, prestează tinerilor servicii integrate de sănătate în
baza necesităţilor reale ale lor privind sănătatea generală, reproductivă şi mintală, modul
sănătos de viaţă (cu accent pe prevenirea ITS, HIV/SIDA, consumului de droguri şi alcool,
violenţei, traficului de fiinţe umane şi promovării toleranţei, consulting şi consiliere psihologică,
asistenţă socială. Profesioniştii şi voluntarii CSPT diversifică în permanenţă serviciile acordate
în grup, organizează seminare, ore educative în orfelinate, şcoli pentru a acoperi cu aceste
servicii cît mai mulţi adolescenţi. Astfel de servicii complexe la moment, nu sunt oferite, însă, în
întreg sistemul de sănătate existent. Conform datelor Ministerului Sănătăţii pînă în prezent de
serviciile centrelor au beneficiat aprox.57 mii tineri, însă acest număr nu acoperă în totalitate
numărul de solicitări, capacităţile CSPT existente fiind limitate. Tinerii din regiunile rurale
beneficiază de un acces restrîns la servicii în general, şi nu doar la servicii de sănătate
prietenoase, care asigură promovarea sănătăţii, consiliere şi asisitenţă clinică adecvată.
Principala problemă a centrelor rămîne cea financiară, asigurarea cu salarii decente, dotare
tehnică sub nivel.
Începînd cu 1 ianuarie, 2007, Centrele de Sănătate Prietenoase Tinerilor activează ca
subdiviziuni ale Instituţiilor Medico-sanitare Publice în cadrul asistenţei medicale primare, fiind
finanţate de către Compania naţională de Asigurări în Medicină.

1.4. Participarea copiilor şi tinerilor în procesul de luare a deciziilor.

Pentru a-şi realiza integral drepturile şi responsabilităţile, copiilor şi tinerilor trebuie să li se ofere
accesul, în măsură suficientă, la opinie şi libertatea de exprimare, la procesul de luare a deciziilor
ce le afectează viaţa, la informaţie, la servicii medicale, la oportunităţi de educaţie adecvate, la un
mediu nepoluat, la libertatea de deplasare şi la odihnă. Toate acestea se obţin prin includerea lor
energică în viaţa comunităţii.
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului este primul document
internaţional care stipulează că adulţii trebuie să ţină cont de părerea şi punctul de vedere al
copiilor atunci când i-au decizii ce vizează interesele acestora. Potrivit Convenţiei participarea este
un drept moral şi juridic al tuturor copiilor. Participarea trebuie să fie conştientă şi benevolă şi nu
poate fi constrânsă. 4
În conformitate cu Carta Europeană privind Participarea Tinerilor la Viaţa Comunităţilor Locale şi
Regionale (2003): „Municipalităţile şi celelalte colectivităţi teritoriale se angajează să creeze
condiţii instituţionale optime de participare a tinerilor la decizii şi dezbateri în problemele care îi
privesc, se angajează să creeze sau să susţină consiliile copiilor şi tinerilor care funcţionează ca o
structură de participare activă”.
Participarea copiilor/tinerilor la viaţa comunităţii le permite să simtă apartenenţa la localitatea şi
regiunea lor. Este una din condiţiile esenţiale pentru ca tinerii sa participe activ la transformările
sociale de pe stradă, din cartierul, comunitatea sau regiunea în care locuesc. Ca un factor al
4
Raport de evaluare a participării tinerilor în Republica Moldova, Tinerii evaluează participarea, Chişinău, 2004, pag.
10.

