Sunteți pe pagina 1din 30

COLEGIUL TEHNIC”LETEA”BACAU

GRADINITA CU P.P “LETEA”BACAU


COMISIE METODICĂ
DATA : 28.01.2011
GRUPA : MARE
Ed. SAMOILĂ MIHAELA TEODORA
RADU MARIA

REFERAT
“Stimularea inteligenţelor
multiple în grădiniţă
prin activităţi
integrate”

“INTELIGENŢA ESTE CAPACITATEA DE A


ACUMULA CUNOSTINŢE ,DE A FUNCŢIONA
RAŢIONAL ŞI AFECTIV.”
Această capacitate permite adaptabilitatea
,prin capitalizarea puterilor ,compensarea
slăbiciunilor ,modificarea condiţiilor externe
până la corespondenţa lor cu îndemânările
individuale.

Teoria inteligenţelor multiple a fost


propusă de Howard Gardner profesor de teoria

1
cunoaşterii ,educaţiei şi psihologie la
Universitatea Harvard şi de neurologie la
Facultatea de Medicină din Massachusetts
,S.U.A.
El critică modelul unilateral în care este
privită , recunoscută şi valorizată inteligenţa
umană şi, pe baza studiilor neurologice şi
antropologice , propune un model alternativ,
numit teoria inteligenţelor multiple.
Acesta pleacă de la premisa că toţi
oamenii dispun de cel puţin nouă inteligenţe
diferite( incluzând nu numai pe cea verbal-
lingvistică ori logico-matematică , dar şi pe cea
spaţială ,muzicală, corporală, interpersonală,
intrapersonală, naturalistă, existenţială).
Gardner le-a definit pe primele şapte în
1983 în lucrarea “Frames of mind” şi pe
ultimele două în 1999 în lucrarea “Intelligence
Reframed”. Vorbind despre inteligenţa artistică
el precizează faptul că fiecare inteligenţă
poate fi folosită într-un mod estetic sau mai
puţin estetic.
Gardnel definea inteligenţa ca fiind
“abilitatea omului de a-şi rezolva problemele în
viaţă sau de a crea produse care sunt
valorizate în unul sau mai multe contexte
culturale.”
La ora actuală ,în psihologie persistă
întrebarea dacă inteligenţa este doar
capacitatea generală de achiziţie a
cunostinţelor ,de raţiune şi de rezolvare a

2
problemelor ,sau ea implică diferite tipuri de
abilităţi.Cei mai mulţi psihologi inclină către
varianta că inteligenţa este o capacitate
generală ce poate fi măsurată, cuantificată prin
IQ. Alţii, consideră că inteligenţa nu mai
trebuie percepută ca o capacitate generală , ci
ca un comportament orientat spre scop.
Pedagogia contemporană încearcă să
facă faţă noilor solicitări şi probleme ale lumii
moderne , aducând propuneri şi soluţii
educative noi , multe dintre ele rămânând în
faza de proiect , experimentală ,observându-li-
se efectele. Ĵntr-o lume a diversităţii ,a
holismului, a multiculturalităţii şi globalizării , a
schimbărilor rapide care au loc in societate ,
cererea de educaţie este crescândă .Ĵn acest
context , cresc exigenţele pentru desfăşurarea
procesului de învatamant si finalităţile
acestuia , se accentuează complexitatea
problematicii procesului de predare-învătare
precum şi necesitatea de a apropia activitatea
instructiv-educativă de cea de cercetare
ştiinţific .Cadrele didactice se confruntă aşadar
cu problema de a-i pregăti pe elevi pentru a
reuşi , pentru a fi prosperi şi productivi într-un
viitor pe care nu-l putem prevedea in detaliu .
Educatorii ar trebui să pună accentul pe
învătarea activă ,eficientă şi formativă care
ajută elevii să poată aplica cunoştinţele
asimilate în situaţii noi şi să găsească mai uşor
sensul informaţiilor şi ideilor cu care au de-a

3
face . Pedagogia individualizată pleacă de la
ideea că fiecare elev în parte, cu nevoile şi
aşteptările lui educaţionale , ar putea fi asimilat
cu o problemă ,a cărei soluţie nu poate fi găsită
decât la el .Pentru a ajunge la soluţia corectă ,
este necesar să se cunoască cât mai exact
interesele , nevoile şi aşteptările elevilor,
precum şi profilul lor de inteligenţă , stilul de
învăţare , pe care le adoptă predominant.
Cadrul didactic trebuie să găsească răspunsul
cât mai exact la întrebarea “Pentru cine şi
pentru ce predau?”
Dezvoltarea liberă , integrală şi
armonioasă a individului din societatea noastră
actuală –ideal prevazut de Legea
învăţământului –nu se poate face decât prin
punerea în aplicare a principiului egalităţii
şanselor , iar egalitatea şanselor nu poate fi
susţinută decât printr-un învăţământ diferenţiat
, printr-o ofertă educaţională diferenţiată şi
personalizată. Educaţia şi instrucţia diferenţiată
presupune adaptarea învăţării ,a curriculumului
şcolar (finalităţi, strategii,conţinut,evaluare) la
posibilităţile reale ale elevilor (ceea ce pot să
facă, fară sprijin sau ajutor ), dar şi la “zona
proximei dezvoltări”, adică la ceea ce putea
face (eventual cu sprijin/ajutor din partea
adultului), adaptarea la ritmul propriu de
muncă, studiu învăţare, la capacităţile de
înţelegere ,raţionare, gândire.

