5.1.

Mijloacele de învăţământ şi inserţia lor în practica educațională

În domeniul educațional, modificările reale se produc într-un ritm lent, care uneori este în
contratimp cu evoluția științei și societății, în general. Soluţia, pentru a pune de acord ritmul
schimbărilor de ordin pedagogic cu cele generale, este dotarea învăţământului cu mijloace
tehnice similare celor ce se utilizează în contextul extraşcolar (Berger, G., 1973)1. S-a constatat
că inovarea instrucției este interdependentă de apariția mijloacelor tehnice (generația I - tabla,
manuscrisele, obiectele de muzeu; generația a II-a – textele imprimate; generația a III-a –
mijloacele audiovizuale; generația a IV-a –mașinile de instruire; generația a V-a calculatorul și
generația a VI-a noile tehnologii de comunicare) (Wilbur Schramm, 1977)2 care au revoluționat
atât comunicarea în general, cât și comunicarea pedagogică, în particular. Educația a cunoscut
de-a lungul timpului adevărate revoluții culturale (trecerea de la educaţia în familie la educaţia în
şcoală, adoptarea cuvântului scris ca mijloc de instruire şi autoinstruire, apariţia tiparului şi
folosirea cărţii), dar, de departe, cea mai spectaculoasă este cea a tehnicilor moderne de instruire
(E. Ashby, 1967).
Deşi face parte din prima generaţie a mijloacelor de învăţământ, tabla, alături de tabla
magnetică și flip chart, rămâne un mijloc de învățământ foarte des folosit în procesul instructiv-
educativ, uneori în detrimentul mijloacelor moderne. S-a constatat că rezultatele obţinute în
instruire cu ajutorul mijloacelor tehnice sunt condiţionate mai mult de competențele utilizatorului
decât de calitatea intrinsecă efectivă a instrumentelor, iar când esenţa unei inovaţii nu este
cunoscută suficient de către profesori, apar dificultăţi în aplicarea ei și chiar refuz din partea
profesorilor de a o folosi („refuz din ignoranţă", A.M. Huberman, 1978, pag. 59). Întrucât
formarea abilităţilor practice reprezintă un proces multifazic, care se realizează în timp (Ionescu,
M., 2000) este necesar ca programul de formare iniţială a cadrelor didactice să cuprindă și
metodologia utilizării mijloacelor tehnice de instruire (J.D. Lockard, 1986), ce presupune
aplicaţii practice în vederea formării abilităţilor practice de mânuire a mijloacelor tehnice,
proiectarea de activități didactice, ce presupun secvenţe de predare-învăţare cu ajutorul
mijloacelor tehnice, implementarea proiectelor concepute și analiza unor activităţi didactice
bazate pe utilizarea mijloacelor tehnice de instruire, care să evidențieze dacă proiectarea a fost
riguroasă și completă, asigurând unitatea dintre conţinutul ştiinţific și strategiile propuse, dacă au
existat erori sau disfuncții în utilizarea mijloacelor de învățământ, dacă atenția cadrului didactic
pentru copii, activitatea didactică, mijloc tehnic a fost corect distribuită, dacă utilizarea
mijlocului tehnic a avut rezultatul scontat în procesul instructiv-educativ.
Definiția mijloacelor de învățământ
Termenul de mijloc de învățământ desemnează totalitatea resurselor materiale concepute
și realizate în mod explicit pentru a servi institutorului în activitatea de predare-învățare. În
sensul cel mai larg, prin mijloace de învățământ se înțelege totalitatea materialelor, dispozitivelor
(născute din revoluţia mijloacelor de comunicare, Bloock, C., H., 1972) 3 și operațiilor cu ajutorul

1
Apud. Ionescu, M. (1995). Didactica Modernă. Editura Dacia.
2
Apud. Ionescu, M. (1995). Didactica Modernă. Editura Dacia.
3
Clifford, M.M. (1972). Effects of competition as a motivational technique in the classroom. American Educational
Research Journal , 9 , pp. 123 – 137.

