3.

Conditii si factori de crestere a eficientei procesului de invatamant (coerenta, calitatea si articularea componentelor, gradul de organizare a activitatii, calitatea vietii scolare, personalitatea profesionala, stilurile educationale s. a.) Componentele structurale si functionale ale procesului de invatamant pot fi evidentiate in propria lor substanta, dar ele nu dobandesc relevanta decat in interactiuni, articulate intr-un sistem care are in centru elevii cu nevoile lor si cu o continuitate dinamica (obiectivele devin criterii de evaluare, iar rezultatele evaluarii baza noilor obiective). Pentru ca sistemul sa functioneze eficient el trebuie sa se caracterizeze cel putin prin coerenta si continuitate. Conditiile si factorii de crestere a eficientei procesului de invatare Proiectarea pedagogica fiind o actiune de orientare si pregatire a activitatii intructiv-educative, este cea dintai conditie de crestere a eficientei procesului de invatamant. In acest scop ea trebuie realizata respectand anumite etape si operatii integrate in programul de instruire. Realizarea coerentei componentelor procesului de invatamant: -legatura stransa dintre obiective si continut determina tipul lectiei, strategia didactica necesara, formele de predare, invatarea, evaluare, mijloacele de invatamant si locul folosirii lor, precum si instrumentele de evaluare a rezultatelor. -gradul de organizare a activitatii instructivo-educatie, concretizarea intr-un management scolar modern, planificari si programe bine alcatuite, respectand cerintele pedagogice de alcatuire a programului -calitatea vietii scolare se manifesta in lectii si activitati cu caracter creativ, in calitatea performantelor obtinute de elevi, in ordine, disciplina si curatenie si intr-o baza didactica moderna; -calitatea factorilor umani: o competentele stiintifice de specialitate ale profesorilor, aptitudinile lor psihopedagogice si metodice, constiinta profesionala, receptivitatea fata de nou, conditioneaza cresterea eficientei procesului de invatamant; o tot in aceasta directie au influenta si calitatile intelectuale ale elevilor, frecventa la cursuri, pregatirea ritmica a lectiilor, folosirea unor metode rationale de invatare. Personalitatea profesorului Calitatile si trasaturile de personalitate necesare profesorului sunt: -umanism: sensibilitate fata de problemele vietii, tineretului; -responsabilitatea sociala: profesorul sa fie convins ca in invatamant se formeaza toate cadrele necesare in toate sectoarele de activitate; -constiinciozitate, simtul datoriei, seriozitate in pregatirea activitatilor didactice si educative, punctualitate; -sociabilitate. Trasaturi de vointa si de caracter: -fermitate, hotarare, perseverenta, respect si obiectivitate in aprecierea elevilor; -pasiune pentru meseria de profesor si comportament civilizat; -exigenta echilibrata, modestia; -cultura generala ca sa poata sa predea interdisciplinar obiectul de specialitate. Stilul educational constituie o sinteza de calitati, capacitati si componente educationale, manifestate in modalitati de proiectare, organizare, desfasurare si evaluare a activitatilor instructivo-educative.

