Elevul: obiect, subiect sau

partener in educatie?
Elevul-obiect, subiect sau partener in educatie?

Terminologie
specifica

Perceptie Abordare
Istoric
actuala comparativa

Dupa
Nivelul de studii Dupa sistemul
Oferta scolara
Pedagogia de invatamint
abordata
 Terminologie specifica

Educatia este un ansamblu de influente care se

exercita de catre un subiect (educatorul) asupra
unui obiect (elev) în scopul dezvoltarii capacitatii
în perspectiva integrarii lui în societate.

Prin educatie se urmaresc doua scopuri:

-asimilare de cunostinte genereale, de care la
nevoie se va servi elevul: instructia

-pregatirea in elevul de azi pe omul de miine:

esenta educatiei
 Terminologie specifica
Educatia formala, nonformala si informala
Educatia formala (nivelul cel mai inalt de educatie)
totalitatea influentelor intentionate si sistematice,
elaborate in cadrul unor institutii specializate (scoala,
universitate)

Educatia nonformala: cuprinde totalitatea influentelor

educative ce se deruleaza in afara clasei –activitati
extrascolare, activitati optionale, facultative. Activitatile
au mare flxibilitate si vin in intimpinarea intereselor
variate, individuale ale elevilor. Specialistii joaca rol mai
discret, asumindu-si misiunea de moderatori, animatori

Educatia informala: totalitatea informatiilor

neintentionate, difuze, eterogene, voluminoase; cele mai
semnificative mesaje informale sint cele din massmedia
 Terminologie specifica

 Conceptul de partener al educatiei se refera la

raporturile elevului cu alti factori educativi, si la
conceptia dupa care profesorii si elevii formeaza
împreuna o comunitate scolara

 Scoala este a doua instanta de socializare, dupa

familie, iar elevul trebuie sa colaboreze cu toti
factorii educativi, sa fie beneficiarul direct al
armonizarii educatiei formale cu cea nonformala
si informala.

 Profesorul poate juca rolul de consultant al

parintilor, el împarte raspunderea formarii copiilor
cu familia.
 Terminologie specifica

 Elevul este partener al profesorului, in propriul

proces de formare.
Scoala pregateste elevul acum, pentru o realitate
care nu stim cum arata si care apare mai tirziu.
Scoala trebuie sa pregateasca elevul pentru situatii
polivalente, valori multiple, astfel incit sa se puna
accent nu numai pe continuturi ci si pe capacitati
si atitudini de raportare la valori.

Prioritatile elevilor de azi sunt altele si modul lor de raportare la

scoala este altul.

“Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să

citească, ci cel care nu a învăţat cum să înveţe”
Alvin Toffler
 Istoric
Prin educaţie omenirea durează şi dăinuie...
Umanitatea se proiectează spre veşnicie datorită educaţiei
 In antichitate, grija pentru educatia tinerilor era prioritara:
pedagogia era extrem de rudimentară şi se baza pe îndoctrinarea
pasivă, contând pe docilitatea elevului, făcând apel cu naturaleţe,
ca şi pedagogia clasică mai târziu, la pedepsele corporale aspre.

 CHINA antică a avut o contributie importanta în constituirea unui

sistem educaţional ce a depăşit în anumite privinţe sistemul
educational european:
-exista documente scrise conform carora in mileniul III I.H. in societatea
chineză erau şcoli
-sistemul de educaţie chinez era mai complex decât cel egiptean,
informaţiile mai bogate, însă se baza pe tehnici didactice rudimentare, de
învăţare mecanica, repetându-se în cor ceea ce spunea învăţătorul.