1
cărora se realizează în scopuri didactice transmiterea, prelucrarea și evaluarea informației
transformate în competență4.
Acestea sunt instrumente care facilitează transmiterea informației, sprijinind și stimulând
în același timp activitatea de învățare, dar nu se substituie activității didactice, ci doar amplifica
si diversifica funcțiile acesteia printr-o mai bună structurare și valorificare a informației
transmise. Experiențele educative realizate cu ajutorul mijloacelor de învățământ au evidenţiat
avantajele şi dezavantajele fiecăruia, și au dovedit că se impune utilizarea lor combinată, funcţie
de caracteristicile concrete ale mediului de instruire şi ale situaţiei educative.
Valoarea psihopedagogică a mijloacelor de învățământ
Valoarea psihopedagogică a utilizării unui mijloc de învățământ depinde de nivelul
motivației școlare a copilului, configurația sistemului său cognitiv (competențele necesare
asimilării noului), inteligența generală și capacitatea copilului de a învăța, relevanța și logica
informațiilor noi, caracterul activ şi complementar al activităţii de predare-învăţare, asigurarea
feedback-ului și a retenției (Glaser, R., 1972). De asemenea, valoarea utilizării mijlocului tehnic
este sporită dacă ținem cont că la sfârşitul unei secvenţe de învăţare, în condiţiile unei atenţii
voluntare şi cu un grad sporit de concentrare, elevul reţine diferenţiat: 10% din ceea ce citeşte,
20% din ceea ce aude, 30% din ceea ce vede, 50% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp, 80%
din ceea ce spune şi 90% din ceea ce spune şi face în acelaşi timp (Muchielli, R., 1982, pag. 57).
Printre avantajele comunicării educaţionale audio-vizuale se numără și faptul că permite
obţinerea de informaţii accesibile pentru copii, indiferent de particularităţile individuale ori de
abilitățile de decodificare, permite formarea de reprezentări corecte, chiar în condiţii de pregătire
culturală diferite.
Mijloacele de învățământ utilizate eficient au avantajul de a crea momente în care grupul
de copii se autoinstruiește, discutând pe marginea subiectului abordat, fapt ce contribuie la
învățarea de informații noi printr-o abordare interdisciplinară, la construirea de competențe prin
acțiune proprie, la dezvoltarea spiritului critic și la obținerea de învățăminte din situații reale.
Mijloacele de învățământ au rol formativ în cadrul formelor de organizare a activității
didactice, întrucât contribuie la perfecționarea procesului de comunicare; oferă aparate
indispensabile în realizarea unor montaje experimentale pentru dobândirea cunoștințelor prin
efort propriu în contextul învățării prin descoperire; sprijină procesul de formare a noțiunilor,
capacităților de analiză, sinteză, generalizare; reprezintă un suport pentru efectuarea de exerciții
și probleme; întărește motivația învățării, declanșând o atitudine emoțională; creează oportunități
de feedback; contribuie la evaluarea performanțelor copiilor.
Funcțiile mijloacelor de învățământ
Funcțiile mijloacelor de învățământ: funcţia de instruire (prin sporirea capacității elevilor
de a recepţiona informaţii, de a le înţelege şi de a acţiona asupra lor, graţie unor situaţii
perceptive variate); funcţia de motivare a învăţării şi de orientare a intereselor (prin stimularea
curiozității, interesului, dorinţei de cunoaştere şi de acţiune); funcţia ilustrativ-demonstrativă
(prin modelele materiale şi ideale pe care le prezintă, prin avantajul comprimării sau
4
Purcaru, M., A., P, Metodica activităților matematice și aritmetice pentru institutori/profesori din învățământul
primar și preșcolar, Editura Universității „Transilvania”, Brașov, 2008.

