Factorii subiectivi ai evaluarii scolare

Termenul de evaluare reprezinta ansamblul metodelor si procedeelor didactice prin care

se verifica, se apreciaza si se noteaza nivelul de pregatire al elevilor, in raport cu obiectivele
educationale, cu criteriile si cu standardele de calitate ale procesului de invatamant.

Nu numai ca domeniul evaluarii este deosebit de complex, dar variatele sale component
sunt si puternic relationate, alcatuiesc un system integrative din care este dificil sa fie izolat un
anumit aspect fara a simplifica si fara a pierde o parte insemnata a
implicatiilor pe care aspectul respectiv le genereaza sau le suporta prin interactiune cu complexul
factorial al evaluarii.

O evaluare pur obiectiva, impersonala,indiferenta si absolut neutral, adica o evaluare fara

subiect este imposibila, dar si mai slab semnificativa, mai putin relevanta si , in cele din
urma, mai putin obiectiva, decat o evaluare care angajeaza explicit subiectivitatea, valorile,
atitudinile si viziunea personala, ale celui care evalueaza sau/si
ale celui care este evaluat. Educatia este prin excelenta interactiune intre subiectivitati, este
transfer si asimilare de experienta care angajeaza integral personalitatile
implicate, profesori sau elevi.

Evaluarea are urmatoarele note distinctive:

- Este componenta a procesului didactic

- Vizeaza verificarea si masurarea nivelului de pregatire a elevilor
- Implica relatia nemijlocita intre profesori si elevi
- Evaluarea randamentului scolar se face prin intermediul notelor scolare,
acordate in urma unor criteria de notare
- Reprezinta principalul factor de selectie/ clasificare/ promovare in
interiorul sistemului de invatamant

1
 Problema este de a nu elimina interventia factorului subiectiv, ci de a controla aceasta
interventie. Pentru clarificare ar fi necesare cateva intrebari:
o In ce limite interventia factorului subiectiv, fie ca este vorba despre profesor,
de elev sau de alta persoana influenta, poate sa se abata, in plus sau in minus,
de la ceea ce ar fi o evaluare corecta?
o In ce proportii influenta factorului subiectiv poate fi distribuita pe cei doi age
nti principali: profesorul si elevul?
o In ce masura influenta factorului subiectiv se exercita in sensul non-obiectivitatii?
Sau invers pusa problema: In ce masura obiectivitatea este diminuata prin
aportul subiectiv al persoanelor implicate in factorul evaluarii?

1. Interventia factorului subiectiv nu poate depasi anumite limite ale abaterii de la

nivelul corect al evaluarii, chiar si atunci cand acest nivel este cel al "bunului simt".
O performanta al carei nivel este de nota sapte, nu poate fi cotata nici cuzece, dar nic
i cu patru, chiar si atunci cand evaluatorul ar urmari in mod intentionat sa
supraevalueze sau sa subevalueze un anumit elev. Exceptiile, daca apar, nu fac decat
sa confirme regula, caci subiectivismul devine in acest caz evident, iar discutiile
trebuie orientatein alta parte.
Daca insa renuntam laprezumtia de intentionalitate, atunci este cert ca abaterile de
origine subiectiva nu pot depasi si nici nu depasesc in plan real anumite limite.

2. Temeiul celei de-a doua intrebari se afla intr-o impejurare sesizata de multi
profesori , dar si de catre elevi: aceea ca, in mod frecvent, se accentueaza mai ales
subiectivismul profesorului, ignorandu-se faptul ca, in evaluarea scolara, si elevul
contribuie, intr-un fel sau altul, la conditionarea subiectiva a
evaluarii..Conceptia elevului despre evaluare, criteriile proprii, motivatiile,
atitudinile elevului sunt cel putin la fel de influente ca ale profesorului. De altfel,
experientele de folosire a tehnicilor de autoevaluare sau de evaluare a elevilor
de catre elevi, au pus in evidenta aparitia acelorasi efecte de evaluare
subiectiva. Factorul subiectiv cel mai important este, fara indoiala, atitudinea
elevului fata de sistemul evaluarii scolare si, in principal, fata de notare.

2
 3. Cea de-a treia intrebare se refera la masura in interventia factorului subiectiv se
exercita in sensul non-obiectivitatii, in sensul ca distorsioneaza caracterul obiectiv,
impersonal al evaluarii. Aceasta intrebare pune, de fapt,
indiscutie statutul existential al subiectului, al subiectivitatii in procesul cunoasterii
si actiunii, cu implicatii ce depasesc cadrul strict al evaluarii, angajand problemele
epistemologice ale raportului obiect-subiect in domeniul socio-umanului.

In ceea ce priveste profesorul, factorii care deformeaza notarea sunt cei care intervin in
procesul de apreciere si tin de natura relativa a acestui process. De multe ori, erorile de evaluare
nu apartin profesorului separate, ca individ sau ca evaluator neutru, ci profesorului ca persoana
sociala.

Un alt grup de surse ale erorii in notare provine din partea elevului, dar nu cu referire la
nivelul si calitatea pregatirii, ci vizand alte insusiri in care elevul poate sa demonstreze nivelul
sau calitatea acestei pregatiri. Elevii pot fi mai mult sau mai putin emotivi, cu o fluenta verbala
mai mare sau mai mica, o rapiditate diferita a scrierii, ritmuri de activitate intelectuala diferite,
particularitati ce influenteaza nivelul performantelor in timpul examinarii, si deci nivelul notei cu
care elevul este apreciat.

Al treilea grup de surse al erorii in notare este strans legat de continutul si obiectivele in
functie de care se face aprecierea. Criteriile de notare se stabilesc si se aplica mai usor pentru
performantele concrete, observabile, pentru cele care presupun reproducerea unor notiuni,
folosirea unor deprinderi si algoritmi.

In concluzie, ameliorarea evaluarii nu poate si nu trebuie sa schematizeze sau sa lipseasca de

continutul sau subiectiv actul aprecierii. In fond, evaluarea scolara este o relatie interumana, cu
multiple conotatii affective si morale, un act de intercomunicare si intercunoastere ce angajeaza
atat personalitatea profesorului, cat si pe cea a elevului, ce angajeaza atat normele si
regulamentele oficiale, cat si reprezentarile si aprecierile nonformale, atitudinale si mentalitatile.