 Erasmus (umanist din perioada Renasterii) a criticat aspru

învăţământul epocii: scolile erau considerate de el „locuri de tristeţe”,
”puşcării”, ”odăi de tortură”. El afirma ca „ trebuie sa facem copilul
ca o albina- sa culeaga nectarul plantelor pentru a-l transorma apoi
intr-un produs cu totul altul, avand aroma sa proprie”.
 Istoric

 În perioada comunista, în interiorul

câmpului educativ scolar, profesorul era
unicul pol de autoritate iar posibilitatea ca
pozitia lui sa fie pusa la îndoiala, si mai
mult sa fie respinsa de catre elevi, parea o
pura speculatie, lucru care poate fi afirmat
si în ceea ce priveste posibilitatea existentei
a unui alt pol de autoritate: elevul.
 Invatamind centrat pe predare, un pe
invatare
 Lacune: limbi straine, info-anticipare??
 Abordare actuala

 Bochenski (filosof polonez, 1992) descrie autoritatea

ca o relatie cu trei termeni care se instituie între un
purtator, un subiect si un domeniu:
-Purtatorul este cel care detine autoritatea,
-subiectul este omul pentru care purtatorul are
autoritatea mentionata,
-demeniul constituie pur si simplu aria de
probleme în interiorul careia purtatorul detine
autoritatea în raport cu subiectul.

 Particularizând, putem identifica profesorul ca

purtatorul autoritatii, elevul cu subiectul acesteia,
iar domeniul este constituit din obiectul de studiu pe
care îl preda profesorul respectiv.
 Abordare actuala

 La începutul secolului al XXI-lea: societatea democratică manifestă un

interes deosebit pentru cunoaşterea profundă a personalităţii copilului şi
îndrumarea acestuia în funcţie de aspiraţiile interioare şi potenţialul lui.

 Realizarea finalitatilor educative ale sistemului de învatamânt presupune

colaborarea a numerosi actori, cu roluri bine definite.

 În acest sens se încearcă un raport echilibrat între formativ şi

informativ, educaţie şi informaţie , convinşi fiind că responsabilitatea
dascălilor creşte cu atât mai mult cu cât realizăm că este nevoie de a
anticipa pregătirea elevilor noştri , încadraţi într-un sistem educativ ce va
răspunde cerinţelor sociale de peste 10-15 ani.

 G. Văideanu spunea că : „scumpă nu este persoana bine educată, ci

cea insuficient educată care părăseşte şcoala de bază sau
universitatea cu o formaţie şubredă sub raport intelectual , moral
sau estetic. Reciclarea unei astfel de persoane, predispusă la tot felul de
compromisuri, la impostură sau delicvenţă , va costa mult şi va fi
anevoioasă ”.
 Abordare actuala
 Organizînd şi desfăşurînd procesul educaţional, din perspectiva elevului
ca subiect al învăţării, cautam răspunsuri la un set de întrebări:

 Care ar fi rolul elevului şi cel al profesorului în organizarea şi

desfăşurarea procesului educaţional?

 În ce mod profesorul ajuta elevii să-şi formeze convingerile

şi motivaţiile, fără a le impune pe ale sale?

 Cît de interesantă şi utilă este experienţa celor maturi pentru

elev şi cum ar trebui ea să fie transmisă?

 În ce circumstanţe profesorul este nevoit să hotărască cum

va organiza şi va desfăşura procesul educaţional? Cînd şi
cum trebuie învăţat să facă acest lucru elevul?
 Abordare actuala
În acest moment didactica propune:

• Din obiect al educaţiei, elevul trebuie să devină subiect

Elevul nu este numai obiect ci si subiect al invatarii, este

implicat si cointeresat in a cunoaste si a face, a intreprinde

• Procesul de învăţare trebuie individualizat

• Capul elevului nu este un vas ce în care se toarnă cu pîlnia

cunoştinţe: mintea elevului trebuie să fie o făclie ce trebuie
aprinsă si focul acesta trebuie întreţinut
 Abordare actuala

-strategiile didatice abordate:

converastia euristica, problematizarea

-responsabilitati: membru in comisii

-implicarea in proiecte

-resurse educaţionale deschise: de la

Wikipedia la enciclopedia liberă
 Resurse educaţionale deschise
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Resursele educaţionale deschise (Open Educational
Resources) se referă la accesul deschis la resurse
educaţionale, facilitat de tehnologiile informaţiei şi
comunicaţiilor, pentru consultare, utilizare şi adaptare
de către comunitatea utilizatorilor, în scopuri
necomerciale.