4
Pe lângă un curriculum diferenţiat si
personalizat care să ţină seama de potenţialul
fiecărui copil şi de conţinuturile fiecărei arii
curriculare, ca măsuri pedagogice luate în
vederea tratării diferenţiate şi individualizate ,
putem aminti:
● programe de intervenţie
psihopedagogică individualizate care să vizeze
toate substructurile personalităţii (senzorio-
motor ,perceptiv ,dezvoltarea limbajului ,
gândirea , afectivitatea etc.)
●organizarea activităţilor didactice pe
grupe de nivel , în funcţie de potenţialul fiecărui
copil;
●organizarea activitaţii cadrului didactic
şi al colaboratorilor săi , în funcţie de
obiectivele specifice şi operaţionale ale
activităţilor de predare-învaţare şi a celor
corectiv-recuperatorii-compensatorii;
●punerea accentului pe evaluarea
formativă şi realizarea unui feedback continuu
între obiective propuse şi nivelul lor de
realizare ;
●derularea unor activităţi extraşcolare
care să contribuie la realizarea transferului de
cunoştinţe.
Societatea contemporană impune aşadar
o pedagogie a diversităţii, asfel încât şcoala
actuală trebuie să recunoască diversitatea
fiinţei umane şi diferenţele interindividuale.

5
Teoria inteligenţelor multiple impune ca
educatorii să recunoască şi să educe o gamă
largă de talente şi abilităţi . Ei trebuie să
structureze prezentarea materialului într-un stil
care să angajeze majoritatea tipurilor de
inteligenţă . Printre avantajele acestei abordari
se numără :
●crearea mai multor ocazii pentru
dezvoltarea talentelor copiilor şi pentru
obţinerea performanţelor de către aceştia ;
●mai mult timp pentru realizarea
conexiunilor între diverse arii curriculare în
procesul didactic ;
●un material didactic suplimentar pentru
îmbunătăţirea evaluării .
Ĵn lecţiile bazate pe teoria inteligenţelor
multiple ar fi de dorit să se ţină cont de
următoarele aspecte :
●evitarea formării a mai mult de 4-5
grupe ( asfel activitatea devine tot mai greu de
urmărit şi sprijinit ) ;
●respectarea manierelor diferite de
exprimare ;
●începerea folosirii inteligenţelor multiple
ca puncte de plecare a unor lecţii obişnuite ;
●observarea în mai multe rânduri a
copiilor pentru a le cunoaşte profilul de
inteligenţe .
Teoria lui Gardner justifică ceea ce se
poate constata de astfel în activitatea
cotidiană a fiecaruia că nu învăţăm în acelaşi

6
mod , că avem stiluri şi atitudini de învăţare
diferite şi ca urmare , avem nevoie de
tratament diferit , individualizat , pe tot
parcursul procesului de instruire şi formare
.Diferenţierea nu înseamnă renunţarea la un
program unitar de instruire , pentru că se
păstrează aceleaşi obiective , aceleaşi
conţinuturi. Diferenţierea vizează : tehnologia
didactică , tratarea adecvată a elevilor la lecţii,
diferenţierea sarcinilor de muncă independentă
în clasă şi prezentarea adecvată a
conţinuturilor . Soluţia cea mai la îndemână
pentru aplicarea teoriei inteligenţelor multiple
este cursul opţional , deoarece în acest caz nu
există constrângerile curriculumului prescris, ci
doar imaginaţia şi intenţiile didactice ale celui
care proiectează cursul . Teoria inteligenţelor
multiple poate fi aplicată la toate
activităţile/disciplinele :
●la începutul lecţiilor obişnuite se poate
folosi o activitate care stimulează inteligenţe
multiple , în scopul de a creşte motivaţia
elevilor ;
●în cadrul unei teme interdisciplinare
realizate într-un grup constituit din copii
reprezentând diverse inteligenţe “tari” , care
vor colabora în realizarea sarcinii prin coduri de
simboluri şi perspective diferite ;
●în cadrul unui proiect individual prin
care fiecare elev îşi realizează tema din
perspectiva inteligenţei/inteligenţelor “tari”;

7
●exploatarea unei teme la nivelul unei
discipline prin diferite coduri de reprezentare.
Este de reţinut faptul că profilul de
inteligenţă nu se stabileşte prin aplicarea unui
test. Sunt necesare mai multe observări ale
comportamentelor elevilor , pentru a ne da
seama care le sunt activităţile cele mai
commode , ce coduri de exprimare folosesc cu
precădere şi care sunt acelea pe care le evită.
Cunoscând aceste premise putem aplica teoria
inteligenţelor multiple mai efficient în
următoarele situaţii :
●la începutul unor lecţii de transmitere şi
dobândire de noi cunoştinţe , folosind o
activitate care stimulează inteligenţele
multiple în scopul de a creşte motivaţia elevilor
(folosirea inteligenţelor multiple în acest caz
este “punctul de plecare “ a lecţiei) ;
●în cadul unei teme interdisciplinare
realizate într-un grup constituit din elevi
reprezentând diverse inteligenţe “tari”, care
vor colabora în realizarea sarcinilor didactice
prin coduri de simboluri şi perspective diferite ;
●exploatarea unei teme la nivelul unei
discipline prin diferite coduri de prezentare ;în
cadrul unui proiect individual prin care fiecare
elev îşi va realize tema din perspective
inteligenţei/inteligenţelor “tari”.
Pornind de la premisa că învăţarea este
un proces complex ce presupune stabilirea
unui parteneriat între cadre didactice şi elevi ,