31
integrării sociale, activitatea la nivel local le permite copiilor/tinerilor să depăşească anonimatul,
obţinînd deschidere spre viaţa politică şi formîndu-şi dorinţa de a schimba lucrurile. Astfel,
discutarea problemelor şi deciziilor împreună cu tinerii şi factorii de decizie la nivel local şi regional
le permite tinerilor să devină cetăţeni adevăraţi, capabili să-şi formeze propriile opinii despre viaţa
lor în cadrul comiunităţii şi regiunii.
Legislaţia Republicii Moldova cu privire la drepturile copiilor şi tinerilor prevede dreptul la
participare, asociere, participare la activităţile culturale şi recreative, dreptul la libera exprimare a
opiniei asupra problemelor care-i privesc. Statul garantează participarea tinerilor la viaţa socială,
economică, culturală şi politică prin implementarea unor programe speciale de susţinere a copiilor
şi tinerilor.
 Modele de participare a copiilor şi tinerilor:
 Prima mişcare de voluntariat cu participarea tinerilor a fost lansată în 1996 de către
UNICEF care, în colaborare cu Centrul Internaţional pentru Prevenirea Abuzului faţă deCopii şi
Fundaţia SOROS-Moldova, a susţinut pregătirea primei echipe de voluntari.
 Odată cu prima ediţie a Parlamentului Copiilor (1999) au fost lansate primele acţiuni de
participare a copiilor şi tinerilor în dezvoltarea comunităţii. Mai apoi au urmat Parlamentul
Tinerilor, Consiliile Locale ale Tinerilor, Educaţia de la Egal la Egal în Prevenirea
HIV/SIDA şi ITS şi Forumul Tinerii în Acţiune. În total, în aceste activităţi au fost implicaţi
direct 7 075 de tineri, iar de pe urma activităţii grupurilor de tineri au beneficiat circa 520 mii
persoane.
 Consiliile Locale ale Tinerilor (CLT), constituite din an.2000, sunt o formă de
reprezentare şi împuternicire a copiilor şi tinerilor, cu vîrsta cuprinsă între 10 şi 18 ani, pentru
participarea lor la procesele de luare a deciziilor la nivel local. Asocierea le permite
copiilor/tinerilor să-şi facă auzite opiniile şi să realizeze propriile proiecte şi, nu un ultimul rând,
reprezintă un instrument de împuternicire a lor cu dreptul de a identifica şi soluţiona problemele
din comunitate şi de interacţiune cu autorităţile publice la nivel local. CLT au drept obiectiv de a
aduce la cunoştinţa autorităţilor locale necesităţile şi remarcile copiilor/tinerilor în ce priveşte
timpul liber, sportul, educaţia, ameliorarea condiţiilor de trai, amenjarea spaţiilor etc.
Implicîndu-se în activitatea CLT, adolsecenţii au şansa de a-şi pune în valoare calităţile
evidenţiate mai rar în procesul instructiv-educativ în cadrul şcolii şi în familii, legate de conduita
lor civică, de calitatea lor de cetăţeni responsabili, de membri ai comunităţii locale din care fac
parte. CLT-urile le oferă tinerilor teren practic pentru a-şi spori capacităţile de exprimare, de
comunicare cu cei semenii şi cu adulţii, capacităţile de formulare şi de urmărire a realizării
proiectelor personale şi colective, de argumentare şi negociere. Ca parteneri, adulţii (din
administraţia locală, şcoli, părinţi şi membri ai ONG-uri locale) sunt puşi în situaţia de a
constitui raporturi noi de comunicare şi cooperare cu copiii şi tinerii, în acelaşi timp – de a
comunica şi coopera între ei, fapt care este în beneficiul comunităţii, conducînd la o mai bună
înţelegere a problemelor şi la creşterea capacităţii de a afla răspunsuri adecvate.
CLT funcţionează după modelul Consiliului Local al adulţilor. Constituirea CLT în cadrul unui
proces electoral le conferă un statut de structură reprezentativă a copiilor şi tinerilor
recunoscută de autorităţi. În prezent, în Republica Moldova activează 382 Consilii Locale ale
Tinerilor în 24 raioane ale republicii, inclusiv regiunea transnistreană. Pe parcursul a 7 ani de
activitate Consiliile Locale ale Tinerilor au reuşit să se organizeze în 20 de Reţele Regionale
CLT (RRCLT) după principiul geografic. Ele activează în strânsă colaborare cu Direcţiile
Generale Municipale/Raionale de Învăţământ, Tineret şi Sport (DGRÎTS) şi Centrele Regionale
de Resurse pentru Tineri (CRRT).
Şi în continuare este necesară susţinerea creării şi multiplicarea experienţelor, practicilor
pozitive a CLT în toate comunităţile ţării şi asigurarea durabilităţii acestor forme de
autoguvernare a copiilor şi tinerilor pentru ca un număr cît mai mare de copii şi tineri să aibă
posibilitatea de a participa la luarea deciţiilor ce le afectează viaţa.
 Accesul tinerilor la informaţie reprezintă o condiţie primordială în procesul de formare a
unui cetăţean activ şi responsabil. Copiii/tinerii au încetat a mai fi simpli consumatori de
informaţie şi se impun tot mai mult în calitate de producători de informaţie, prin editarea

