Profesorul Ioan Cerghit, ilustrul pedagog român, definea predarea ca pe: un ansamblu

complex de actiuni și comportamente didactice specifice, destinate producerii învățării. Cu alte

cuvinte predarea este o acțiune de provocare a schimbării a ceea ce există în ceea ce trebuia să
existe - finalitate a actului de învățare, prin angajarea elevilor într-o nouă experiență de învățare.

 Predarea se defineste în raport cu învățarea și chiar prin învățare; a preda: a învăța pe

alții; predarea – „activitatea desfășurată de profesor în cadrul lecției, spre a le determina elevilor
activitatea de învățare, ambele activ fiind în interacțiune“. În decursul timpului, relația predare –
învățare – evaluare a cunoscut și momente de dezechilibru, afectând rosturile și înțelesurile
conceptelor respective. Câteva sensuri ale conceptului „predare“ ne dezvăluie unele aspecte
inadecvate ale raporturilor ei cu învățarea și evaluarea:
- sensul de simpla transmitere și comunicare de cunostințe, priceperi și deprinderi elevilor;
- sensul pur metodologic al predării: aceasta se confundă cu metodele ei, îndeosebi cu cele
verbale; a preda se confundă cu a expune ori a comunica verbal. Predarea trebuie concepută si
împlinită cu întelesuri cuprinzătoare, complete și acestea sunt puse în lumină de integrarea
predării în sistemul învățământului ca proces.

În opinia mea, conceptul de predare presupune ansamblul de acțiuni care asigură realizarea
procesului didactic într-un mod cât mai eficient.