DOMENIILE

CURRICULUMULUI
Proiect realizat de:
Popa Miruna
Racz Antonia
Popa Yasmine
Curriculum
În literatura pedagogică actuală nu există încã un consens privind
definirea conceptului de curriculum. Totuşi, majoritatea definiţiilor actuale
încorporează câteva elemente definitorii comune.
Este o structură de învățare care definește ceea ce elevii trebuie să învețe într-o
anumită perioadă de timp. Acesta variază în funcție de țară, sistemul de învățământ și
nivelul de educație (primar, secundar, superior etc.). Scopul curriculumului este de a
furniza o direcție clară și coerentă pentru procesul educațional, stabilind obiectivele,
conținutul și metodele de predare și evaluare.
DOMENIILE CURRICULUM-ULUI:
● TIPURI DE CURRICULUM;
● MEDII CURRICULARE;
● CICLURI CURRICULARE;
● ARII CURRICULARE;
● NIVELURI, FILIERE, PROFILURI Şl SPECIALIZĂRI
 1.Tipuri de curriculum
In funcţie de forma educaţiei cu care se corelează:curriculum oficial(cel
prescris oficial, care are un statut formal şi care cuprinde toate documentele şcolare
oficiale ce stau la baza proiectării activităţii instructiv-educative la toate nivelurile
sistemului şi procesului de învăţământ. El reprezintă Rezultatul activităţii unei echipe
interdisciplinare de lucru si este validat de factorii educaţionali de decizie),curriculum
nonformal(vizează obiectivele şi conţinuturile activităţilor instructiv-educative care au
caracter opţional, sunt complementare şcolii, structurate şi organizate într-un cadru
instituţionalizat extraşcolar ),curriculum informal(cuprinde ansamblul experienţelor de
învăţare şi dezvoltare indirecte, care apar în contextul situaţiilor de viaţă şi de activitate
cotidiană;practic, emerge din ocaziile de învăţare oferite de societăţi şi agenţii
educaţionale, mass-media, muzee, instituţii culturale, religioase, organizaţii ale
comunităţilor locale, familie)
 In funcţie de criteriul cercetării fundamentale:curriculum-ul general(este
asociat cu obiectivele generale ale educaţiei şi cu conţinuturile educaţiei generale -
sistemul de cunoştinţe, abilităţi intelectuale şi practice, competenţe, stiluri
atitudinale, strategii, modele acţionate şi comportamentale de bază
etc),curriculum-ul de profil şi specializat(este concentrat pe exersarea abilităţilor
intelectuale şi practice, pe dezvoltarea, îmbogăţirea şi rafinarea competenţelor, pe
formarea comportamentelor eficiente specifice diferitelor domenii de cunoaştere şi
de activitate),curriculum-ul ascuns(se referă la efecte ale programelor
educaţionale care pot apărea ca urmare a influenţelor explicite şi implicite, directe
şi indirecte, provenite din interior, respectiv din ambianţa educaţională, şi din
exterior, respectiv dinspre mediul psiho-social şi cultural al grupei, al clasei, al
şcolii, facultăţii şi universităţii)
 In funcţie de criteriul cercetării aplicative:curriculum recomandat(are
caracter oficial şi este susţinut de grupuri de experţi în educaţie, de structuri
educaţionale, de autorităţi guvernamentale),curriculum scris,curriculum
predat(se referă la sistemul experienţelor de învăţare şi dezvoltare construite prin
transpoziţie didactică internă şi oferite educaţilor de către educatori),curriculum
de suport(resursele umane implicate,programe educaţionale de certificare
etc),curriculum învăţat si curriculum evaluat(achiziţiile pe care le demonstrează
educaţii),curriculum mascat(achiziţiile pe care le dobândesc educaţii în manieră
neintenţionată şi neprogramată ),curriculum exclus(acea parte a curriculum-ului
care, în mod intenţionat sau accidental, a fost lăsată în afara demersurilor de
predare, deci nu a fost valorificată în construirea situaţiilor de învăţare)
 In functie de criteriul epistemologic(perspectivele asupra cunoașterii și
învățării):curriculum-ul local (include ofertele de obiective si
continuturi ale activitatilor instructiv-educative propuse de catre
inspectoratele scolare (si aplicabile la nivel teritorial) sau
propuse chiar de catre unitatile de invatamant, in functie de
necesitatile proprii si de solicitarile identificate)
 Tipologia Curriculum-ului Naţional operant în cadrul sistemului de
învăţământ din România (începând cu anul şcolar 1998-1999):
-curriculum-nucleu - care reprezintă aproximativ 65-70 % din
Curriculum-ul Naţional