32
 ziarelor, buletinelor informative şi emisiunilor radio. Spre exemplu, Centrul Media pentru Tineri,
în 5 ani de existenţă, a antrenat peste 10 000 copii/tineri cu vîrsta de 13-25 ani în activităţi de
radio-, print- şi fotojurnalism . La moment este dezvoltată o reţea de 6 studiouri radio,
77 ziare şi 17 posturi radio şcolare. Ziarele şi posturile de radio îi ajută pe tineri să-şi expună
liber opiniile şi să facă cunoscute problemele şi aspiraţiile întregii societăţi. Beneficiari sunt
elevii, profesorii, profesioniştii media şi reprezentanţii ONG - în total circa 39 600 cititori,
cu o audienţă totală de 7 880 ascultători. O înaltă apreciere activităţii celor 50 de centre de
tineret a fost dată de conducerea de vârf a ţării în cadrul vizitelor în teren şi întâlnirilor cu
personalul şi beneficiarii centrelor.
 Educaţia de la Egal la Egal (EEE). A debutat odată cu demararea primului proiect de
voluntariat pentru promovarea drepturilor copilului şi a prevenirii abuzului faşă de copii în
Moldova. A început să ia amploare din anul 2001, când UNICEF a susţinut proiectul de
prevenire a HIV/SIDA şi ITS, şi reprezentă o iniţiativă pentru copii şi tineri care are drept scop
dezvoltarea cunoştinţelor, aptitudinilor, concepţiilor, deprinderilor, responsabilităţii şi grijii faţă
de propria sănătate. Pentru prima dată în calitate de educatori EEE au fost pregătiţi elevi ai
claselor superioare din instituţii de învăţământ pre-universitar. În prezent, EEE este oficializată
la nivelul DRÎTS. Tinerii bine instruiţi şi motivaţi desfăşoară activităţi educaţionale informale sau
non-formale cu semenii lor (persoane asemănătoare cu ei ca şi vîrstă, context social sau
interese) în grupuri mici, prin intermediul contactului individual sau în alte contexte variate:
şcoli, universităţi, cluburi, biserici, la locul de muncă, pe stradă, acasă sau în orice alt loc unde
se adună copii/tinerii. În 2007, MET, UNICEF, UNFPA şi CNRT au derulat un proiect prin care
s-a creat reţeaua educatorilor EEE în domeniul HIV/SIDA şi ITS – peste 1000 de copii/tineri în
6 raioane-pilot - în vederea desfăşurării unei Campanii ample de informare şi mobilizare în
domeniu. În 2008 în această reţea sunt incluse încă 6 raioane din ţară.