2
decomprimării ritmului de desfăşurare a unui proces sau eveniment, permițând astfel vizualizarea
unor procese şi fenomene inaccesibile observaţiei directe); funcţia formativă şi estetică (prin
perceperea esteticului, prin cultivarea capacității de înțelegere și apreciere a frumosului); funcţia
de evaluare a randamentului (prin construirea de probe de evaluare obiective, care au eliminat
factorii perturbatori de natură subiectivă care intervin în verificare şi notare, precum efectul de
„halo", efectul de ordine şi de contrast, amplificând calităţile diagnostice şi prognostice ale
notării).
Flexibilitatea, respectiv adaptabilitatea, reprezintă caracteristica principală a mijloacelor
de învățământ, întrucât permit scrierea, desenarea, ştergerea sau păstrarea celor scrise, atât de
către profesor, cât și de către copil. O altă trăsătură conexă flexibilității este generalitatea, care se
referă caracterul universal al informaţiilor mesajelor transmise cu ajutorul mijloacelor.
Paralelismul se referă la posibilitatea utilizării simultane a aceluiaşi mijloc, în mai multe scopuri
sau de către mai mulţi utilizatori, în aceeaşi unitate de timp. Accesibilitatea este proprietatea
mijloacelor tehnice determinată de complexitatea lor şi de uşurinţa cu care ele pot fi utilizate.
Siguranţa în funcţionare reprezintă o caracteristică aflată în corelaţie cu fiabilitatea şi întreţinerea
şi se referă la respectarea anumitor reguli la operarea cu mijloacele de învățământ. Calitatea
mijloacelor de învățământ este o funcție care depinde de următorii parametri: factorii pedagogici,
tehnici, economici şi ergonomici.
O taxonomie a mijloacelor tehnice de instruire
Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire după analizatorul solicitat (R. Lefranc şi H.
Canac, 1966) este ilustrată de următoarele tabele sinoptice:
Analizatorul solicitat Categoria de mijloace tehnice de instruire
Analizatorul vizual Mijloace tehnice de instruire vizuale (aparate şi materiale)
Analizatorul auditiv Mijloace tehnice de instruire auditive (aparate şi materiale)
Analizatorul auditiv şi analizatorul vizual Mijloace tehnice de instruire audiovizuale (aparate şi materiale)
Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire după caracterul static sau dinamic al imaginii
Caracterul Tipul de Tipul mijloacelor tehnice de instruire Exemple de mijloace tehnice de instruire
imaginii proiecţie
Static Fixă Mijloace tehnice de instruire statice (de Retroproiectorul
meditaţie)
Dinamic Dinamică Mijloace tehnice de instruire dinamice (de Filmul - televiziunea - calculatoarele
fascinaţie) electronice
Exigenţe psihopedagogice în utilizarea mijloacelor de învăţământ
Graţie funcţiei de instruire a mijloacelor de învăţământ se impune ca în alegerea lor să se
aibă în vedere eficienţa în transmiterea informaţiilor noi ori în formarea de priceperi, deprinderi
intelectuale. Utilizarea unui anumit mijloc tehnic în instruire este justificată numai dacă
activitatea respectivă nu poate fi realizată eficient apelând la modalităţi de lucru mai simple.
Mijloacele de învăţământ trebuie selectate, utilizate şi îmbinate în funcţie de contextul pedagogic
concret, respectiv de celelalte elemente constitutive ale strategiilor didactice: sistemul de metode
didactice, formele de organizare a activităţii didactice. Un mijloc de învăţământ nu este eficient
în sine, ci numai ca element integrat într-o strategie de instruire coerentă5.
5
Ionescu, M. (1995). Didactica Modernă. Editura Dacia.