Tipologia stilurilor -in plan vertical: o individuale (identitatea fiecarui profesor); o grupale (profesorii cu particularitati stilistice asemanatoare). -in plan orizontal: in functie de criterii ca orientarea continuturilor, structuri de comunicare, procedee motivationale. Dupa eficienta invatarii si satisfactie (natura motivatiei in grup): - stil centrat pe profesor (profesorul domina, detine integral controlul invatarii); - stil centrat pe elev (profesorul permite elevilor sa participe la deciziile privind organizarea si conducerea invatarii). Dupa structura de personalitate a profesorului: - apropiat sau distant; - metodic, sistematic sau neorganizat; - stimulativ sau rutinar. Stilul cel mai eficient este cel optim in raport cu conditiile dateaaa Conceptul de predare. Relatiile dintre predare, invatare si evaluare (+ 2. Predarea ca activitate de organizare si conducere a activitatii de invatamant) Predarea este o componenta a procesului de invatamant in interactiune cu alte componente invatarea si evaluarea. Raportul intre verbele a preda si a primi, devine, nemijlocit in invatamant o relatie intre predare si invatare. Predarea se defineste in raport cu invatarea si chiar prin invatare; a preda: a invata pe altii; predarea activitatea desfasurata de profesor in cadrul lectiei, spre a le determina elevilor activitatea de invatare, ambele activ fiind in interactiune. n decursul timpului, relatia predare invatare evaluare a cunoscut si momente de dezechilibru, afectand rosturile si intelesurile conceptelor respective. Cateva sensuri ale conceptului predare ne dezvaluie unele aspecte inadecvate ale raporturilor ei cu invatarea si evaluarea: - sensul de simpla transmitere si comunicare de cunostinte, priceperi si deprinderi elevilor; - sensul pur metodologic al predarii: aceasta se confunda cu metodele ei, indeosebi cu cele verbale; a preda se confunda cu a expune ori a comunica verbal. n ambele acceptiuni, predarea risca sa solicite numai activismul educatorului nu si pe acela al elevilor, din aceasta cauza si activismul profesprului ramanand limitat. Exigentele pedagogice contemporane impun predarii dimensiuni superioare. Predarea trebuie conceputa si implinita cu intelesuri cuprinzatoare, complete si acestea sunt puse in lumina de integrarea predarii in sistemul invatamantului ca proces. Predarea se distinge prin doua ramuri intim controlate: - instruirea (care uneste predarea cu invatarea altora); - transformarea altora, formarea personalitatii sale prin convertirea predarii in invatare, a informarii in formare. Ca orice activitate umana, predarea este condusa de scopuri si obiective, urmarind finalitati determinate. Predarea este o activitate cu dubla functionalitate: de transmitere (de comunicare a unor cunostinte, priceperi ori abilitati, deprinderi, modele comportamentale) si de invatare a altora (elevi, studenti etc.). Predarea inseamna instruirea care formeaza. Ea este o activitate caracteristica scolii cuprinzand relatia de munca dintre elevi si profesori. Predarea este necesara invatarii intrucat multe din obiectivele educationale nu pot fi atinse fara virtutile predarii: prezentarea sistematica a continutului, explicarea problemelor, a notiunilor etc., introducerea suficienta in continuturile pe discipline ale cunoasterii, exemplificari sau ilustrari, aplicatii etc. ansele invatarii depind, in apreciabila masura de calitatea conditionarii ei de predare. n principal, ele depind de producerea de catre predare a invatarii dar si de formarea de catre predare a atitudinii pozitive fata de invatare.

Pe de alta parte, evolutia invatarii are valoarea unui criteriu de corectura ori de ameliorare a predarii. n general vorbind, "progresele si regresele la nivelul uneia au consecinta asupra celeilalte". Dar, in raportul predare invatare rolul conducator revine predarii si subiectului ei profesorul sau invatatorul. Predarea se confirma daca induce invatarea, daca determina elevilor integrarea cu actele de invatare. Necesara invatarii, predarea trebuie sa fie si utila acesteia, adica sa fie conceputa si organizata dupa nevoile si posibilitatile invatarii.aa

Moduri de determinare a eficacitatii si eficientei predarii. Evaluarea comportamentului didactic al profesorului Eficienta procesului de invatamant este influentata de mai multi factoristilul de predare si atitudinea (reactia) elevilor fata de stilul folosit. Pentru a determina eficacitatea predatului, ca forma de comunicare didactica, o putem raporta la trei modele mai importante:

Modelul comunicarii unidirectionale; Modelul comunicarii bidirectionale; Modelul comunicarii multidirectionale (cel mai bun)-la acest stil de comunicare profesorul va ajunge treptat, in functie de maturitatea intelectuala a elevilor si de pregatirea lor pentru cercetare si dialog, creind in acelasi timp o relatie de simpatie, de respect si incredere intre el si elevi, pe de o parte, si intre elevi, pe de alta parte.

Nu este suficient sa stii ce sa comunici si nici sa cunosti bine elevii. Un profesor bun se caracterizeaza prin simpatii, capacitatea de a sesiza si intelege nevoile si problemele elevilor, de a se identifica cu ei, adaptandu-si comportarea didactica si afectiva la nevoile lor. Pentru a crea relatia de simpatie autentica intre el si elevi, profesorului ii sunt necesare unele calitati: interesul fata de copii si dorinta de a-i ajuta sa se pregateasca pentru viata, pasiunea pentru meserie, echilibru sufletesc, sinceritate, competenta profesionala si o conceptie pedagogica moderna.