Distorsiuni in evaluare

Evaluarea este o componenta a procesului instructiv–educativ. Prin definitie “procesul de

evaluare a performantelor elevilor in cadrul procesului de invatamant reprezinta totalitatea
activitatilor prin care se colecteaza, organizeaza si interpreteaza datele obtinute in urma
aplicarii unor instrumente de masurare in scopul emiterii unei judecati de valoare pe care se
bazeaza o anumita decizie in plan educational”.
Influenta evaluarii se face tot mai mult resimtita atat asupra activitatii de predare, cat si asupra
celei de invatare.
Practica docimologică scoate în evidenţă numeroase disfuncţii în evaluarea corectă şi obiectivă a
rezultatelor şcolare. In aprecierea si notare exista o serie de distorsiuni datorita unor efecte
perturbatoare sau factorilor de personalitate care tin atat de profesor cat si de elev. Starea de
moment, oboseala si factorii accidentali pot favoriza aparitia unor erori in evaluare. Nu mai putin
prezent este stilul didactic deficitar (din nepricepere, subiectivism) care il poate caracteriza pe
profesor, factori legati de situatia concreta de evaluare, precum si factori legati de natura
disciplinei. Personalitatea si atitudinea evaluatorului, a profesorului constituie poate cea
mai importanta sursa de distorsiune in apreciere.
Stilurile deficitare promovate de profesori ca evaluatori sunt variate, dintre care mentionam:
a) notarea strategica care se manifesta in tendinta de subapreciere a performantelor elevilor, din
cauza mentalitatii potrivit careia "notele de 9 sau 10 sunt pentru profesor", notele prea mari
acordate in prima parte a anului scolar ar reduce capacitatea de mobilizare la efort sau pentru “a-i
motiva”;
b) notarea "sanctiune" - aprecierea rezultatelor elevilor prin note sub limita de trecere (1, 2),
pentru motive care nu au legatura cu nivelul de pregatire (soptitul, copiatul, etc.);
c) notarea "speculativa" care consta in sanctionarea prin nota a unor erori sau lipse de
cunostinte, chiar si atunci cand acestea nu au fost asimilate de marea majoritate a elevilor clasei
sau nu constituie concepte-cheie, vizate de obiectivele programei;
d) notarea "eticheta" ce este urmarea unei pareri favorabile sau nefavorabile despre un elev,
reflectata in tendinta de mentinere in "zona valorica" in care s-a aflat o perioada, fara a tine
seama de evolutia sa ulterioara.
 Cauzele care determină distorsiuni subiective in evaluare sunt: insuficiența informațiilor
primare pe baza carora se realizeaza evaluarea, alegerea eronata a metodelor si strategiilor de
evaluare in raport cu obiectul evaluarii sau cu obiectivele evaluarii, unele particularitati ale
relației dintre profesor-elev cu componentele ei afectiv-atitudinale, influențele directe ale
mediului psihosocial in care se face evaluarea (statutul familiei elevului, presiunile colectivului
didactic, ale conducerii scolii), influentele datorate contextului pedagogic in care se efectuează
evaluarea (nivelul clasei, mentinerea prestigiului scolii), subiectivitatea profesorului legata de
starea afectiva variabila a acestuia (obosit, stresat, generos, exagerat de exigent etc.).
Distorsiunile in evaluare se pot manifesta fie printr-o subevaluare, fie printr-o supraevaluare din
partea profesorului, ele tinand tot de subiectivitatea acestuia. Ambele deviatii au influente
negative atat asupra procesului educative, respective al evaluarii, cat si a elevilor. Subevaluarea
conduce la demobilizare, dezorientare, neincredere si stres, acestea constituind cauzele principale
ale esecului sau abandonului scolar, in timp ce supraevaluarea induce o deformare a imaginii de
sine, o convingere ca efectele maxime se obtin cu eforturi minime.