3
 Utilizarea mijloacelor de învățământ presupune în mod obligatoriu ghidajul verbal al
profesorului care trebuie să orienteze şi să focalizeze atenţia copiilor asupra aspectelor esenţiale
ale conţinuturilor transmise, în funcţie de scopul secvenţei educative respective. Utilizarea unui
mijloc tehnic presupune pregătirea copiilor în vederea receptării conștiente a mesajului dorit,
prin discuții referitoare la subiectul ce urmează a fi abordat. Indiferent de mijloacele tehnice
utilizate, procesul instructiv-educativ presupune construirea de momente de conversaţie între
profesor și elevi, dar şi discuţii de grup, care înlesnesc verbalizări, corelații, prelucrări,
interpretări, restructurări ale cunoștințelor integrate în sistemul cognitiv al copiilor.
Factorii determinanți în activitatea de confecționare a materialului didactic
Cerințele de ordin tehnic (simplu, spre a fi cât mai ușor intuit; analog cu modelul original;
comod de mânuit), social (autodotarea pentru înlocuirea materialelor deteriorate sau perimate
moral; pregătirea copilului pentru viață; dezvoltarea spiritului creator și a personalității
profesionale) și psihopedagogic (să stimuleze interesul elevului pentru studiu; să contribuie
eficient la construirea unei tehnologii didactice moderne; să faciliteze trecerea de la cunoștințele
intuitive la cele organizate logic) sunt în interacțiune și interdependență și constituie factori
determinanți în activitatea de confecționare a materialului didactic cu elevii.
Lista de materiale didactice necesare desfășurării lecțiilor de matematică
Lista orientativă a materialelor didactice necesare pentru desfășurarea optimă a lecțiilor
de matematică cuprinde: creioane; bețișoare; bile colorate (roșii, galbene, albastre); monede,
bancnote sau înlocuitoare ale acestora (din carton); cuburi care se îmbină ca la jocul "Lego";
cubul lui Rubik; un calendar; cutii de formă paralelipipedică, al căror volum poate fi măsurat
prin umplere cu cuburi de dimensiuni egale; planșe reprezentând construcții simple făcute numai
din cuburi; material didactic conceput și confecționat în spirit problematizat; un ceas mare, din
carton sau plastic, pe care limbile se pot deplasa (ceasul demonstrativ); un ceas electronic; un
cronometru; o cutie de chibrituri; o balanță sau un cântar; numărătoare pozițională; figuri
geometrice de poziționare; figuri geometrice decupate, de diferite culori: pătrat, dreptunghi,
triunghi, cerc etc.; planșe reprezentând adunarea și scăderea cu 1-2 unități; planșe reprezentând
axa numerelor naturale; tabla magnetică; corpuri geometrice: cub, paralelipiped, piramida, sfera,
cilindru, con; diferite obiecte care se pot compara în mod semnificativ din punct de vedere al
lungimii lor (lungi si înguste); rigla de lemn; un metru de tâmplărie, un centimetru, un metru
folosit pentru textile; desene cu imagini sugerând temperaturi ridicate si scăzute; vase a căror
capacitate este cunoscută; vase transparente de diferite mărimi, pentru măsurat capacități; mase
de 1 kg, 500 grame, 250 grame; plastilină; termometru medical.
Mijloace de învățământ versus materiale didactice
Mijloacele de învățământ reprezintă ansamblul de aparate, sisteme tehnice, iconice,
audiovizuale, ideatice sau vizuale care mijlocesc comunicarea in scopuri instructiv-educative.
În funcție de analizatorul solicitat se clasifică în: mijloace auditive; vizuale; audiovizuale.
În funcție de tipul de activitate implicate mijloacele se clasifică în: mijloacele logico-matematice
(care prezintă modele ideatice și cuprind: conceptele, raționamentele și operațiile gândirii,
formule sau algoritmi specifici) și mijloacele de învățământ acționale (cuprind modele