Anexa 3.
Recomandările forurilor europene cu privire la educaţia non-formală
Actualmente educaţia/învăţarea non-formală este considerată, în plan european, drept o
dimensiune fundamentală a procesului de educaţie continuă (Consiliului Europei, 2003).
Scopul principal al educaţiei non-formale, în concepţia Consiliului Europei, este de a promova
oportunităţi egale pentru copii şi tineri pentru ca aceştea să-şi poată construi propriul viitor, de a
oferi suport pentru integrarea şi incluziunea lor in societate. Un obiectiv aparte îl constituie
emanciparea personală şi socială a copiilor/tinerilor vizavi de dependenţă şi exploatare. “Educaţie
non-formală” este expresia similară cu “lucrul cu copiii/tinerii” şi/sau “activităţi cu şi pentru copii şi
tineri” de natură socială, culturală, educaţională etc. şi se referă, ca regulă, la domeniul activităţilor
extraşcolare. Prin extensie, educaţia non-formală include, deasemenea, activităţile de sport, turism
şi servicii de informare, consiliere, planificare a carierei ets. pentru copii/tineri.
It, therefore, includes work on aspects such as education, employment, assistance and guidance,
housing, mobility, criminal justice and health, as well as the more traditional areas of participation,
youth politics, cultural activities, scouting, leisure and sports. Youth work often seeks to reach out
to particular groups of young people such as disadvantaged youth in socially deprived
neighbourhoods, or immigrant youth including refugees and asylum seekers. Youth work may at
times be organised around a particular religious tradition. (REF: Lauritzen P. (2006): Internal
working paper, Council of Europe, Strasbourg)
Forul European de Tineret defineşte Educaţia non-formală ca un proces educaţional organizat
care are loc complementar sistemului formal de educaţie, şi nu se soldează neapărat cu certificat.
Participarea individuală pe bază de voluntariat fiind definitorie în cadrul educaţiei non-formale,
copilul/tînărul joacă un rol activ în procesul de învăţare. El/ea este mereu la curent cu ceea ce
învaţă, fiind implicat în procesul de planificare, implementare, monitorizare şi evaluare a
activităţilor. Educaţia non-formală oferă copiilor şi tinerilor posibilităţi pentru dezvoltarea valorilor,

33
abilităţilor şi competenţelor - altora decît cele pe care aceştea le dezvoltă în cadrul învăţămîntului
formal, aşa ca abilităţi de comunicare interpersonală şi cooperare, planificare, rezolvare creativă
de probleme şi luare de decizii, managementul organizaţional şi al conflictului,
organizarea/petrecerea timpului liber, liderismul, respectul de sine, disciplină şi responsabilitate.
Pentru societate aspectul fundamental al Educaţiei non-formale este stimularea/încurajarea
cetăţeniei active şi transmiterea valorilor, ca de exemplu: drepturile copilului, a omului şi prietenia,
democraţie, respect, diversitate, pace şi prosperitate, dezvoltare durabilă, justiţie socială,
solidaritate şi egalitate gender.
(Sursa: European Youth Forum, ‘Policy Paper on Youth organisations as non-formal
educators –recognising our role [0618-03]’
http://www.youthforum.org/Downloads/policy_docs/clearner-
centred_education/0618-03.pdf)
Educaţia non-formală are loc într-un mediu specific, deosebit de cel din cadrul educaţiei formale
sau informale, şi are următoarele caracteristici:
- caracter voluntar şi auto-organizat al învăţării;
- caracter şi structură deschise, accesibilă oricui (în mod ideal);
- caracteri conştient – copilul/tînărul este conştient de ceea ce învaţă;
- bazată pe experienţă şi acţiune şi are ca punct de plecare aspiraţiile şi interesele
copiilor/tinerilor, motivarea intrinsecă a participanţilor;
- abordare participativă şi centrată pe învăţare/dezvoltare;
- bazată pe implicarea atît a individului, cît şi a grupului, într-o abordare colectivă;
- holistică/integrată şi orientată spre proces;
- transparenţă şi flexibilitate privind constructia curriculară;
- formatoare a abilităţilor pentru/de viaţă şi pregăteşte cetăţenia activă;
- un mediu sigur, suportiv, prietenos şi calitativ de învăţare/dezvoltare/ participare;
- pregătirea şi desfăşurarea activităţilor cu atitudine profesională;
- evaluarea succeselor şi insucceselor într-un proces colectiv fără a fi judecate succesele
şi/sau insuccesele personale, dreptul de „a face greşeli” etc.
(Sursa: Principiile Europene Comune cu privire la identificarea/recunoaşterea şi validarea
educaţiei non-formale a copiilor/tinerilor, adoptate de către Consiliului Europei şi
reprezentanţii Comitetului de Miniştri a statelor membre, Bruxsel, 18 mai, 2004):
Recomandările Consiliului Europei statelor-membre (2003) cu privire la educaţia non-formală
vizează:
 transformarea educaţiei/învăţării non-formale într-un element semnificativ al politicilor
pentru tineret şi a cooperării europene în acest domeniu;
 încurajarea angajamentului, implicării şi contribuţiei copiilor/tinerilor în promovarea unui
sistem viabil de valori, aşa ca: cetăţenie activă, drepturile omului şi a copilului, toleranţă şi
acceptarea diferenţelor, justiţie socială, dialogul inter-generaţii, pace şi înţelegere
interculturală, egalitate gender, acces şi incluziune;
 programele de formare vocaţională şi de educaţie permanentă, sistemele de evaluare şi
consiliere în educaţie şi carieră, sistemele de coach-ing şi mentoring trebuie să permită
fiecărui copil sau tînăr să aleagă calea prin care să-şi poată atinge potenţialul maxim şi
satisface nevoile de informare şi formare;
 oferirea de support şi dezvoltarea activităţii de cercetare în domeniul educaţiei/ învăţării
non-formale şi utilizarea rezultatelor acesteia;
 încurajarea acumulării şi diseminării exemplelor de bune practici în domeniul
educaţiei/învăţării non-formale la nivel naţional şi internaţional;
 garantarea/asigurarea resurselor umane şi financiare suficiente pentru implementarea
programelor şi recunoaşterea impactului acestora pentru a permite educaţiei/învăţării
non-formale să-şi ocupe spaţiul adecvat în cadrul comunităţii educaţionale etc.
Aceste recomandări au fost luate în considerare la elaborarea prezentei Strategii, ţinîndu-se cont,
la fel, şi de situaţia reală şi necesităţile Republicii Moldova.