 Resursele educaţionale deschise implică o schimbare

fundamentală în procesul educaţional, contribuind la
centrarea pe elev/student.
 În ultimul timp, mulţi profesori sînt de părerea că
organizează procesul educaţional din perspectivele
cerinţelor curriculare, axîndu-l pe elev ca subiect al
învăţării:
-formulează cu precauţie obiectivele operaţionale ale activităţii,
utilizînd verbe de acţiune;
-proiectează lucrul la clasă în perechi şi în grupuri,
-realizează împreună cu elevii postere;
-îi ghidează la elaborarea proiectelor, portofoliilor etc.
Educaţia tradiţională vs educaţia alternativă

 Educaţia tradiţională reprezintă elementul

static,
pe când
 educaţia alternativă reprezintă elementul
dinamic.

 În invăţământul tradiţional se pregăteşte

elevul pentru viaţă
 in învăţământul alternativ şcoala face parte
din viaţă, cunoştinţele sunt descoperite de
copil.
 Educaţia tradiţională vs educaţia alternativă
 Pedagogia Waldorf (1990) -ţine seama de necesităţile şi capacităţile fiecărui
individ. Conţinutul disciplinelor nu urmăreşte însuşirea acestora, ci să stimuleze
interesul copilului pentru cunoaştere. Importantă este cunoaşterea si socializarea,
mai puţin competiţia si izolarea.

 Maria Montessori, afirma că ar trebui „să nu-i educăm pe copiii noştri pentru
lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne
permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze”

 PEDAGOGIA FREINET: se bazează pe o serie de principii, clar stabilite:

-şcoala centrată pe copil, activitate personalizată
-munca şcolară motivată,
-expresie liberă şi comunicare,
-cooperare,
-învăţare prin tatonare experimentală, globalitate a acţiunii educative.
În pedagogia Freinet elevul devine o prezenţă activă, el nu mai este un simplu
recipient în care se toarnă cunoaştere

 Step by Step promovează:

-educaţia centrată pe copil,
-predarea orientată după nevoile şi interesele copilului,
-învăţarea organizată în centre de activitate,
-implicarea familiei şi comunităţii în educaţia copiilor,
-respectarea şi aprecierea diversităţii umane
 Modele americane de reformă în educaţie
Principalele orientări care au fost promovate în domeniul educaţiei in SUA
- pragmatismul şi şcoala progresivistă: a stimulat învăţarea prin
descoperire, oferind o motivaţie internă şi condiţiile necesare unei
activităţi în care elevul să se implice motivat de un interes spontan.
A deschis drumul spre un învăţământ activ, care a ţinut seama de
particularităţile individuale ale elevilor, a stimulat creativitatea
profesorilor şi a dat şcolii o orientare practică

- educaţia umanistă: ajuta elevii să se autodescopere fara a încerca

să-i formeze după modele prestabilite

- meliorismul social: educaţia are ca obiective creşterea

standardului social şi producerea schimbărilor sociale; astfel, sunt
prevăzute cursuri pentru fiecare problemă socială nou apărută:
elevilor li se preda despre:
-schimbările economice şi politice,
-convieţuirea în societatea modernă şi democratică,
-combaterea sărăciei şi despre probleme de interes social:
alcoolismul, droguri, SIDA, educaţia sexuală, toleranţă

- educaţia pentru eficienţa socială (cu cea mai mare răspândire):

educaţia poate influenţa creşterea economică şi promovează
 Modele americane de reformă în educaţie

 Legea Educaţiei Americane- Obiective 2000 şi Legea No Child

Left Behind au lansat o reformă bazată pe standarde, în vederea
îmbunătăţirii performanţelor şcolilor americane ( prin înfiinţarea
Consiliului pentru Îmbunătăţirea Învăţământului şi Promovarea
Standardelor Naţionale în Educaţie)

