CUNOASTEREA ELEVULUI

Cunoasterea elevului reprezinta o activitate de investigare stiintifica a resurselor existente la

nivelul personalitatii obiectului educatiei, activitate proiectata si realizata de subiectul educatiei
in mod independent sau cu sprijinul unor factori specializati: profesori-consilieri, profesori-
logopezi, profesori-cercetatori etc.
Acesta activitate urmareste realizarea urmatoarelor scopuri pedagogice: a) evidentierea nivelului
de dezvoltare fizica, psihica si sociala a elevului, in raport cu standardele varstei psihologice si
ale treptei scolare; b) evidentierea nivelului de cunostinte (informatii de baza-strategii de
cunoastere-atitudini cognitive) dobandite in raport cu obiectivele generale si specifice ale treptei
si ale disciplinelor scolare; c) evidentierea strategiilor de educatie/instruire adaptate la situatia
concreta a fiecarui elev.
Cunoasterea elevului reprezinta premisa individualizarii depline a procesului de invatamant care
presupune " actiunea de adaptare a activitatii didactice la particularitatile fiecarui obiect al
educatiei". Aceasta actiune "asigura o dezvoltare integrala optima si o orientare eficienta a
aptitudinilor proprii, cu scopul integrarii creatoare in activitatea sociala" (Dictionar de
pedagogie, ', .).
Conceptul operational de cunoastere a elevului delimiteaza principalele actiuni necesare pentru
descifrarea formulei individuale a personalitatii care exprima contributia tuturor factorilor fizici,
psihologici si sociali angajati in proiectarea eficienta a activitatii elevului, realizata in context
scolar si extrascolar.
Aceste actiuni vizeaza: a) selectionarea informatiilor semnificative pentru intelegerea
personalitatii elevului ( raportul general-particular; ponderea anumitor variabile in raport cu
altele, unitatea sistemului psihic); b) prelucrarea si interpretarea informatiilor in vederea stabilirii
diagnozei pedagogice, centrata asupra potentialului pozitiv al personalitatii elevului; c)
valorificarea informatiilor finale la nivelul unei prognoze pedagogice, centrata asupra evolutiei
personalitatii elevului, angajata pe termen mediu si lung.
Principiile activitatii de cunoastere a elevului definesc o triada de cerinte functionale care
angajeaza capacitatea de investigatie a profesorilor, in general, a'prhfesori-lor-diriginti, in mod
special. Avem in vedere urmatoarele principii:
- principiul abordarii unitare a personalitatii elevului, prin raportarea la structura de functionare a
sistemului psihic uman;
- principiul anticiparii dezvoltarii personalitatii elevului, prin valorificarea permanenta a
resurselor de invatare si de integrare sociala;
- principiul autodeterminarii personalitatii elevului prin dirijarea sistemului de relatii: sociale,
scolare, profesionale, personale ( Golu, Mihai, ).
Metodologia cunoasterii elevului implica doua tipuri de investigatii care pot fi realizate de factori
specializati, responsabili in acest domeniu de activitate (profesori-consilieri, psihopedagogi
scolari, profesori-diriginti) dar si de alti "actori ai educatiei" (cadre didactice, parinti etc):
- investigatia longitudinala, care asigura acumularea cantitativa a observatiilor despre elev
realizate permanent in legatura cu activitatea didactica si extradidactica, realizata in mediul
scolar si extrascolar;
- investigatia transversala, care asigura interpretarea calitativa a observatiilor pedagogice
acumultate anterior, interpretare realizabila la diferite intervale de timp pe baza unor criterii
specifice ( Holbau, Ion, coordonator, , .-).