34
 Anexa 4.

FUNDAMENTE/baze ale lucrului cu copiii/tinerii, PRINCIPII de organizare, FINALITĂŢI ale

educaţiei non-formale în Republica Moldova:

1. Fundamentele/bazele lucrului cu copiii/tinerii în cadrul educaţiei non-formale vizează

următoarele:
- Educaţia non-formală se realizează acolo, unde există copii/tineri care au/ sau pot avea
concepţia lor despre viaţă, opinii şi interese;
- Educaţia non-formală este domeniul care crează pentru copii şi tineri condiţii optime de
activitate complementară, fapt ce le permite să activeze în afara familiei, instituţiei de
învăţămînt şi/sau lucrului/serviciului;
- Educaţia non-formală crează copiilor/tinerilor condiţii pentru dezvoltarea personală şi
socială prin achiziţionarea de noi cunoştinţe şi deprinderi într-un mediu non-formal de
învăţare, îi ajută – prin activităţile planificate şi/sau spontane – să se cunoască mai bine
pe sine, să-i cunoască pe alţii şi întreaga societate;
- Educaţia non-formală crează premisele şi susţine copilul şi tînărul pentru ca acesta să
devină un cetăţean activ; tinde spre a-l implica în organizarea societăţii, îl stimulează să
adopte decizii conştiente şi să-şi asume responsabilităţi vizavi de viaţa lui, de sistemul de
valori şi dezvoltarea comunităţii;
- Educaţia non-formală contribuie la formarea/dezvoltarea la copii/tineri a convingerilor şi
comportamentelor etice, a activismului civic şi a respectului faţă de culturi diverse;

2. Principii de organizare a educaţiei non-formale:

- Serviciile şi activităţile de educaţie non-formală se propun copiilor/tinerilor, după posibilităţi,
cît mai aproape de locul de trai şi după un orar de lucru convenabil;
- Organizatorii principali ai lucrului cu copiii/tinerii sunt administraţiile publice centrale şi locale
(în special lucrătorii de tineret), instituţiile de educaţie non-formală, asociaţiile/organizaţiile de
copii/tineri, consiliile locale de copii şi tineri şi alte forme de autoguvernare ale
copiilor/tinerilor;
- Serviciile, activităţile de educaţie non-formală sunt sigure, eficiente, calitative, diverse,
inovative şi orientate spre crearea de noi valori şi oportunităţi;
- Mediul de realizare a lucrului cu şi pentru copii/tineri este acceptat de către aceştea şi
contribuie la învăţarea non-formală şi informală;
- Organizatorul educaţiei non-formale/lucrătorul de tineret este o persoană onestă,
competentă, motivată, cu experienţă şi deschisă cu privire la scopurile şi metodele de lucru
cu copiii/tinerii; este înţelegător şi atent, lipsit de prejudecăţi, susţinător, care tratează fiecare
copil/tînăr cu atenţie şi respect;
- Structura educaţiei non-formale, a lucrului cu şi pentru copii/tineri oferă acestora posibilitatea
de a participa în luarea deciziilor, în primul rînd în elaborarea programelor naţionale şi locale
de dezvoltare a statului/societăţii şi a autoconducerii locale, dar şi în repartizarea mijloacelor
financiare, alocate pentru acest domeniu la nivel local, regional şi naţional, iar instituţiile de
resort vor oferi tinerilor posibilitatea să participe direct la repartizarea mijloacelor financiare;
- Educaţia non-formală, lucrul cu şi pentru copii/tineri se planifică, se coordonează şi se
realizează la diverse nivele administrative în colaborare cu diverşi actori sociali;
- Educaţia non-formală, lucrul cu şi pentru copii/tineri necesită planificare riguroasă,
monitorizare şi evaluare permanentă;
- Activităţile sau cursurile se realizează de către facilitatori profesionişti sau de către voluntari.