4
experimentale didactice efectuate în clasă, laboratoare, ateliere, modele acționale realizate cu
ajutorul simulatoarelor, modele acționale informatice ex. învățarea asistată pe calculator).
Materialele didactice reprezintă ansamblul de obiecte, produse naturale sau de substituție,
simbolice sau acționale folosite în actul predării-învățării. Ele se clasifică în: material ilustrativ-
demonstrativ, material de formare de deprinderi sau material de raționalizare a timpului.
Materialul ilustrativ-demonstrativ se clasifică în: materiale reale, naturale (plante, roci, substanțe,
jucării); substitute ale realității (bidimensionale (jetoane, figuri geometrice, fotografii, desene,
planșe) sau tridimensionale (machete, mulaje, corpuri geometrice)); simbolice (reprezentări
grafice, scheme, notarea simbolică a elementelor unei mulțimi, conturul mulțimii, cifrele,
simbolurile operațiilor și relațiilor aritmetice). Materialul de formare de deprinderi cuprinde
jocurile de construcții, jocul numerelor, jocul mulțimilor, fișele de lucru, instrumentele de
măsurat, truse de piese (Lego, Diènes, Logi I, II), riglete Cuisenaire (10 culori, fiecare având
dimensiuni diferite), instrumente, aparatură pe care copilul o poate manipula. Materialul de
raționalizare a timpului este utilizat pentru a desena folosind șabloane, ștampile, care permit
realizarea mai rapidă a desenelor. De asemenea, utilizarea calculatorului este atractiv pentru
copii. Softul educațional este special conceput sub formă de joc și solicită din partea copilului
îndeplinirea unor sarcini care conduc la satisfacție prin depășirea nivelurilor de dificultate.
Pedagogul Dale a realizat o scară a potențialului de activare a fiecărui tip de material
didactic, și anume: treapta experiențelor semnificative directe (nivelul cel mai de jos, cel mai
utilizat al materialului didactic); treapta experiențelor inventate: simulări, machete; scene
dramatizate: joc de rol, vizionarea unei piese de teatru; treapta experiențelor observate, bazate pe
experimente, demonstrații, observații intenționate, organizate, excursii; treapta experiențelor
bazate pe imagini: statice (expoziții, muzee); imagini fixe (foto, diapozitive); simboluri figurale
(imagini, scheme); simboluri verbale scrise; imagini TV (emisiuni pentru copii); imagini mobile
(filme); treapta experiențelor bazate pe înregistrări sonore: simboluri verbale orale.
Utilizarea mijloacele de învățământ specifice activităților matematice
1. Trusa Diènes, trusele Logi I, Logi II, jocul mulțimilor, jocul numerelor
2. Rigletele Cuisenaire
3. Balanța
4. Jocul Tangram
5. Figurile/corpurile geometrice de poziționare
Trusa Diènes Riglete Cuisenaire

1. Trusa Diènes este formată din 48 de piese, care cuprind patru forme (cerc, pătrat,
dreptunghi, triunghi), trei culori (roșu, galben, albastru), două mărimi (mare, mic) și două
grosimi (gros, subțire). La grupa mică se utilizează doar 12 piese, fiind folosite doar cercul și

5
pătratul cu dimensiunile mare-mic și cu cele trei culori. La grupa mijlocie, se utilizează doar 36
de piese, cerc, pătrat și triunghi, diferențiate pe culori, mărimi și grosimi. La grupa mare se
utilizează toate piesele trusei originale. Trusa este folosită pentru exersarea deprinderilor în
activitățile matematice pe bază de exerciții, în jocurile didactice matematice, de formare de
mulțimi, de numerație ori logico-matematice.
Trusa Logi I cuprinde 24 de piese, de 4 forme: cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi; 3 culori:
roșu, galben, albastru; 2 mărimi: piese mari și piese mici. Trusa Logi II cuprinde în plus față de
trusa Logi I și forma de oval. Aceste truse sunt de dimensiuni reduse față de trusa Diènes, fiind
special concepute ca material distributiv.
Jocul mulțimilor cuprinde jetoane reprezentând diferite animale, fructe, etc., dar și buline
de diferite culori. Este un material cu elemente reprezentate prin imagini ce ajută copiii în
formarea de mulțimi pe baza unor atribute, proprietăți caracteristice.
Jocul numerelor conține palete cu cifre și jetoane. Pe o parte a paletei este scrisă cifra, iar
pe verso sunt tot atâtea buline.
Exemplu de exercițiu rezolvat care utilizează piese din trusa Diènes: Construiți sarcini
didactice pentru exersarea abilităților de : identificare, triere, sortare, clasificare, ordonare,
seriere.
1. Identificarea:
Context: pe masa avem un pătrat albastru și unul roșu
a)Sarcină didactică: Arată pătratul albastru.

b) Sarcină didactică: Arată pătratul roșu.

2. Trierea
Context: Pe masă avem următoarele figuri geometrice:

a) Sarcină didactică: Formează mulțimea figurilor galbene.

b) Sarcină didactică: Formează mulțimea figurilor albastre

3. Sortarea
Context: Pe masă avem figurile geometrice:

6
a) Sarcină didactică: Separă cercurile după culoare.

b) Sarcină didactică: Separă pătratele după culoare.

4. Clasificarea
Context: Pe masă avem figurile geometrice:

a) Sarcină didactică: Împarte figurile în mulțimi de figuri cu aceeași formă.

b) Sarcină didactică: Împarte figurile în mulțimi cu figuri de aceeași culoare.