8
precum şi achiziţionarea , schimbul reciproc de
informaţii , cunoştinţe , abilităţi , atitudini şi
transformarea acestora în vederea adaptării
şcolare şi sociale optime , elevii au nevoie să
afle cum funcţionează creierul lor , pentru a
afla ce abilităţi sunt necesare pentru a învăţa
sau cum să rezolve diferite probleme.
Ca fiinţe umane, putem învaţa prin
intermediul multor modalităţi ; explorând cu
mâinile , utilizând simţurile , observând alte
persoane , prin dezvoltarea diferitelor tipuri de
simboluri .Aceste alternative de a cunoaşte pot
fi deseori observate acasă, pe stradă, şi , din ce
în ce mai mult , în diferite medii de învăţare
pentru copii.
Teoria inteligenţelor multiple a apărut în
aceeaşi perioadă cu „noile tehnologii” ; CD-
ROM , casete video , Internet etc.Multor
persoane li s-a părut evident că aceste
tehnologii pot fi utilizate în educaţie. Ĵntr-
adevăr , procesul utilizării tehnologiei pentru a
stimula inteligenţele multiple ale elevilor , a
început.
După identificarea tipului de inteligenţă
predominantă se poate realiza distribuţia
copiilor în grupuri în funcţie de profilul
inteligenţelor:
●Grupul scriitorilor – inteligenţa
verbală/lingvistică
●Grupul matematicienilor – inteligenţa
logico-matematică

9
●Grupul sportivilor – inteligenţa
corporală/kinestezică
●Grupul prietenilor – inteligenţa
interpersonală
Pe perioada demersurilor instructiv-
formative sunt organizate activităţi de muncă
personalizată independentă în clasă prin
administrarea unor sarcini de lucru specifice
tipului de inteligenţă predominant în plan
individual , ceeea ce determină implicit tratarea
diferenţiată a elevilor în funcţie de potenţialul
propiu.
Ĵn vederea realizării unei distinciţii între
sarcinile de lucru corespunzătoare fiecărui grup
, precum şi în vederea identificării membrilor
componenţi ai unui grup se poate alege ca
sarcinile de lucru să fie trecute pe foi
individuale de culori diferite , după cum
urmează:
●Grupa scriitorilor – culoarea roşie
●Grupa matematicienilor – culoarea
albastră
●Grupa desenatorilor – culoarea verde
●Grupa sportivilor – culoarea galbenă
●Grupa prietenilor – culoarea roz
Activitatea poate fi desfăşurată pe
parcursul unei ore pe grupe, în funcţie de
inteligenţele „tari” , educatorul având rolul de
facilitator în toate activităţile sau poate fi
eşalonată pe parcursul mai multor activităţi.

10
Ĵn actuala paradigmă a designului
educaţional la nivel micro , activitatea
educaţională este axată pe competenţe
complexe şi variate :intelectuale , psihomotorii
şi afectiv-atitudinale şi nu pe conţinuturi , aşa
cum se proceda în vechea paradigmă .
Teoria Јnteligenţelor Multiple permite
organizarea unei instruiri interactive şi
diferenţiate, este un învăţământ adaptat
elevilor, care îi sprijină să îşi valorifice propriile
resurse , să îşi formeze capacităţile de
autoinsruire şi să le dezvolte motivaţia pentru
învăţarea permanentă .
Јnteligenţele multiple reprezintă
fundamentul instruirii diferenţiate , întrucât
odată cu identificarea lor se determină sensul
care trebuie modelat şi adaptat curriculum
implementat , pentru fiecare elev , considerat
un unicat , care are anumite particularităţi
psihologice de vârstă, dar mai ales , anumite
particularităţi psihologice individuale , un
anumit potenţial psihologic , un anumit stil de
învăţare , anumite aptitudini, interese şi nevoi
educaţionale , disponibilitate şi nevoi
educaţionale , disponibilitate şi capacităţi de
asimilare şi formare proprii.
Acceptarea şi valorificarea Teoriei
Јnteligenţelor Multipe , respectiv a existenţei
celor opt modalităţi diferite de utilizare a
abilităţilor individuale , are o serie de implicaţii
educaţionale . Ele vizează , practic , toate