35
 - Participarea copiilor/tinerilor şi calitatea educaţiei non-formale sunt indicatorii de succes ai
lucrului cu şi pentru copii/tineri.

3. Finalităţi ale Educaţiei non-formale în Republica Moldova:

Ca rezultat al educaţiei non-formale – copilul şi tînărul capătă aşa-numitul pachet de deprinderi,
abilităţi, care îi permite să facă faţă provocărilor, alegerilor pe care le-a făcut şi posibilităţilor pe
care le-a valorificat, şi anume:
- informare şi consultare, consiliere;
- posibilităţi şi deprinderi de participare;
- învăţare/autoinstruire;
- abilităţi creatoare şi posibilitatea de a se autoexprima, autorealiza;
- comunicare şi cooperare, toleranţă, acceptarea diferenţelor;
- experienţa apartenenţei la viaţa comunităţii;
- siguranţă şi bunăstare;
- prevenirea/profilaxia problemelor (de sănătate, de dezvoltare, de învăţare, de carieră
etc.) şi suport pentru situaţiile-problemă;
- abilităţi practice (antreprenoriale, navigare pe Internet, limbi străine etc.) .

Anexa 5.
Implicarea copiilor/tinerilor în educaţia non-formală.
Educaţia non-formală poate ajuta copiii şi tinerii să participe activ la procesul de planificare,
implementare, monitorizare şi evaluare a serviciilor şi activităţilor. Aceasta, de asemenea,
contribuie la o implicare mai mare a copiilor şi tinerilor în luarea deciziilor pe plan personal, social
şi comunitar. Dialogul continuu cu copiii şi tinerii poate ajuta la asigurarea că Educaţia non-formală
este relevantă necesităţilor lor. Ea poate ridica nivelul stimei de sine şi a încrederii în sine,
încurajându-i să fie mai responsabili faţă de vieţile lor şi să contribuie la dezvoltarea lor ca cetăţeni.
Implicarea copiilor şi tinerilor în luarea deciziilor trebuie să fie în conformitate cu principiile
Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului.
Dezvoltarea, protecţia, participarea, sănătatea şi pregătirea pentru viaţă este şi responsabilitatea
copiilor/tinerilor înşişi. Participarea activă a lor în propriul proces de învăţare este fundamentală
pentru creşterea şi dezvoltarea lor. Această participare poate fi susţinută prin:
• un mediu sigur şi suportiv de activitate;
• calitatea relaţiilor, care include comunicare deschisă şi încredere;
• respect pentru necesităţile, drepturile şi valorile copilului/tînărului;
• conştientizarea necesităţilor copilului/tînărului ca determinanţi majori ai
acţiunilor/activităţilor;
• o abordare colaborativă a copilului, tânărului etc.
Implicarea copiilor şi tinerilor urmează să corespundă vârstei, perceperii şi maturităţii lor. Este
totuşi important ca participarea copiilor şi tinerilor la consultaţii, la luarea deciziilor şi la alte procese
să fie reală şi nu simbolică. Trebuie să avem încredere în ei, să-i ascultăm serios şi trebuie să fie
clar cum opiniile lor schimbă ceva.

36