Investigatia longitudinala reprezinta o forma de organizare a activitatii de cunoastere a elevului

realizata pe baza acumularii si a prelucrarii informatiilor semnificative despre evolutia
personalitatii acestuia.
Acest tip de investigatie consemneaza faptele pedagogice realizate de elev, in clasa, in afara
clasei, in scoala, in afara scolii etc, cu scopul evidentierii: modificarilor intervenite in procesul de
dezvoltare a personalitatii elevului; ritmului si intensitatii de manifestare a fenomenelor
(fiziologice, psihologice, sociale etc.) studiate in legatura cu procesul de dezvoltare a
personalitatii elevului.
Pentru realizarea investigatiei longitudinale pot fi folosite mai multe metode: observatia, ancheta,
chestionarul, biografia, autobiografia, analiza produselor activitatii, experimentul. Activarea
acestora poate fi realizata prin procedee empirice (Jurnalul e-levului/clasei, consemnari factuale,
observatii spontane etc.) si prin tehnici speciale (observatii dirijate, masuratori antropometrice,
fise scolare, teste psihologice si socio-logice/sociometrice etc).
Caracteristicile specifice investigatiei longitudinale sunt evidente la nivelul o-biectului cercetarii
si la nivelul instrumentului de operationalizare folosit.
La nivelul obiectului cercetarii, investigatia longitudinala angajeaza:
- realitatea procesuala a elevului si/sau a clasei de elevi;
- fenomenele psohologice semnificative pentru sesizarea si aprecierea capacitatii de invatare si
de integrare sociala a elevului;
- ciclul integral de observare a evolutiei elevului, situat intre limita minima (un an scolar) si
limita maxima (sfarsitul unei trepte de invatamant);
- volumul de informatii deschis in directia investigatiei transversale.
La nivelul instrumentului de operationalizare a cercetarii, investigatia longitudinala angajeaza
institutionalizarea unei fise de obsers'atie psihopedagogica a elevului, care include urmatoarele
variabile:
- mediul de observatie (clasa, scoala, familia, comunitatea locala etc);
- prezentarea faptei pedagogice semnificative;
- prezentarea sursei de informare (profesor-diriginte, profesor, parinte, elev etc);
- prezentarea spatiului si timpului in care are loc fapta pedagogica;
- interpretarea psihopedagogica a faptei dupa anumite criterii (clasificarea datelor consemnate pe
doua grupe de probleme: capacitatea de invatare, comportamentul social; deosebirea elementelor
esentiale de cele neesentiale; valorificarea elementelor esentiale, semnificative pentru intelegerea
personalitatii elevului);
- stabilirea masurilor concrete (cine raspunde - timp necesar pentru indeplinire)
- evaluarea rezultatelor obtinute in timp.
Investigatia transversala reprezinta o forma de organizare a activitatii de cunoastere a elevului
realizabila pe baza abordarii frontale a caracteristicilor personalitatii intr-un anumit moment al
dezvoltarii acesteia.
Investigatia transversala valorifica informatiile acumulate longitudinal orientan-du-le in directia
cunoasterii structurii personalitatii elevului. Acest tip de investigatie este aprofundata si
intensificata la sfarsitul anul scolar si in mod special la finalul ciclului sau la finalul treptei de
invatamant.
Metodele folosite in cazul investigatiei transversale angajeaza tehnicile specifice de evaluare
manageriala a informatiilor consemnate longitudinal despre anumite fenomene psihologice
semnificative pentru caracterizarea generala a personalitatii, pentru stabilirea unei diagnoze si
prognoze pedagogice optime.

in anumite situaiii-problema investigatia transversala implica folosirea testelor psihologice,