11
componentele şi subcomponentele majore ale
procesului de învăţământ , care sunt revizuite
şi recorelate dintr-o nouă optică , începând cu
regândirea obiectivelor educaţionale şi a
metodelor de învăţământ.
La nivelul învăţământului preşcolar ,
utilizarea de strategii didactice bazate pe
Teoria inteligenţelor multiple presupune o
anumită particularizare a actului instructiv –
educativ , pornind de la următoarele aspecte :
●Necesitatea cunoaşterii profilului
de inteligenţă al elevilor , detectarea
„punctelor tari” şi a „punctelor vulnerabile ”, a
stilurilor de învăţare , demersuri necesare
pentru diferenţierea abordării pedagogice şi
metodice, respectiv pentru proiectarea şi
aplicarea strategiilor didactice de diferenţiere şi
individualizare a instruirii ; proiectarea şi
aplicarea strategiilor de evaluare diferenţiată ,
de preferat , lăsându-i pe elevi să îşi
construiască singuri răspunsurile făcând apel
,după dorinţă , la diferitele tipuri de inteligenţă
( şi nu folosind anumite tipuri de inteligenţă
impuse de evaluator);ameliorarea , reglarea şi
ajustarea permanentă a demersurilor
pedagogice .
●Conştientizarea de către educatori
a faptului că toate tipurile de inteligenţă
au acelaşi grad de importanţă pentru
dezvoltarea personalităţii elevilor şi
pentru integrarea lor în viaţa profesională

12
şi socială .Gardner a arătat că inteligenţele nu
reprezintă numai diferite domenii de conţinuturi
, ci şi modalităţi de învăţare ; este necesar să
se conştientizeze faptul că fiecare inteligenţă
poate fi folosită pentru însuşirea nemijlocită de
conţinuturi ,în situaţiile în care indivizii nu au o
inteligenţă specifică disciplinei bine
dezvoltată.Ĵn acest caz este necesar să se
identifice pentru fiecare disciplină o cale
secundară, paralelă , bazată pe o altă
inteligenţă, bine structurată şi corespunzătoare
altui domeniu .
●Elaborarea unei oferte educaţionale
flexibile funcţie de profilurile de
inteligenţă ale elevilor ,centrată simultan pe
diferite tipuri de inteligenţe particulare proprii
elevilor , care să contribuie la dezvoltarea
potenţialului intelectual al fiecărui elev şi să
susţină dezvoltarea abilităţilor sale specifice .
●Proiectarea , realizarea şi avaluarea
activităţilor didactice , în aşa fel încât
săangajeze cât mai multe tipuri de
inteligenţă .
●Valorificarea achiziţiilor elevilor în
rezolvări de probleme , de situaţii reale .
●Renunţarea la curriculum uniform
şi la concepţia uni sau bidemensională a
inteligenţei ,în favoarea unui autentic
curriculum şi a unei şcoli centrate pe elev şi pe
nevoile sale educaţionale , şi chiar a unei „şcoli
individualizate” , care să îl stimuleze şi să îi

13
valorifice la maximum resursele sale şi
potenţialul său individual .
●Urmărirea înţelegerii profunde de
către elevi a conţinutului ideatic al câtorva
discipline – nucleu ,în conformitate cu stilurile
de învăţare şi cu profilurile elevilor .
●Ĵn evaluarea elevilor ar trebui să se
măsoare toate formele inteligenţei , nu
doar cea lingvistică şi cea logico –
matematică , adică să li se dea posibilitatea
să îndeplinescă sarcinile de lucru făcând apel la
diferite forme ale inteligenţei .
Conform TIM fiecare individ posedă cel
puţin nouă inteligenţe diferite , exprimate prin
moduri variate de învăţare şi modalităţi
particulare de exprimare a achiziţiilor
dobândite . Fiecare om reprezintă o combinaţie
unică de dezvoltare şi manifestare a acestor
abilităţi .Din acest motiv , cadrele didactice pot
să ia în consideraţie aceste diferenţe şi să
opteze pentru tratarea diferenţiată a copiilor .
De modul cum aceste potenţialităţi latente
sunt stimulate , depind dezvoltarea şi
manifestarea lor expresivă . Lipsa de stimulare
poate duce scăderea şanselor de dezvoltare a
unui tip de inteligenţă, datorită faptului că
zonele cerebrale corespunzătoare rămân
nefolosite , se dezactivează , conducând la
reducerea abilităţilor specifice de învăţare .
Gardner atrage atenţia asupra faptului că
aceste inteligenţe sunt potenţialităţi biologice

14
care se dezvoltă mai mult sau mai puţin în
funcţie de oportunităţile întâlnite şi de
motivaţia individuală, la orice vârstă . Plecând
de la premisa că performanţele în învăţare
depind de motivaţie şi de gradul de stimulare în
activitate , copiilor trebuie să le oferim o gamă
variată de experienţe printre care să se
regăsească şi cele menite să le asigure o
învăţare eficientă , corespunzătoare inteligenţei
sau inteligenţelor dominante .
Jată care sunt cele nouă inteligenţe
multiple descrise de H . Gardner :
1.Jnteligenţa verbală/lingvistică
,înţeleasă ca aptitudine a cuvântului , ca
fiind capacitatea de a construi enunţuri ,
de a utiliza limbajul pentru a activa
anumite informaţii şi pentru a opera cu
ele , respectiv capacitatea de a rezolva
probleme şi de a dezvolta produse cu
ajutorul codului lingvistic.
Cei ce au dezvoltat acest tip de inteligenţă au
darul cuvintelor şi se caractezează prin
abilitatea de a folosi efectiv limba pentru a se
exprima retoric , poetic , pentru aşi aminti
înformaţiile . Manifestă plăcerea de a citi , a
scrie , a vorbi , sunt atenţi la folosirea limbajului
şi sensibili la sensurile , structurile şi funcţiile
cuvintelor .Pot fi : jurnalişti , poeţi , avocaţi ,
profesori , scriitori , moderator :T.V., oratori etc.
2. Jnteligenţa logico− matematică
,înţeleasă ca fiind capacitatea de a calcula