-Creşterea evaluării performanţelor elevilor: statele, districtele şi

şcolile care îşi îmbunătăţesc rezultatele sunt premiate, iar
eşecurile sancţionate
–Părinţii sunt informaţi despre modul în care copiii lor învaţă, iar
şcolile sunt evaluate pentru a-şi dovedi eficienţa prin teste
anuale, susţinute la nivel naţional, la matematică şi citire, de la
clasele III-VIII
-Cheltuirea fondurilor oferite de către Guvernul Federal pe
programe eficiente bazate pe cercetare şi pe practică. Banii vor fi
destinaţi îmbunătăţirii şcolilor şi a calităţii profesorilor
-Reducerea birocraţiei şi creşterea flexibilităţii în accesarea
fondurilor la nivel local
-Creşterea rolului părinţilor. Părinţii au multe informaţii despre
calitatea şcolilor în care învaţă copiii lor, iar elevilor aflaţi în şcoli
cu performanţe scăzute li se va acorda posibilitatea de a alege o
şcoală mai bună
 Educaţia „latină “ şi cea „anglo-saxonă“
 „Primul pericol al acestei educaţii – ... tipic latină – este de a se
baza pe o eroare psihologică fundamentală: să-ţi închipui că
recitarea manualelor dezvoltă inteligenţa. Din acest moment toţi
caută să înveţe cît mai mult posibil; şi, de la şcoala primară pînă
la doctorat ..., tînărul nu face decît să îngurgiteze conţinutul
cărţilor, fără să îşi exerseze niciodată judecata şi iniţiativa.. “
„Dacă această educaţie nu ar fi decît inutilă, .... Dar ea prezintă
pericolul mult mai serios de a insufla celui care a primit-o un
puternic dezgust pentru condiţia socială căreia îi aparţine ....“.

 Educaţia latină, deci şcoala de acest tip este orientată spre teorie
şi pune accentul pe memorie.

 La polul opus se situează educaţia şi şcoala anglo-saxonă:

 „La ei învăţătura nu provine din cărţi, ci din lucrul însuşi.“ Un
tip de şcoală pune accentul pe pregătirea teoretică, celălalt – pe
cea practică.
 Concluzii
Elevul se transforma din obiect în subiect al învăţării;

Elevul este coparticipant la propria formare

Elevii sunt mai încrezători în forţele proprii

Cadrele didactice au realizat/conştientizat faptul că

trebuie sa intervina mereu cu tehnici si metode noi,
pentru a contribui la formarea personalităţii elevului

Părinţii devin din ce în ce mai conştienţi că şcoala le este

într-adevăr un partener loial în efortul de a avea copii
educaţi, pregătiţi, instruiţi
Scrisoarea liceanului
Scrisoarea necunoscut
elevului necunoscut
 Acum sint elev dar peste ani voi fi absolvent in Europa. Pe piata europeana,
institutia la care voi lucra/studia va fi in competitie directa cu alte institutii
din lume. Asteptarile fata de mine sint si vor fi din ce in ce mai mari si, de
aceea am si eu la rindul meu asteptari...

 Ma astept:
 -sa fiti mai deschis decit pina acum si sa ma ascultati, nu doar sa ma
auziti.
 -ca obiectivele lectiilor sa fie formulate sub forma de rezultate ale
invatarii, adica sa stiu ce voi intelege si voi putea face la sfirsitul
cursului. Aceste rezultate trebuie sa aiba sens pentru formarea noastra
profesionala, tinind cont de faptul ca avem nevoie sa intelegem informatii
si sa le putem utiliza, mai mult decit sa le inmagazinam.
 -ca metodele si tehnicile folosite sa depaseasca tiparul clasic, sa fie
atractive si relevante. La eficienta activitatilor de invatare contribuie, fara
indoiala, si tehnologiile informatice si de comunicare.
 -pentru ca majoritatea liceelor se ancoreaza la sistemul international, imi
doresc ca si dvs sa fiti membru in aceste comunitati si poate ma veti
indruma apoi si pe mine...
 -sa fiti adeptul unei culturi a calitatii prin care sa imbunatatiti mereu
experientele noastre de invatare.

Gindindu-ne la cercul vicios in care educatia sufera din cauza societatii si

societatea din cauza educatiei, consideram ca profesorul nu trebuie sa fie
parte din problema ci parte a solutiei.
 Bibliografie

 INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE- MANUAL PENTRU EDUCAŢIE

TEHNICĂ ŞI PROFESIONALĂ, coordonator Maria Ileana Carcea,
EDITURA “GH. ASACHI”, IAŞI 2001

 ISTORIA PEDAGOGIEI - Idei si doctrine pedagogice

fundamentale, Constantin Cucos, POLIROM 2001

 Edcatia iubire, edificare, desavirsire, Constantin Cucos, POLIROM

2008

 Resurse internet