aplicabile de specialistii de la centru! si de la cabineteie de asistenta psiho-pedagogica a elevilor,
cadrelor didactice si parintilor.
Testele psihologice, in calitatea lor de probe standardizate, etaionate, validate, concepute ca
varianta a metodei experimentale, asigura cunoasterea nivelului de realizare a unor capacitati
psihologice, raportabile la diferiti indicatori care evidentiaza limitele minime-medii-maxime
atinse in raport cu baremul de normalitaie si cu resursele de progres ale fiecarei personalitati.
Caracteristicile specifice investigatiei transversale sunt evidente la nivelul diagnozei si prognozei
pedagogice, determinate la finalul activitatii de cunoastere psiho-pedagogica a elevului, respectiv
la sfarsitul ciclului sau la sfarsitul treptei de invatamant.
Diagnoza pedagogica implica, prin definitie, realizarea unei investigatii transversale ( Holban,
Ion, coordonator, .). Ea valorifica tooate metodele angajate in cunoasterea elevului: observatia,
convorbirea, chestionarul, analiza produselor activitatii, biografia, autobiografia, experimentul
(natural si de laborator/realizat prin aplicarea unei baterii de teste).
Stabilirea diagnozei pedagogice, presupune valorificarea informatiilor acumulate longitudinal, in
cadrul fisei de observatie psihopedagogica a elevului, obiectivarea lor intr-o decizie manageriala
exprimata printr-un calificativ sau printr-o caracterizare succinta. Sunt vizate astfel principalele
capacitati psihologice semnificative pentru caracterizarea elevului intr-un anumit moment al
dezvoltarii sale: spiritul de observatie, atentia, motivatia, memoria, gandirea- limbajul,
temperamentul, aptitudinile generale si specifice, caracterul ( Caietul dirigintelui; Fisa scolara).
Prognoza pedagogica implica valorificarea diagnozei in directia caracterizarii generale a elevului
realizata prin: a) corelarea informatiilor (calificative, caracterizari succinte etc.) despre
capacitatile psihologice semnificative la nivelul stnicturii de functionare a personalitatii elevului;
b) aplicarea principiului accentuarii trasaturilor pozitive ale personalitatii in vederea eliminarii
treptate a tendintelor/elementelor negative; c) orientarea scolara, profesionala si sociala a
elevului la nivelul corelatiei optime dintre posibilitatile individuale si cerintele generale.
Metodele folosite in activitatea de cunoastere a elevului pot fi clasificate in functie de contributia
acestora ia procesul de obtinere, prelucrare si valorificare a informatiilor necesare pentru
realizarea investigatiei longittidinal-transversale angajata in directia stabilirii diagnozei si &
prognozei pedagogice finale.
Aplicarea acestui criteriu pedagogic cu valoare metodologica superioara permite avansarea
urmatoarei taxonomii a metodelor folosite in activitatea de cunoastere a elevului ( Holban, Ion,
coordonator, , .-).
) Metode folosite pentru obtinerea informatiei necesare in activitatea de cunoastere a elevului
.. Metode folosite pentru obtinerea informatiei necesare pentru cunoasterea elevului prin analiza
comportamentului si a activitatii elevului
... Metoda observatiei comportamentului elevului
... Metoda analizei procesului de integrare sociala a elevului (in familie, scoala, comunitate etc.)
.. Metode folosite pentru obtinerea informatiei necesare pentru cunoasterea elevului prin
colaborare cu elevul
... Metoda anamnezei
... Metoda autohigmfiei

... Metoda autocaracterizarii

... Metoda convorbirii
... Metoda chestionarului
... Metoda psihanalizei
.. Metode folosite pentru obtinerea informatiei necesare pentru cunoasterea elevului prin
intermediul grupului social
... Metoda anchetei sociale
... Metoda aprecierii obiective
... Metoda sociometrica ( tehnicile sociometrice, testul sociometric)
.. Metode folosite pentru obtinerea informatiei necesare pentru cunoasterea elevului prin
intermediul experimentului
... Metoda experimentului natural
... Metoda experimentului.de laborator (metoda testelor psihologice)
) Metode folosite pentru prelucrarea informatiei necesare in activitatea de cunoastere a elevului
.. Metoda interpretativa
.. Metoda biografica ..Metoda statistica
.. Metoda intercorelatiei
) Metode folosite pentru valorificarea informatiei necesare in activitatea de cunoastere a elevului
.. Metoda caracterizarii libere
.. Metoda dosarului individual
.. Metoda grafica (profil psihologic, profil antropometric, profilul clasei/so-ciograma, biograma
etc.J . ¦ '
.. Metoda fisei scolare.
- Caietul dirigintelui, Fisa scolari