15
, cuantifica , de a opera cu modele ,
categorii , relaţii , de a grupa şi ordona
date şi de a le interpreta . Acest tip de
inteligenţă este foarte adesea corelat cu
gândirea ştiinţifică şi matematică .
Cei ce au dezvoltat acest tip de inteligenţă au
darul numerelor şi al logicei şi se caracterizează
prin capacitatea de a analiza logic problemele ,
de a realiza operaţii matematice , de a
investiga ştiinţific sarcinile , capacitatea de a
utiliza raţionamente inductive şi deductive , de
a rezolva probleme abstracte , de a înţelege
relaţiile complexe dintre concepte , idei şi
lucruri , capacitatea de a opera cu modele ,
categorii şi relaţii ,de a grupa şi ordona date ,
precum şi de a le interpreta . Sunt cei ce
manifestă o gândire logică şi critică ,sunt
ordonaţi şi exacţi în datele pe care le oferă sau
le solicită de la alţii. Pot fi : matematicieni ,
contabili , oameni de ştiinţă , programatori etc .
3. Jnteligeţa vizual −spaţială ,
înţeleasă ca abilitatea de ordin spaţial
;acest tip de inteligenţă nu este corelată
strict cu domeniul vizual , ea putând fi
prezentă şi la copii orbi .
Cei ce au dezvoltat acest tip de inteligenţă au
darul imaginilor , percepând deosebită acuitate
culorile , liniile , formele , spaţiul şi relaţiile
dintre aceste elemente . Sunt oameni care
înţeleg cel mai bine lumea prin intermediul
vizualizării şi orientării spaţiale . Ei gândesc în

16
imagini şi au darul de a percepe cu acurateţe
lumea vizuală şi capacitatea de a gândi
tridimensional . Pot fi :arhitecţi , pictori ,
fotografi , artişti , piloţi , ingineri mecanici ,
sculptori , grădinari , cartografi , proiectanţi ,
graficieni etc.
4. Jnteligenţa muzicală−ritmică ,
înţeleasă ca fiind capacitatea de a rezolva
probleme şi de a crea produse cu ajutorul
funcţiilor auditive .
Cei ce au dezvoltat acest tip de inteligenţă
posedă darul , aptitudinile şi talentul muzical .
Au capacitatea de a produce şi de a aprecia
muzica , ritmul , înălţimea sunetului şi a
timbrului . Sunt persoanele care înţeleg cel mai
bine lumea prin ritmuri şi melodii , apreciind
formele de expresivitate muzicală . Se
manifestă prin „capacitatea de a percepe ( prin
calitate de maloman) , de a discrimina (în
calitate de critic muzical ) , de a transforma ( în
calitate de compozitor) ,şi de a exprima ( în
calitate de interpret ) formele muzicale ”. Sunt
muzicieni , cântăreţi , compozitori , poeţi ,
pianişti .
5. Jnteligenţa corporală−kinestezică ,
înţeleasă ca fiind capacitatea de a rezolva
probleme legate de mişcare .
Cei ce au dezvoltat acest tip de inteligenţă au
darul coordonării motrice şi o bună sensibilitate
tactilă . Simt nevoia să se afle mereu în mişcare
şi reacţionează fizic la tot cei înconjoară .

17
Posedă capacitatea de a controla şi de a
interpreta foarte uşor mişcările corpului , de a
manevra obiectele , realizând coordonarea
(armonia ) dintre trup şi spirit , sunt foarte
îndemânatici şi folosesc corpul în moduri
sugestive şi complexe . Ei sunt atleţi ,
meşteşugari , mecanici, chirurgi , dansatori ,
sculptori , tâmplari , sportivi , actori etc.
6. Jnteligenţa
socială/interpersonală ,înţeleasă ca fiind
capacitatea de a comunica permanent cu
lumea exterioară .
Cei ce au dezvoltat acest tip de inteligenţă au
darul empatic şi al relaţionării , interacţionând
eficient cu ceilalţi . Sunt persoanele care crează
şi menţin sinergia grupului , motivând membrii
acestuia să acţioneze în vederea atingerii
scopului comun . Dispun de capacitatea de a
sesiza , aprecia şi înţelege stările , intenţiile ,
motivaţiile , dorinţele celorlalţi , mediază cu
succes conflictele , demonstrează calităţi de
lider şi participă la activităţi colective . Pot fi
profesori , directori , politicieni , consilieri ,
poliţişti , lideri etc.
7. Jnteligenţa intrapersonală ,
înţeleasă ca fiind capacitatea de a
comunica permanent cu propria ta lume
interioară , de aţi construi o reprezentare
de sine precisă , fidelă şi de a o utiliza , de
a rezolva probleme şi de a dezvolta
produse graţie introspecţiei , cunoaşterii