-curriculum la decizia şcolii - care reprezintă aproximativ 30-35 % din
Curriculum-ul Naţional şi care poate reuni următoarele tipuri de
curriculum, oferite în complementaritate cu curriculum-ul nucleu:
curriculum extins; curriculum nucleu aprofundat; curriculum elaborat în
şcoală
Curriculum-ul nucleu (CN)
-reprezintă trunchiul comun, obligatoriu, adică numărul minim de ore de
la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planurile de învăţământ
româneşti, absolut necesare pentru toate şcolile şi pentru toţi elevii
-reprezintă unicul sistem de referinţă pentru evaluările şi examinările
externe din sistem, realizate la nivel naţional şi pentru elaborarea
standardelor curriculare de performanţă.
-existenţa curriculum-ului nucleu asigură egalitatea şanselor la educaţie
în sistemul de învăţământ public, indiferent de regiunea ţării din care
provin educaţii, de filieră sau de tipul de instituţie de învăţământ.
 Curriculum-ul la decizia şcolii (CDS) asigură diferenţa de ore dintre
curriculum-ul nucleu şi numărul minim (la disciplinele facultative, care
nu au fost incluse în curriculum-ul nucleu) sau maxim de ore pe
săptămână (la disciplinele obligatorii, care au fost incluse în curriculum-
ul nucleu) pentru fiecare disciplină şcolară prevăzută în planurile-cadru
de învăţământ (deci atât pentru disciplinele obligatorii, cât şi pentru cele
facultative), pe ani de studiu.
Curriculum-ul extins (CE) are la bază, respectiv acoperă întreaga
programă şcolară a disciplinei, atât elementele de conţinut obligatorii,
cât şi cele facultative. Diferenţa până la numărul maxim de ore
prevăzute pentru o anumită disciplină se asigură prin îmbogăţirea
ofertei de conţinuturi, situaţii de învăţare şi experienţe de învăţare
prevăzute de curriculum-ul nucleu.
 Curriculum-ul nucleu aprofundat (CAN) are la bază exclusiv trunchiul comun,
respectiv elementele de conţinut obligatorii. Diferenţa până la numărul maxim de
ore prevăzute pentru o anumită disciplină obligatorie se asigură prin reluarea,
expansiunea şi aprofundarea curriculum-ului nucleu, respectiv prin diversificarea
activităţilor şi experienţelor de învăţare, până la acoperirea numărului maxim de
ore pentru fiecare disciplină obligatorie.
Curriculum-ul elaborat în şcoală (CES) este acel tip de proiect pedagogic care
conţine, cu statut opţional, diverse discipline de studiu propuse de instituţia de
învăţământ (eventual, avizate de Inspectoratele şcolare) sau alese de aceasta din
lista elaborată la nivel de minister. Fiecare profesor are oportunitatea de a
participa în mod direct la elaborarea curriculum-ului, în funcţie de condiţiile
concrete în care se va desfăşura activitatea didactică, de resursele umane şi
materiale existente în şcoală, de situaţiile specifice ale şcolilor, de interesul
elevilor, de opţiunea elevilor şi a familiilor acestora, de necesităţile comunităţii
locale; practic, disciplinele opţionale reflectă nevoile educaţionale şi posibilităţile
individuale de studiu, curriculum-ul individual, propriu elevului.
2. Mediile curriculare
● Mediile curriculare reprezintă ambianţe generale, care influenţează (prin
coordonatele spaţio-temporale, materiale şi ideologice) demersurile de
proiectare a curriculum-ului şi, implicit, a activităţilor curriculare.
● Oferă cadrul şi direcţiile de evoluţie a tipurilor curriculare.
● Au un grad ridicat de generalitate, motiv pentru care sunt categorii
pedagogice abstracte .
● Mediile curriculare au valoare de suport logic, care facilitează delimitarea
ciclurilor curriculare şi a ariilor curriculare.
● Tot datorită gradului ridicat de generalitate, mediile curriculare se pot
clasifica într-o multitudine de posibilități. Una dintre acestea este cea
realizată de Sorin Cristea.
Mediile curriculare exterioare școlii
❖ structura sistemului social general;
❖ coordonatele sistemului economic;
❖ sistemul de comunicare;
❖ sistemul cunoaşterii ştiinţifice;
❖ sistemul tehnologic (tehnica şi tehnologia);
❖ sistemul moral;
❖ sistemul religios, al credinţelor;
❖ sistemul estetic;
❖ sistemul de dezvoltare şi maturizare umană (asistenţa medicală, socială,
psihopedagogică
 Mediile curriculare ale școlii
Includ sistemul de elemente funcţionale care condiţionează proiectarea şi
realizarea activităţilor educaţionale din şcoală:

❏ organizarea particulară a sistemului educaţional

naţional pe niveluri de învăţământ şi pe trepte școlare;
❏ configurarea specifică, coerenţa şi consistenţa internă a
nivelurilor şi treptelor şcolare;
❏ interdependenţa dintre nivelurile şi treptele şcolare;
❏ adaptarea sistemului de formare a personalului
didactic;
 Mediile curriculare aflate la intersecţia dintre
sistemul social global şi cel educaţional:
➔ mediul curricular managerial, respectiv mediul curricular al politicii
educaţionale naţionale şi al administraţiei centrale în educaţie ( idee
abordată de Dorel Ungureanu în lucrarea intitulată Educație și Curriculum
din 1999);
➔ mediul curricular cultural;
➔ mediul curricular economic;
➔ mediul curricular comunitar;
➔ mediul curricular al tehnologiilor didactice
3. Cicluri Curriculare
● Din dorința de asigurare a unei funcţionalităţi optime a sistemelor naţionale de
învăţământ, s-a consacrat conceptul de ciclu curricular pentru delimitarea, din
perspectivă psihopedagogică şi didactică a diferitelor segmente ale şcolarităţii.
● Ciclurile curriculare sunt integrate în structura formală a sistemului de
învățământ pentru a evidenția scopurile educaționale, a concentra învățarea
asupra obiectivelor principale ale fiecărei etape școlare și a regla procesul de
învățământ prin intervenții și decizii de natură curriculară.
● Au fost concepute pe baza principiului funcționalității, care presupune adaptarea
disciplinelor de studiu și, implicit, a ariilor curriculare, la nevoile și particularitățile
de vârstă ale elevilor și organizarea programelor de studii în cicluri de școlaritate
optime.
● Ciclurile curriculare sunt segmentări ale perioadei de școlarizare pe mai
mulți ani de studiu, care prezintă aceleași finalități educaționale și
abordări metodologice.
● Din punct de vedere structural și funcțional, periodizarea școlarității în
cicluri curriculare a servit drept fundament pentru dezvoltarea planurilor
de învățământ, a programelor și a manualelor școlare specifice fiecărui
ciclu de învățământ.
● La nivel operațional, implementarea ciclurilor curriculare a implicat
modificări ale metodelor de predare a disciplinelor școlare și a cerut
revizuirea strategiilor didactice pentru a se potrivi cu obiectivele
curriculare și nivelul de vârstă al elevilor.
Ciclul achizițiilor fundamentale (grădiniță - clasa a II-a)
Are ca obiectiv major acomodarea la cerințele sistemului școlar și
alfabetizarea inițială:

★ asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje convenționale

(scrisul, cititul, calculul aritmetic)
★ dezvoltarea abilității copilului de a percepe, cunoaște și înțelege mediul
înconjurător
★ stimularea potențialului creativ al copilului, a intuiției și imaginației sale
★ cultivarea motivației pentru învățare, înțeleasă ca o activitate socială.
Ciclul de dezvoltare (clasa a III-a — clasa a VI-a)
Are ca obiectiv major formarea capacitatilor de bază necesare pentru continuarea
studiilor :

❖ stimularea dezvoltării abilităților lingvistice și promovarea utilizării limbii române, a limbii

materne și a limbilor străine în diferite situații de comunicare
❖ cultivarea gândirii structurate și dezvoltarea competențelor de rezolvare a problemelor
practice
❖ promovarea abordării pluridisciplinare în diverse domenii de cunoaștere
❖ formarea unui set de valori în concordanță cu principiile unei societăți democratice și
pluraliste
❖ încurajarea talentului, experienței și exprimării în diverse forme artistice
❖ dezvoltarea responsabilității pentru propria sanatate și dezvoltarea unei atitudini
responsabile față de mediu
Ciclul de observare și orientare (clasa a VII-a — clasa a IX-a)
Obiectiv major: orientarea în vederea optimizării opțiunii școlare și
profesionale ulterioare .

➢ stimularea descoperirii de către elev a propriilor afinități, aspirații și valori,

pentru a construi o imagine de sine pozitivă
➢ dezvoltarea abilității de analiză a nivelului de competențe dobândite în procesul
de învățare, în vederea orientării către o anumită carieră profesională
➢ dezvoltarea capacității de comunicare, inclusiv utilizarea limbajelor specializate
➢ promovarea gândirii independente și autonome și cultivarea responsabilității
față de integrarea în mediul social.
Ciclul de aprofundare (clasa a X-a — clasa a XI-a)
Fixează ca obiectiv major aprofundarea studiului în profilul și specializarea aleasă,
asigurând, în același timp, o pregatire generala pe baza opțiunilor din celelalte
arii curriculare . Vizează :

❏ dezvoltarea abilităților cognitive care facilitează relaționarea informațiilor din

domenii diverse ale cunoașterii
❏ dezvoltarea competențelor socio-culturale care permit integrarea activă în diverse
grupuri sociale
❏ cultivarea unei atitudini pozitive și responsabile față de acțiunile personale cu
impact asupra mediului social
❏ stimularea imaginației și creativității ca resurse pentru o viață personală și socială
de calitate.
Ciclul de specializare (clasa a XII-a)
Are ca obiectiv major pregătirea în vederea integrării eficiente în
învățământul universitar sau pe piața muncii.

● dobândirea încrederii în sine și cultivarea unei imagini pozitive asupra

reușitei personale
● luarea unor decizii adecvate în contextul mobilitatii condițiilor sociale și
profesionale
● înțelegerea și utilizarea modelelor de funcționare a societății
4. Arii Curriculare
Reprezintă domenii curriculare noi, delimitate, având ca fundament
principiul selecţiei şi ierarhizării culturale a cunoaşterii.

● Propun relaţii funcţionale între discipline.