7
5. Ordonare
Context: Pe masă avem un pătrat albastru, unul roșu si unul galben.

a) Sarcină didactică: Ordonați crescător piesele după mărime

b) Sarcină didactică: ordonați descrescător piesele după mărime

6. Serierea
Context: Pe masă avem mulțimile:

M1. M2.

M3. M4.

a) Sarcină didactică: Ordonează crescător mulțimile după numărul de elemente.

M1, M2, M4, M3.
b) Sarcină didactică: Ordonează descrescător mulțimile după numărul de elemente.

8
M3, M4, M2, M1.
2. Rigletele Cuisenaire reprezintă simbolic numerele naturale de la 1 la 10, fiecare număr
fiind reprezentat printr-un paralelipiped de o lungime corespunzătoare și de o anumită culoare.
De exemplu, pentru numărul 1 rigleta are o lungime de 1 cm, pentru numărul 2 are 2 cm ș. a. m.
d. Asocierea dintre culoare, lungime, unitate ușurează însușirea proprietăților cardinale și
ordinale ale numărului. Caracterul structural al materialului asigură controlul și autocontrolul în
rezolvarea sarcinii de învățare de către copil. Utilizarea rigletelor prezint următoarele avantaje 6:
oferă copilului posibilitatea de a forma numere prin realizarea de combinații de riglete, ceea ce
favorizează înțelegerea compunerii și descompunerii numerelor. Favorizează înțelegerea
relațiilor de egalitate și ordine dintre numerele naturale, prin compararea mărimile rigletelor și
aprecierea numărului de unități cu care un număr este mai mare sau mai mic decât altul.
Favorizează înțelegerea numărului ca măsură prin observarea unităților care îl compun.
Favorizează înțelegerea și efectuarea operațiilor aritmetice simple. Datorită multiplelor avantaje
de ordin pedagogic și ușurinței în folosire, utilizarea rigletelor la grupa mare permite realizarea
sistematizării noțiunilor de număr și numerație și determină transformări calitative în achiziția
conceptului de număr. Acest material are avantajul că poate fi ușor confecționat și copiii se pot
familiariza ușor cu el în cadrul jocurilor și activităților liber-alese ori complementare.
Exemplu de exerciții în care se pot utiliza rigletele Cuisenaire:
1. Descompune numărul 5 în cât mai multe moduri.
2. Scrie o adunare în care unul din numere să fie 4, iar rezultatul să fie 5
3. Scrie o adunare în care unul din numere să fie 4, iar suma să fie 5.
4. Compune în cât mai multe moduri numărul 6.
5. Descompune în cât mai multe moduri numărul 3.

3. Balanța

6
Neagu, M., Streinu-Cercel, G., Eriksen, E.I., Eriksen, E.B., 2006, Metodica predării matematicii și activităților
matematice, Editura Nedion, București.

9
 Balanța este utilă în exerciții de stabilire a egalității sau inegalității unor numere.
Pentru aceasta este necesar să existe un set de mai multe cuburi de aceeași mărime.
Exemple de exerciții care utilizează balanța :
1. Calculează 1+2= ?
Copilul va așeza pe talerul din stânga întâi un cub, apoi pune cele două cuburi și va
verbaliza: „Un cub și cu unu, două cuburi, fac…”, apoi copilul va începe să așeze pe talerul din
dreapta cuburi, numărând conștient, până când balanța se echilibrează :„un cub, două cuburi, trei
cuburi” și va spune „unu adunat cu doi egal trei”, apoi va scrie cifra la rezultat. Aceste exerciții
pot fi făcute abia atunci când copilul reușește să rețină câte cuburi a numărat și să conștientizeze
că valoarea ordinală a numărului de la rezultatul obținut prin numărătoare este egală cu valoarea
cardinală a mulțimii totale a cuburilor.
2. Calculează 3 - 1= ?
Copilul va număra trei cuburi și le va așeza pe talerul din stânga, apoi va verbaliza, în
timp ce ia un cub de pe taler : „trei cuburi fără un cub fac…”, apii copilul va începe să așeze pe
talerul din dreapta cuburi, numărând conștient, până când balanța se echilibrează :„un cub, două
cuburi” și va spune „trei minus unu egal doi”, apoi va scrie cifra la rezultat.
3.Care este vecinul mai mare al lui 3 ?
Copilul va număra trei cuburi și le va așeza pe talerul din stânga, apoi va verbaliza, în
timp ce numără conștient și așează cuburi pe talerul din dreapta : „un cub, două cuburi, trei
cuburi și balanța s-a echilibrat, deci mai trebuie un cub…patru cuburi”, apoi spune „patru este
vecinul mai mare al lui trei”.
4. Jocul Tangram