18
şi înţelegerii de sine , a conştientizării
propriilor sentimente , trăiri , stări
interioare , emoţii , intenţii motivaţii ,
interese .Jnteligenţa intrapersonală ne
ajută să ne înţelegem propria
personalitate ne ajută să ne înţelegem
propria personalitate şi să „ colaborăm”
cu noi înşine , frecvent ea fiind asociată
cu termenii de „ insight” şi metacogniţie .
Cei ce au dezvoltat acest tip de inteligenţă au
darul autoreflecţiei , al metacogniţei şi
capacitatea de autocunoaşterii şi autoapreciere
corectă a propriilor sentimente , motivaţii ,
temeri . Le place să lucreze singuri şi ştiu foarte
bine să se automotiveze . Sunt auto-
comprehensivi , introspectivi , contemplativi ,
independenţi , plini de voinţă . Sunt teologi ,
întreprinzători etc.
8. Jnteligenţa naturalistă , înţeleasă
ca fiind capacitatea de a rezolva probleme
şi de a crea produse cu ajutorul
reprezentărilor despre mediul
înconjurător , a unor elemente ale
acestuia şi a schimbărilor din mediu .
Cei ce au dezvoltat acest tip de inteligenţă au
darul naturii , iubesc şi înţeleg natura , flora ,
fauna , frumuseţile pământului . Ei recunosc şi
clasifică diferite specii şi rase , cresc ,
colecţionează plante şi animale şi apără
interesele acestora . De asemenea , sunt

19
preocupaţi de speciile pe cale de dispariţie . Pot
fi astronomi , biologi, ecologi , fermieri etc.
9. Jnteligenţa existenţială
Cei ce au dezvoltat acest tip de inteligenţă au
darul de a reflecta , de a filozofa , sensibilitatea
şi capacitatea de a pune întrebări profunde
despre existenţa umană , sensul vieţii , de ce
suntem pe pământ , cum aa ajuns aici , ce
misiune avem ,de ce murim , ce este fericirea ,
cât de mare este Universul ? Sunt filozofi ,
gânditori , analişti etc.
Jteligenţa existenţială este pe jumătate
luată în consideraţie de Gardner , datorită
faptului că nu a reuşit săi determine zona
cerebrală corespunzătoare şi responsabilă de
activitatea ei .
Trebuie precizat faptul că nici un program
didactic nu poate să stimuleze în egală măsură
toate cele nouă inteligenţe multiple şi nici nu
este necesar ca toate să fie cuprinse întro
singură activitate.Trebuie însă căutate căile
prin care se poate relaţiona cu:cuvintele ,
numerele sau logica , imaginile ,muzica ,
introspecţia , experienţa fizică , experienţa
socială , experienţa în natură . Este poate
nevoie de accentuarea sau adăugarea unor
strategii didactice care să solicite mai mult
manifestarea interactivă a copilului . O reţetă
general valabilă nu există însă , cadrele
didactice care doresc să predea în spiritul

20
teoriei inteligenţelor multiple pot sa urmeze
aceşti paşi :
1. Un prim pas care trebuie făcut este
cunoaşterea şi identificarea
capacităţilor/abilităţilor copiilor care le
permit acestora să se remarce şi care sunt
proprii unui tip de inteligenţă dominant .
Acest lucru se poate rezolva prin :
•realizarea de portofolii de observaţie a
copiilor în timpul activităţilor , dar şi în afara lor
;
•stimularea copiilor pentru aşi exprima
interesele ;
•oferirea de ocazii / activităţi în care săşi
demonstreze abilităţile ;
Reamintim faptul că toţi oamenii posedă
întro combinaţie unică cele nouă inteligenţe ,
întrun mod mai mult sau mai puţin evident .
Majoritatea oamenilor au însă dezvoltate una ,
două sau chiar trei inteligenţe .
2. Al doilea pas :familiarizarea cu teoria
inteligenţelor multiple. Activităţile desfăşurate
în spiritul teoriei inteligenţelor multiple se
realizează treptat ,în fiecare zi adăugând câte
un element nou , menit să trezească interesele
elevilor şi să le descopere talentele. De
asemenea , copiii pot fi stimulaţi periodic să
expună felul în care şiau manifestat
inteligenţele în alte activităţi în afara grădiniţei
sau şcolii .

21
3. Al treilea pas :elevii trebuie să
reflecte asupra propriilor potenţialităţi /
capacităţi , conştientizânduşi combinaţia de
inteligenţe multiple ;
4. Al patrulea pas :elevii trebuie să
dorească / să fie motivaţi să lucreze pentru aşi
dezvolta inteligenţele multiple ;
5.Al cincilea pas : cadrul didactic trebuie
să ofere cadrul / ocaziile / oportunităţile în
care elevii săşi poată manifesta şi dezvolta
inteligenţele multiple . Elevii trebuie învăţaţi să
gândească ca un om de ştiinţă , ca un
matematician , artist , istoric etc.
Ĵn scopul proiectării unei lecţii care să
aibe la baza T.I.M. , cadrul didactic poate mai
întâi săşi răspundă la următoarele întrebări :
1. Ce obiective operaţionale urmăresc să
atingă elevii?(cognitive, afective , psihomotorii )
2. De ce este important pentru elevi să
studieze această temă? (utilizarea şi
aplicabilitatea conţinuturilor )
3. Ce date au elevii despre tema pe care
o propun ? (cunoştinţe anterioare , priceperi ,
deprinderi , abilităţi )
4. Cum pot săi mobilizez pe elevi să
participe activ la această lecţie ? (menţinerea
interesului şi concentrarea atenţiei prin :
•poezie , ghicitoare ,anecdotă ,întâmplare
− pentru a stimula inteligenţa lingvistică;
•planşe , scheme , hărţi − pentru a
stimula inteligenţa spaţială;