● Structurarea planurilor-cadru de învăţământ pe arii curriculare asigură
continuitatea şi integralitatea demersului didactic pe întreg parcursul
şcolar al fiecărui elev.
● Ca şi categorie fundamentală a Curriculum-ului Naţional, ariile curriculare
grupează/reunesc anumite discipline şcolare în funcţie de dominantele lor
educaţionale, de compatibilitatea dintre ele, de caracterul lor
complementar şi convergenţa din perspectivă funcţională.
● Reunind mai multe domenii ale cunoaşterii, ariile curriculare oferă o
viziune interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu pe care planul-
cadru de învăţământ le include şi le interrelaţionează şi, astfel, asigură o
coerenţă a demersurilor de influenţare a elevilor în sens formativ şi
informativ.
● În ţara noastră, Curriculum-ul Naţional este structurat pe şapte arii
curriculare pentru întreg învăţământul preuniversitar (clasele I-XII/XIII), arii
selectate în conformitate cu finalităţile învăţământului şi în funcţie de
importanţa diverselor domenii culturale care structurează personalitatea
umană, precum şi de conexiunile imediate dintre aceste domenii.
● Cele şapte arii care stabilesc un echilibru dinamic sunt următoarele:
- Limbă şi comunicare - Matematică şi ştiinţe ale naturii -
Om şi societate - Arte -
Educaţie fizică şi sport - Tehnologii -
Consiliere şi orientare
5. Niveluri, cicluri, filiere şi profiluri/specializări
● Nivelurile de învăţământ sunt ierarhizate vertical, diacronic, fiind legate
în acelaşi timp de vârsta, de nevoile educaţionale ale educabililor şi de
gradul de dificultate al conţinuturilor învăţării. Învăţământul românesc
este structurat, în prezent, pe următoarele niveluri de învăţământ: nivelul
preşcolar, nivelul primar, nivelul secundar şi nivelul superior.
● În învăţământul preuniversitar românesc se disting: ciclul antepreşcolar,
ciclul preşcolar, ciclul elementar, ciclul secundar inferior (gimnazial), ciclul
secundar superior (liceul).
● Filierele sunt domenii curriculare care, spre deosebire de nivelurile şi
ciclurile de învăţământ, segmentează curriculum-ul global pe orizontală (şi
nu pe verticală) în sectoare - acest lucru fiind posibil doar în zona
educaţiei postobligatorii (ciclul secundar superior). În învăţământul
secundar superior românesc (» după absolvirea clasei a IX-a) coexistă
următoarele filiere: liceul, şcoala profesională şi şcoala complementară
(şcoala de ucenici).
● La rândul ei, filiera liceeală integrează trei sub-filiere:
○ filiera teoretică
○ filiera tehnologică
○ filiera vocaţională
● De asemenea, se poate vorbi şi de filiere în zona învăţământului superior:
○ filiera postliceală (şcolile postliceale, şcolile de maiştri);
○ filiera universitară, care include trei subfiliere de bază:
■ învăţământ universitar de scurtă durată (colegii universitare) -
care în prezent nu mai există în ţara noastră;
■ învăţământ universitar de lungă durată (facultăţi)
■ învăţământ postuniversitar - studii masterale, studii doctorale,
specializări profesionale.
● În cadrul Curriculum-ului Naţional din România, pentru liceu s-au instalat
structuri diferenţiate pe filiere, profiluri şi specializări (cu planuri-cadru de
învăţământ proprii), ceea ce duce la conturarea unor licee cu
personalitate proprie, cu o ofertă educaţională specifică.
Filierele, profilurile şi specializările din ţara noastră sunt cele ce urmează.
● Pentru filiera teoretică:
○ profilul umanist: specializările:
■ filologie
■ limbi moderne
■ limbi clasice
■ istorie - geografie
■ ştiinţe socio-umane

○ profilul real: specializările:

■ matematică - fizică
■ fizică - chimie
■ chimie - biologie
● Pentru filiera tehnologică: profilurile:
○ tehnologii informaţionale
○ tehnic
○ comerţ - servicii
○ resurse naturale şi protecţia mediului
● Pentru filiera vocaţională: profilurile:
○ sportiv
○ militar
○ artistic
○ teologic
○ pedagogic
Bibliografie
● https://www.scribd.com/doc/174714267/Musata-Bocos-Dana-Jucan-Fund
amentele-Pedagogiei-Teoria-Si-Metodologia-Curriculum-ului#
● Educație și Curriculum, Dorel Ungureanu
● Curriculum Pedagogic, Sorin Cristea
Vă Mulțumim!