1
Acestor surse mentionate anterior ce conduc la aparitia distorsiunilor in procesul evaluativ, li se
mai adauga o serie de factori ce au de asemenea efecte distorsionante si care influenteaza
evaluarea cunostintelor, aptitudinilor, atitudinilor, comportamentelor, deprinderilor pe care elevii
le-au insusit pe parcursul procesului de invatare. Cei mai multi factori perturbatori privesc
activitatea profesorului. Situatiile cel mai frecvent intalnite sunt:
Efectul „Halo” - aprecierea unui elev la o anumită materie se face potrivit situatiei obtinute la
alte discipline, sub influenta impresiei generale bune/proaste despre acesta. Elevii cei mai expuşi
acestui efect pot fi elevii de top sau cei slabi . Profesorii, în virtutea unor judecăti anticipative, nu
mai observă eventualele lipsuri ale elevilor buni , după cum nu sunt "dispuşi " să constate unele
progrese ale celor slabi. O alta forma a efectului “halo” este eroarea de generozitate care se
rasfrange asupra unui colectiv atunci cand exista interesul de a păstra " neîntinată onoarea clasei
sau scolii" si profesorii manifesta o indulgenta nejustificata. O alta forma este efectul de blandete
asupra persoanelor cunoscute si de severitate asupra noilor veniti. Pentru a corecta aceste
tendinte scoala poate recurge la anonimatul probelor scrise sau poate recurgere la corectori de la
alte scoli.
Efectul Pygmalion sau efectul oedipian, cunoscut si ca efectul de anticipatie consta in faptul ca
aprecierea rezultatelor obtinute de un elev este influentata de parerea pe care profesorul si-a
format-o despre capacitatile acestuia. Pornind de la premisa ca anticipatiile sau predictiile
profesorului asupra performantelor elevilor trebuie sa se adevereasca, increderea in posibilitatile
elevilor si in reusita lor constituie un puternic factor motivational. Totodata, evaluarea poate
reflecta subaprecierea performantelor elevilor, ca urmare a parerii nefavorabile pe care
profesorul si-a format-o despre capacitatile acestora.
Efectul de ancorare consta in supraevaluarea unor rezultate deoarece pun in lumina elemente
neasteptate, mai putin frecvente, care vor constitui baza unor noi grile de corectare a
raspunsurilor. Fiecare profesor are propria sa grila de apreciere, fie bazata pe reproducere
cantitativa, fie pe originalitate. Altii noteaza mai generos, altii mai exigenti, altii prefera notele
de mijloc. Unii considera nota o modalitate de incurajare, altii de constrangere. O consecinta
neplacuta a efectului apare atunci cand elevii aflati in competitie sunt evaluati cu grade de
exigenta diferite.
Efectul de similaritate apare atunci cand profesorul se ia drept reper pe el insusi. De exemplu,
profesorii care au experienta de fosti „premianti” sau au copii cu rezultate excelente, vor avea
tendinta de a fi mai severi si invers.
Efectul de contrast apare ca urmare a accentuarii diferentelor de nivel dintre performantele unor
elevi; lucrari sau raspunsuri orale sunt apreciate mai bine daca urmeaza dupa unele mai slabe sau
mai exigent, mai sever, daca urmeaza dupa unele mai bune.
Efectul de ordine. Se refera la inertia aprecierii (notarea concomitenta cu aceeasi nota) desi intre
raspunsuri exista diferente calitative. Se datoreaza mai ales factorilor ca: oboseala, indispozitia,
lipsa de interes. De exemplu, unii profesori sunt exigenti intr-o anumita parte a zilei, intr-o
anumita parte a anului scolar sau a semestrului.
Eroarea logica consta in substituirea obiectivelor si a parametrilor importanti ai evaluarii prin
obiective secundare, cum ar fi acuratetea si asezarea in pagina, efortul depus de elev, gradul de
constiinciozitate etc.
Efectul etichetei. Profesorul se lasa condus de o anumita rigiditate in evaluare, provenita din
prejudecati care apar odata cu primele note acordate. Daca la prima testare un elev a primit nota
6, el va primi in continuare o nota similara, pentru ca in opinia cadrului didactic este un elev de
acea valoare. Din acest motiv, dezvoltarea cognitiva si cea personala a elevului sunt ingustate
sau blocate.

2
Efectul sanctiunii. Profesorul foloseste notele pentru a intimida, de aceea va da note mici. In
aceasta situatie notele sunt folosite disciplinar. Un elev care are un comportament indisciplinat
sau care manifesta o atitudine in dezacord cu regulile clasei sau ale scolii, va primi o nota mica la
o materie de studiu, chiar daca nivelul sau de cunostinte de la acea materie nu lasa de dorit.
Pe langa cele mentionate se cunosc si alte situatii, cum ar fi: efectul tendintei centrale, efectul
indulgentei si efectul de rol.
Alti factori de distorsiune sunt cei legati de natura disciplinei la care se face evaluarea. De
exemplu, disciplinele exacte (ex. matematica, fizica, chimie) pot avea o evaluare mai obiectiva,
pe cand disciplinele umaniste predispun la aprecieri subiective ale evaluatorului.

IN CONCLUZIE: Reducerea distorsiunilor in evaluare poate fi realizata prin diferite modalitati,

cum ar fi: adoptarea unei evaluari obiective, lipsita de preconceptii, alegerea unei scale de notare
adecvata, adoptarea unui barem de notare, elaborarea de descriptori de performanta, adoptarea
metodei lucrărilor cu caracter secret, care asigură anonimatul celor apreciati, multicorectarea (de
catre doi/trei corectori) si realizarea consensului evaluatorilor in acordarea notei finale de
evaluare.
De asemenea, as propune ca anumite discipline care dezvolta abilitati sportive sau culturale
(muzica, desen) sa fie notate doar prin calificative ceea ce ar reduce atat distorsiunea cat si
presiunea notelor la aceste discipline.
Diminuarea acestor distorsiuni ar avea ca rezultat cresterea increderii elevilor in obiectivitatea
evaluarii, dar si in nivelul lor de cunoastere.

Bibliografie
Serbanescu Laura, Nicoleta Litoiu, Mihai Mirceascu, ... ; coord.: Laura Serbanescu, Nicoleta Litoiu
(2015). Pedagogie Vol. 2: Teoria si metodologia instruirii - Teoria si metodologia evaluarii. Editura
Politehnica Press Bucuresti
Cucos. Constantin (2008). Teoria si metodologia evaluarii. Editura Poliromm, Iasi.
Voiculescu Elisabeta (2004). Factori subiectivi ai evaluării scolare. Cunoastere si control. Editura Aramis,
Bucuresti