22
•joc didactic , studii de caz ,probleme
logice − pentru a stimula inteligenţa logico−
matematică;
•metode interactive − pentru a stimula
inteligenţa socială;
•chestionarul individual , autoreflecţie ,
jurnalul reflexiv − pentru a stimula inteligenţa
intrapersonală;
•muzică , cântec , melodie − pentru a
stimula inteligenţa muzicală;
•mimă , pantonomă − pentru a stimula
inteligenţa kinestetică;
•probleme existenţiale , situaţii critice −
pentru a stimula inteligenţa existenţială ;
5. Ce legături pot stabili între tema pe
care o predau şi T.I.M.? Mai precis :
•Cum pot să folosesc cuvântul scris şi
vorbit ? − pentru a stimula inteligenţa
lingvistică;
•Cum pot evoca sentimente şi amintiri
personale ? − pentru stimularea inteligenţei
intrapersonală;
•Cumpot motiva elevii să coopereze în
învăţare ? − pentru a stimula inteligenţa socială
;
•Cum pot aduce natura în oră ? − pentru
a stimula inteligenţa naturalistă;
•Cum pot mişca trupul şi mâinile
elevilor ? − pentru a stimula inteligenţa
kinestezică;

23
•Cum pot folosi sunetul , muzica şi ritmul
în lecţie ? − pentru a stimula inteligenţa
muzicală;
•Cum pot să introduc calculele ,logica ,
numerele , gândirea critică ? − pentru a stimula
inteligenţa logico−matematică;
•Cum pot să folosesc materiale vizuale
sau culoarea în oră ? − pentru a stimula
inteligenţa spaţială;
6. Cum îi fac pe elevi conştienţi de
progresele înregistrate ( prin evaluare
formativă pentru a dezvolta capacitatea de
autoevaluare )
7. Prin ce modalităţi vor demonstra elevii
progresele personale ( în termeni de cunoştinţe
, abilităţi ) ? ( stabilirea de comun acord cu
elevii a modalităţii de evaluare prin care vor
putea demonstra cel mai bine ce au acumulat )
8. Cum voi continua să stimulez învăţarea
viitoare ?( programe îmbunătăţite de progres
sau de compensare )
Ĵn sprijinul organizării activităţilor bazate
pe stimularea inteligenţelor multiple ,profesorii
pot folosi strategii didactice interactive de
predareînvăţareevaluare :portofolii , hărţi
conceptuale , proiecte , interviuri , jurnal
reflexiv , studiu de caz etc. Elevii au astfel
ocazia de aşi exprima propriile interese ,
opinii,atitudini faţă de materialul de studiat şi
asupra modului în care doresc şi pot să
studieze . De asemenea , profesorul poate să

24
stabilească împreună cu elevul modalitatea prin
care acesta va face dovada propriilor
cunoştinţe însuşite , a abilităţilor dezvoltate şi a
performanţelor înregistrate , conştienţi fiind de
faptul că „important este nu că eşti de
deştept ci cum dovedeşti că eşti deştept ”.
Pentru a propune elevilor activităţi menite
să le stimuleze inteligenţele multiple , cadrul
didactic trebuie mai întâi să elaboreze
obiectivele operaţionale folosind verbe
comportamentale .
Este importantă adaptarea strategiilor
didactice de predare , învăţare şi evaluare la
stilul de învăţare al elevilor pentru a obţine
performanţele dorite. Garner , prin teoria sa ,
promovează concepţia conform căreia cadrele
didactice trebuie săşi adapteze stilul de predare
la stilul de învăţare al elevilor .
Predarea−învăţarea adecvată la punctele
forte ale elevului conduce la atingerea
dezideratelor întrun mod plăcut şi uşor . „Elevii
pot învăţa orice dacă materia este abordată
prin metode compatibile cu elementele forte
ale stilului lor de învăţare ; aceiaşi elevi
înregistrează eşecuri când materia este
abordată după metode incompatibile cu
elementele lor forte ”.
Prin aplicarea teoriei inteligenţelor
multiple în procesul de învăţământ ,
curriculumul se organizează în jurul celor şapte
abilităţi: lingvistică , logico−matematică ,

25
corporal−kinestezică, spaţială , muzicală ,
interpersonală şi intrapersonală .
Dezvoltarea curriculară bazată pe T.I.M.
are în vedere lărgirea evantaiului de experienţe
de învăţare propuse elevilor şi pe această bază
crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea
talentelor acestora . Totodată se promovează
dezvoltarea viziunilor intradisciplinare ,
pluridisciplinare şi transdisciplinare pentru
realizarea conexiunilor între diverse arii
curriculare în procesul didactic .
Cunoscând la ce se pricepe cel mai bine
elevul , ce îi place să facă , cum învaţă mai bine
şi prin ce metode poate fi stimulat , profesorul
poate propune metode şi tehnici adecvate de
lucru . Rezultatele aşteptate nu vor întârzia să
apară , cu mai puţin efort şi însoţite de plăcerea
de a învăţa a educatului .
Predarea în concordanţă cu punctele
forte ale elevului înseamnă de fapt cunoaşterea
acestora de către cadrul didactic şi adaptarea
strategiilor didactice la particularităţile celor cu
care lucrează .
Ĵnvăţarea în concordanţă cu punctele
forte ale elevilor presupune conştientizarea de
către aceştia a propriilor aptitudini , talente
,abilităţi şi folosirea lor pentru a compensa lipsa
altora sau prezenţa lor mai puţin manifestă .
T.I.M. promovează existenţa căilor variate de
învăţare : prin cuvânt scris sau oral , dar şi prin
muzică , prin desen , ori mişcare .

