Notarea

Definitie: Notarea este un act indice care corespunde unei anumite realizari a
randamentului scoalar.
G.DeLandsheere defineste nota ca fiind aprecierea sintetica ce traduce evaluarea unei
performante in domeniul invatamantului (1975, p. 13).
Dupa Vasile Pavelcu nota poate indeplini mai multe functii: rol de informare ( pentru
elevi, parinti, profesori) rol de reglare a procesului de invatare, valoare educative- datorita
interiorizarii aprecierii, rol terapeutic, dar si un rol patogen, intrucat nota ii induce stres si
disconfort psihice levului, mai ales in situatii de insucces.
Scarile de notare difera de la un sistem educational la altul si au fost instituite prin
traditie. De exemplu, scara de notare franceza are 20 de trepte (20 este nota maxima), scara de
notare germana are 6 trepte (1este nota maxima), scara de notare britanica are tot sase trepte,
dar simbolurile asociate sunt litere ( A, B, C, D, E, F , unde A este nota maxima, iar E si F nu
reprezninta note de trecere). In sistemul educational romanesc se aplica doua scari de notare
diferite: o scala in patru trepte in invatamantul primar in care notele, numite calificative sunt
simbolizate prin litere ( FB-foarte bine, B- bine, S- suficient, I-insuficient) si o scala in 10
trepte in invatamantul secundar si tertiar ( note de la 1 la 10 ).
Fiecare dintre scarile de notare are avantaje si dezavantaje: scarile cu un numar redus
de trepte nu permit diferentierea de nuanta intrerezultatele elevilor, plasand performantele
foarte diferite in acceasi categorie, in timp ce scarile de notare care includ o plaja foarte larga
de valori sunt dificil de aplicat si necesita eforturi analitice foarte mari din partea
evaluatorului. Scarile de notare care utilizeaza alte simboluri decat numerale cum este cazul si
calificativelor din invatamatul primar romanesc au dezavantajul ca nu permit prelucrar
iulterioare exacte( de exempul, calcularea mediei).
In invatamantul prescolar, sunt folosite scari de notare informale care folosesc simboluri
precum fete zambitoare sau triste, imagini ale unor gesturi semnificative pentru rezultatele
foarte bune, bune si slabe. Acestea sunt cunoscute practicienilor sub numele de stimulente,
deoarece ele acopera mai ales functia de feedback si functia motivationala a evaluarii.

Notarea analitica si notarea holistica

Notarea analitica-are mai mare randament la disciplinele umaniste si presupune o
compartimentrare a cuantumului de cunostinte ,deprinderi, atitudini verificate, prin detalierea
unor campuri de problem ce vor fi apreciate ( de exemplu, in cadrul unei compuneri se poate
puncta forma, fondul, factorul personal).
Notarea holistica- se recomanda atunci cand scopul aprecierii este acela de a oferi un
feedback asupra naturii erorilor frecvente ale elevului si presupune formarea unei impresii
generale asupraunui raspuns si incadrarea sa intr-o categorie prestabilita.
Notarea subiectiva si notarea obiectiva
Notarea subiectiva- include orice apreciere facuta de profesori in mod global, fie
imediat dupa examinarea performantei elevilor, fie dupa ce au captat o vedere de ansamblu a
scopurilor individuale. Aceasta modalitate de notare se utilizeaza mai ales in cazul in care s-a
apelat la modelele de verificare traditionale sau in cazul testelor care include doar itemi de tip
eseu.
Notarea obiectiva- este considerata cea mai adecvata modalitate de apreciere a
rezultatelor elevului si poate ilustra cel mai realist prestatia acestuia. Ea consta in atribuirea
unor valori numerice pentru comportamente riguros delimitate si, de aceea, permite o
fidelitate interevaluatorilor ridicata.

Descriptorii de performanta
Descriptorii de performan constau n formulri, descrieri, explica ii organizate n manier
ierarhic, cu privire la performanele ateptate din partea elevilor afla i n situa ii de evaluare (Stoica
et al, 2001). Performana anticipat a elevului este conceput i exprimat n termeni realizabili n
clas, avnd n vedere antecedentele didactice relevante. Descriptorul de performan se concretizeaz
ntr-o scal de apreciere care argumenteaz o judecat de valoare a profesorului. Fiecrui obiectiv (nu
fiecrui item dintr-un test, aa cum eronat se procedeaz n unele cazuri) i corespunde un descriptor
de performan, care ilustreaz nivelele de performan corespunztoare calificativelor foarte bine,
bine, suficient (de regul, nu se formuleaz descrieri ale rspunsului pentru calificativul
insuficient/nesatisfctor).
Descriptorii de performanta pot fi exprimati CANTITATIV precum:
FOARTE BINE: Elevul trebuie sa rezolve corect toate 5 sarcini de lucru
BINE: Elevul trebuie sa rezolve corect patru din cele 5 sarcini
SUFICIENT: Elevul trebuie sa rezolve corect trei dintre cele cinci sarcini de lucru.
Desciptorii pot fi exprimati calitativ precum:
FOARTE BINE: Elevul trebuie sa rezolve corect toate sarcinile de lucru, verbalizand
procedura de rezolvare a exercitiilor care sunt rezolvate in scris, fara ajutor din partea profesorului.

BINE: Elevul trebuie sa rezolve corect sarcinile de lucru, cu erori pe care este capabil sa le
corecteze cu ajutorul profesorului.
SUFICIENT: Elevul trebuie sa rezolve corect exercitiile de calcul mintal si un exercitiu in
scris, chiar in conditiile in care are nevoie de ajutor substantial din partea profesorului.
Este recomandabil ca descriptorii de performanta sa combine sau sa alterneze explicatiile
cantitative cu cele calitative, pentru a nu genera erori in aprecierea elevilor. Daca se utilizeaza doar
exprimari cantitative ale descriptorilor de performanta, se poate ajunge la situatii absurde in care un
elev care a rezolvat corect o sarcina dificila, dar a gresit la o sarcina usoara obtine acelasi calificatic ca
un elev care a rezolvat o sarcina usoara, dar nu si pe cea dificila.
Notarea normativa
Este utila si recomandata in situatiile in care numarul elevilor evaluati este foarte mare, iar
pozitia relativa a re relativ a rezultatului obinut de fiecare elev n comparaie cu performanele celorlali
consituie scopul administrrii unei probe (ceea sugereaz i importana ierarhizrii, uneori n scopuri de
selecie pentru un program de studii). Aceste condiii nu sunt ndeplinite dect n evalurile i examinrile
cu caracter naional, n cazul concursurilor colare sau n cazul administrrii de teste standardizate.
Notarea n raport cu progresul individual presupune compararea nivelului de achiziii al elevului de la un
moment dat cu performanele sale anterioare, n special cele obinute la evalurile iniiale (Nitko, 2001).
Avantajele acestui model de notare includ descurajarea competiiei ntre elevi pentru obinerea anumitor
calificative, motivarea elevului pentru a continua s progreseze, ncurajarea celor mai slabi elevi dintr-o
clas. Limitele notrii n raport cu progresul individual in de factorii subiectivi care influeneaz aprecierea
profesorului, de nevoia de a cunoate i de a comunica celor interesai progresul elevilor n raport cu
obiectivele i standardele de performan, de lipsa de precizie n ierarhizarea elevilor, de aprecierea
constant a efortului i ignorarea comportamentului observat sau a calitii produselor activitii.