10
 Tangram seamănă cu un joc de puzzle. Doar că, dacă la puzzle piesele pot fi aranjate
într-un singur fel, la tangram tocmai diversitatea imaginilor ce pot fi obținute face jocul
interesant. Regula este simplă : se utilizează toate cele 7 piese (cinci triunghiuri dreptunghice
isoscele, un pătrat și un paralelogram), întotdeauna aceleași, pentru a crea o imagine, având grijă
ca piesele să se atingă fără a se suprapune. Experimentarea cu succes a construirii de astfel de
imagini de tip Tangram contribuie la creșterea încrederii în sine și a autoeficacității, care ulterior
le oferă copiilor resursele necesare pentru abordarea diferitelor sarcini, mai simple sau mai
complexe, dar și posibilitatea de a explora la maxim oportunitățile de învățare. Jocul este util
pentru copiii care întâmpină dificultăți la matematică, deoarece prin aranjarea pieselor de
Tangram se dezvoltă gândirea logică, înțelegerea conceptului de formă, modelarea matematică
(construiește modele), recunoașterea modelelor și formelor geometrice, clasificarea lor,
identificarea corectă a relațiilor spațiale dintre formele geometrice. De asemenea, prin utilizarea
formelor Tangram, copilul își dezvoltă percepția, coordonarea ochi-mână, memoria vizuală,
imaginația, gândirea și analiza logică a formelor, aspecte esențiale în preluarea și prelucrarea
corectă  a informațiilor din exterior. Siluetele și obiectele obținute cu ajutorul Tangramului pot
constitui instrumente eficiente și pentru dezvoltarea limbajului copilului, putându-se crea povești
cu ajutorul personajelor modelate.
5. Figurile/corpurile geometrice de poziționare
Figurile și corpurile de poziționare reprezintă instrumentele cu care copilul învață să fie
creativ, să recunoască formele plane/ spațiale, să identifice elemente ale figurilor geometrice, să
numere, să sorteze și să clasifice obiecte forme plane sau forme spațiale, după criterii diverse, să
ordoneze crescător sau descrescător, să recunoască și să construiască șiruri de figuri geometrice
după o regulă dată, să identifice poziția pe care o ocupă diverse obiecte în raport cu altele,
folosind expresii de tipul: în, pe, deasupra, dedesubt, în fața, în spatele, lângă, în stânga, în
dreapta, orizontal, vertical, oblic, interior, exterior; să sorteze, pe baza unor criterii, să așeze
datele în tabele, folosind cuvintele „rând” și „coloană”; să recunoască în mediul apropiat forme
plane (pătrat, dreptunghi, triunghi, cerc) și forme spațiale (cub, cuboid, cilindru, sferă).
.

Exemple de sarcini didactice care utilizează figurile și corpurile geometrice de poziționare

1. Construiește o imagine folosind figurile geometrice.

2. Încercuiește cu roșu triunghiurile, cu verde pătratele, cu galben dreptunghiurile și cu albastru

cercurile.
3. Încercuiește formele galbene care au patru laturi:

11
4. Ordonează crescător figurile geometrice, completând casetele cu cifre, în ordine crescătoare:

5. Colorează cu albastru interiorul dreptunghiului așezat în poziție verticală și cu galben

interiorul dreptunghiului așezat în poziție oblică:

6. Completează cu încă patru elemente:

7. Numără și trece în tabel câte sunt din fiecare fel:

8. Desenează la dreapta cercului un pătrat.

9. Dă exemple de obiecte care au formele geometrice învățate: dreptunghi – fereastră, ușă, carte;
pătrat – liniatura caietului de matematică, cub – zarul, cub de zahăr; cuboid – cutie, dulap; sferă–
minge, bilă; triunghi – felie de pizza.

12