26
Sintetizând datele putem stabili care sunt
cel mai des folosite metode care activează şi
dezvoltă cel puţin o inteligenţă multiplă :
•discuţia în grup , conversaţia colectivă ,
dezbaterea , brainstormingul ,
predarea−învăţarea reciprocă,pălăriile
gânditoare stimulează inteligenţele
verbală/lingvistică şi interpersonală;
•problematizarea pentru inteligenţele
logico−matematică şi verbală/lingvistică;
•experimentul , demonstraţia stimulează
inteligenţele kinestezică , matematică ,
intrapersonală dacă elevul lucrează individual
şi interpersonală dacă elevul lucrează în grup
sau pe perechi;
•exerciţiul de compunere a unei melodii pe un
text dat stimulează inteligenţele verbală ,
muzicală , intrapersonală sau
interpersonală;
•hărţile conceptuale folosesc inteligenţele
spaţială/vizuală , logico−matematică ,
verbală/lingvistică , interpersonală şi /sau
intrapersonală;
•metoda dramatizării dezvoltă inteligenţele
verbală/lingvistică , muzicală , spaţială ,
corporală/kinestezică ,interpersonală;
•exerciţiul de crearea de planşe/reprezentări
grafice/postere se bazează în special pe
inteligenţele spaţială/vizuală şi
verbală/lingvistică;

27
•eseul stimulează cel puţin două inteligenţe:
intrapersonală siverbală/lingvistică;
•stimularea foloseşte inteligenţele
verbală/lingvistică , interpersonală
,corporală/kinestezică;
•portofoliile stimulează
următoarele :verbală/lingvistică
,spaţială/vizuală (prin aspectul redactării şi
folosirii instrumentelor vizuale , gen pagini
colorate , markere , desene , ilustraţii ,
fotografii , copertă), logico−matematică(prin
ordonarea materialelor , clasificarea lor ,
cronologie , aşezare în pagină) ,
muzicală( dacă conţine înregistrări audio) ,
intrapersonală( prin autoevaluările efectuate
şi reflecţiile asupra obiectivelor propuse şi
asupra rezultatelor înregistrate , teme de
aprofundat , interese nou descoperite ) ,
interpersonală(pentru activităţile desfăşurate
în grup ) existenţială( în măsura în care sunt
propuse întrebări profunde ) .
Pentru proiectarea şi desfăşurarea
activităţilor ar fi recomandat :
•sprijinim elevii în recunoaşterea talentelor
personale ,
•să considerăm elevul o persoană activă ,
implicată în educaţia sa şi dornic de aşi spune
părerea şi de a schimba opinii ,
•să respectăm manierele diverse de
exprimare , originale , personale , pentru că
gândim, învăţăm şi creăm în moduri diferite ,

28
•luaţi în consideraţie faptul că dezvoltarea
resurselor personale este influenţată de ce şi
cum învăţăm cu inteligenţele noastre şi că
expunerea la o diversitate de experienţe de
învăţare conduce la amplificarea inteligenţelor ;
•trebuie să întărim încrederea educatului în el
însuşi , conştienţi fiind de faptul că dezvoltarea
intelectuală implică stimularea capacităţii
acestuia de aşi exprima sieşi şi altora ceea ce
ştie , face , şi/sau va face ,
•trebuie să destindem atmosfera şi să
menţinem în timpul activităţii un climat deschis
,democratic care valorifică diversificarea ,
•trebuie să dezvoltăm abilităţile elevilor de
depăşire a anxietăţii în comunicarea de orice
tip ,
•să dezvoltăm abilitatea de a asculta şi de a
tolera diverse opinii referitoare la acelaşi
subiect şi de a găsi compromisuri rezonabile în
realizarea sarcinilor ,
•trebuie să promovăm predarea−învăţarea
adecvată la punctele forte ale elevului .
•trebuie să creăm situaţii în care elevii să
rezolve probleme de viaţă reală,demonstrându-
şi inteligenţa dominantă,
•promovat respectul faţă de diferenţele ,
particularităţile , abilităţile şi valorile individuale
ale fiecărui participant în cadrul grupului .
Prin demersurile sale teoretice şi
experimentale , Gardner nu a vizat o finalitate
educaţională , nu a elaborat un curriculum

29
şcolar şi nici modele didactice aplicabile în şcoli
.Ĵnsă , pornind de la teoria sa , educatorii au
conceput curriculumuri , au elaborat programe
educative şi au proiectat activităţi educaţionale
, capabile să sprijine înţelegerea diversităţii
elevilor , valorificarea optimă a diferenţelor
individuale dintre aceştia în procesul de
învăţare , realizarea unei instruiri diferenţiate şi
interactive .

30