Managementul și marketing in

educație

Elaborat.Buruiană Constanța gr.203

Verificat.Bocancea Victor
Conceptul de management
educational
    Managementul reprezinta un proces constient de conducere si coordonare a
actiunilor si activitatilor individuale si de grup, precum si de mobilizare si
alocare a resurselor organizatiei in vederea indeplinirii obiectivelor acesteia in
concordanta cu misiunea, finalitatile si resposabilitatile sale economice si
sociale.
     Managementul educational consta in studierea proceselor si relatiilor ce se
manifesta in cadrul institutiilor de invatamant, in timpul desfasurarii
procesului educational, in vederea descoperirii legilor care-l genereaza si a
elaborarii unor metode si tehnici de conducere pe  baza acestora, care sa
asigure cresterea eficientei acestui proces. Managementul educatiei
reprezinta teoria si practica, stiinta si arta proiectarii, organizarii, coordonarii,
evaluarii, reglarii elementelor activitatii educative (nu numai a resurselor), ca
activitate de dezvoltare libera, integrala, armonioasa, a individualitatii
umane, in mod permanent, pentru afirmarea autonoma si creativa a
personalitatii sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educationale.
     Managementul educational ar reprezenta o metodologie
de abordare globala – optima – strategica a activitatii de
educatie, dar nu si un model de conducere a unitatii de baza a
sistemului de invatamant, aplicabil la nivelul organizatiei
scolare complexe.
Managementul educational are caracter multiplu
determinat: social, dupa obiectul activitatii
sale; educativ, avand in vedere rolul predominant
educational al scolii; sistemic, in concordanta cu
sistemul general de management; economic,
urmarind continuu cresterea eficientei
muncii; multidisciplinar, datorita interferentei
informatiilor din domenii diferite in timpul actului
educational;
 Interdisciplinaritatea domeniului este generata de preluarea informatiilor
  

din alte domenii. Ordinea tipurilor de manageri educationali este

urmatoarea:
 1) educatoare,  invatator,  profesor  care  conduce  activitatea   didactica   la  nivelul  unui
colectiv - clasa sau grupa;
 2)  profesorul-diriginte,  conduce  activitatea  educativa  la nivelul unei clase sau grupe
de elevi;
 3) profesorul-logoped, conduce procesul de formare a limbajului si de asistenta
psihopedagogica specifica elevilor si parintilor la nivel teritorial si judetean prin centrele
logopedice, si la nivel interscolar prin cabinete logopedice;
  4) profesorul-consilier, conduce activitatea psihopedagogica a elevilor, cadrelor
didactice si parintilor la nivel teritorial-judetean prin centrele de asistenta
psihopedagogica si, la nivel interscolar prin cabinetele de asistenta psihopedagogica;
 5)  profesorul-metodist, conduce activitatea metodica la nivel teritorial si judetean prin
Casele corpului didactic si la nivel interscolar prin comisiile si catedrele metodice;
  6)  profesorul-director, conduce activitatea unei unitati de invatamant la nivel global;
 7)  profesorul-inspector scolar,  conduce inspectiile de diferite tipuri: scolara, generala,
teritoriala; scolara de specialitate; scolara cu scop de perfectionare si cercetare
pedagogica;
8)  profesorul - invatamant superior: preparator, asistent, lector, conferentiar, profesor;
 9) profesor – manager invatamant superior: rector, prorector, decan, prodecan, sef
catedra, director, director adjunct, secretar stiintific.
 Managementul educatiei/pedagogic, apare ca disciplina pedagogica
interdisciplinara, care studiaza ,,evenimentele ce intervin in decizia
organizarii unei activitati pedagogice determinate si in gestiunea
programelor educative”. S. Cristea evidentiaza ca managementul
educational, ca activitate psihologica, se bazeaza pe trei caracteristici:

1. Conducere  de  sistem  primar (abordare  globala  a  tuturor  element
elor  educatiei  si a aplicatiilor specifice functiei conducerii, la diverse
niveluri);
2. Conducere de tip pilotaj (valorificarea optima a resurselor pedagogice
ale sistemului educatiei, prin functiile manageriale: planificare –
organizare, orientare metodologica, de reglare - autoreglare).      
3. Conducere strategica (evolutie inovatoare de perspectiva a sistemului
la diferite niveluri de organizare).
Managementul indica o anumita mentalitate, o maniera proprie, dar si o
arta de dirijare, de antrenare a resurselor (umane), a elementelor
organizatiei, ceea ce corespunde cu insasi considerarea educatiei ca stiinta si
arta. Managementul educational intampina dificultati in asigurarea tinutei
sale stiintifice, rationale si creative, datorita caracteristicilor specifice
educatiei: ca proces, actiune, relatie, determinare, diversificare, realitate
sociala speciala, rezultat al variatelor influente, definire in perspectiva, un
specific axiologic, determinat si psihologic – subiectiv, permanenta
interventiilor si relatia obiectiv – subiectiva, educatul ca obiect si
subiect. Managementul educatiei vizeaza realizarea, ca activitate
constienta, rationala, dar trebuie sa tina seama si de relatia intre tipurile de
educatie ca specific si dinamica (formala, non formala si informala), gradul
lor de intentionalitate si organizare, aria de actiune si de influentare.
           Conducerea empirica are in prim plan personalitatea conducatorului,
intuitia si insusirile necesare gasirii solutiilor la situatii, fara constientizarea
rationala a unor principii, norme, proiecte, metodologii.
Evolutia marketingului în organizatiile
educationale
Marketingul în scoli pare sa fie o noutate. Ce-i drept, în afara
universitatilor si scolilor particulare,/celelalte organizatii educationale
nu cunosc binefacerile acestei abordari. Poate si pentru ca o concurenta
reala în acest domeniunu se contureaza, dupa cum nu se întâlneste nici
orientarea spre client. Oricum,scoala începe sa sufere din cauza lipsei
clientilor si lipsei serviciilor educationale diversificate. Acestea poate ar
aduce si ceva bani în perspectiva.
Cum putem folosi marketingul în acest scop? Cum analizam piata si cum
ne construim un plan de marketing? La ce ne folosesc toate acestea?
Atragerea elevilor a constituit, pentru marketingul practicat în scolile
din tariledezvoltate, obiectivul central pentru mult timp. Acum,
marketingul este util mai ales pentru atragerea resurselor financiare,
îmbunatatirea imaginii si relatiilor cu publicul interesat si comunitatea.
Stagiile în evolutia marketingului educational pot
fi caracterizate astfel:
  Marketingul nu este necesar. Multe institutii educationale au presupus ca
valoarea educatiei este evidenta si cei care vor dori aceasta se vor înscrie
lascoala. Curriculum-ul se modifica foarte rar, pentru ca el functiona asa de
zeci de ani de traditie si se "testase" peste timp. Elevii si studentii se înscriau
pentru ca doreau exact ceea ce oferea scoala, sau pentru ca nu aveau alternative.
scoala nu avea nevoie nici de recrutare, nici de marketing. scoala era un fel de
arhiva. Unele scoli mai atractive începeau sa-si stabileasca proceduri de selectie
pentru a alege pe candidatii cei mai promitatori.
  Marketingul ca promovare. scolile au vazut ca nu reuseau sa atraga
suficienti elevi, studenti. Atunci au presupus ca potentialii elevi nu stiau
despre scoala sau nu aveau suficienta motivatie. scolile active au pornit în
atragerea elevilor prin activitati de recrutare. Au aparut astfel primele servicii de
recrutare si mai târziu de admitere, care erau, de fapt, embrionul
departamentului de marketing din scoala. Acest serviciu avea un responsabil, iar
"oamenii de vânzari" se ocupau cu reclama si trimiteau cataloage, brosuri
si postere de prezentare.
Marketingul ca segmentare si cercetare a pietei. Cele mai avansate scoli au
început sa realizeze ca resursele serviciului proaspat format ar fi mai bine utilizate
daca ar putea fi directionate spre cele mai atractive prospectari. Daca responsabilul
cu admiterea i-ar putea întelege mai bine pe cei care au optat, ar putea atrage si anul
viitor elevi din aceeasi categorie. Daca ar întelege cum au luat tinerii hotarârea,
atunci scoala ar putea oferi informatii potrivite, la momentul potrivit. Cercetarea
pietei devine astfel o necesitate pe care poate s-o ia în considerare tot
managementul scolii.
Marketingul ca pozitionare. Multe scoli si-au intensificat activitatile
de promovare si cercetare, punând astfel bazele competitiei. Unele au început sa
înteleaga importanta diferentierii. Ele au realizat ca nu pot oferi toate tipurile de
programe si sa ramâna si cele mai bune scoli. De aceea au decis sa-si evidentieze
istoria, caracteristicile distincte, oportunitatile si sa-si stabileasca un loc în
"constelatia" institutiilor educationale. Pozitionarea merge dincolo de imaginea
scolii. Pozitionarea înseamna distingerea scolii de competitori prin anumite
dimensiuni pe care elevii din anumite segmente de piata le prefera. Obiectivele
pozitionarii sunt acelea de a evidentia diferentele reale ale scolii în comparatie cu
altele, astfel încât sa poata satisface cel mai bine nevoile elevilor care o aleg.
 Marketingul ca planificare strategica. Unele scoli sunt preocupate sa faca fata nu numai
competitiei, ci si schimbarilor din economie, demografie, valori si alte zone care nu sunt sub
directa influenta a scolii. Aceste scoli încep sa înteleaga conexiunile între modificarile externe si
imaginea scolii, pozitionarea sa, programele sale, abilitatea de a atrage si a servi clientii. Aceste
scoli îsi extind efortul pentru a identifica tendintele si cum ar putea scoala sa faca fata acestora.
scoala îsi revede programele, procedurile si celelalte activitati pentru a-si orienta eforturile spre
aceste tendinte.
Marketing înseamna cooptarea managementului. Unele scoli au înteles caserviciul de
admitere este doar o parte a "unei picturi vaste", numita marketing. Atragerea elevilor,
procesarea candidaturilor, admiterea si integrarea lor sunt activitati foarte importante, dar
scolile au început sa se întrebe ce ar putea optimiza experienta elevilor în scoala. Raspunsul l-
au gasit urmarind admiterea, evolutia în scoala si la locul de munca a fiecarui individ, în ideea
ca ar putea fi un suporter sau un sponsor pentru scoala. Tratarea fiecarui elev ca partener de
valoare presupune modificarea procedurilor, politicilor si serviciilor. Colaborarea dintre
responsabilul cuadmiterea si cel financiar devine astfel foarte strânsa. De fapt, în multe
scoli,directorul sau decanul se ocupa de admitere, de bani, de noi angajati, de carierele lor, de
camin, cantina si altele. Toate acestea, în loc sa se preocupe de problemele elevilor, de
cercetarea privind atragerea si retinerea lor, de plasari pe piata muncii si alte masuri care sa
duca la îmbunatatiri reale în scoala. Cooptarea managementului implica, de fapt, o schimbare
a modului de a gândi. Obiectivul nu mai este acela de a-ti face munca de manager pur si
simplu, ci de a raspunde nevoilor elevilor, de altfel deosebit de diverse.