Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dupa cum se poate observa, conceptul parghie nu apare din perceptia exemplului viu; este necesar un
efort de identificare si localizare a notelor definitorii (punct de sprijin, forta de greutate, forta activa,
sensul lor), urmate apoi de analiza si abstractizare. Imaginea faptului brut este supusa astfel unei
organizari cognitive, care conduce la un model abstract si in final la notiune.
In sinteza, suporturile predarii sant exemplul, modelul, decupajul din realitate, schema, textul descriptiv
si explicativ, enumerarea, comentariul concis, localizarea, definitia si regula, exercitiul si rezolvarea de
probleme etc. Pe scurt, oferta predarii cuprinde intr-o configuratie interactiva date concrete si verbale,
momente de comunicare si actiune transformatoare. Modul in care aceste suporturi sant articulate in
secventa de predare este variat, in functie de natura sarcinii scolare si resursele disponibile.
Ilustram cele prezentate schitand cateva momente in demersul predarii temei Invatarea scolara, pa
baza unui text descriptiv si a dezbaterii in grup.
* Participantii parcurg individual textul Ce stim despre invatare, pe care il prezentam in continuare.
1. Invatarea nu este niciodata completa.
Invatarea cunoaste o progresie graduala si continua. Chiar la adulti, cunostintele sau alte achizitii ale
invatarii (deprinderi, atitudini etc.) nu se produc dintr-odata. Indicii de invatare cresc continuu, daca
noile date sunt comparate cu experienta anterioara, daca achizitiile anterioare sunt modificate in lumina
noilor experiente .
2. Invatarea este individuala.
Desi o clasa de elevi va beneficia de aceeasi oferta a predarii si de aceeasi durata a activitatii, fiecare va
avea ritmul propriu si o progresie individual a invatarii. Fiecare individ, copil sau adult, utilizeaza
instrumente si strategii specifice in sarcina de invatare.
3. Invatarea este si un proces social.
Importante achizitii de invatare au loc in grup, chiar si atunci cand individul este "martor tacut" la
reactiile celor din jur. Confruntarea cunostintelor proprii cu ale celor din jur reprezinta un important
mijloc de orientare, evaluare si selectie in campul valorilor.
4. Invatarea poate sa produca placere.
Placerea de a invata este un lucru de care oamenii se indoiesc adeseori. Cand un adult isi aminteste de
viata de scolar, lui i se evoca mai degraba corvoada la care a fost supus, nu placerea sau distractia din
timpul lectiei. Nici astazi elevii nu canta de bucurie dimineata cand merg la scoala. Dimpotriva, multi
dintre ei sunt incruntati, impovarati.
Totusi, invatarea poate fi dificila si distractiva, placuta in acelasi timp. Chiar si comiterea de greseli
poate antrena clasa intr-un moment de buna dispozitie. Nu putine sant situatiile care amuza copios
elevii in clasa, fara rea intentie indreptata impotriva cuiva. Este de notat, de exemplu, acele raspunsuri
spontane denumite "perle", care au un puternic ecou in clasa. Iata un exemplu. La intrebarea: "In ce
ordine se efectueaza operatiile la exercitiul de pe tabla", elevul surprins neatent raspunde: "In ordine
alfabetica".
5. Invatarea este activa.
Adultii, parintii si profesorii pot sprijini si dirija invatarea la un individ sau grup, dar nici unul dintre ei
nu pot invata in locul elevului. Invatarea este o achizitie personala si reclama efort personal, cucerirea
ei pe cont propriu, prin contactul sistematic cu realitatea ce trebuie invatata.
6. Invatarea inseamna schimbare.
Semnul pictografic utilizat in scrierea chineza pentru cuvantul schimbare este o combinare intre semnul
care semnifica durere si semnul pentru posibilitate. ntradevar, invatarea poate angaja schimbari
dureroase, daca ne gandim la situatia in care individul trebuie sa si restructureze convingeri si
comportamente adanc inradacinat sau se confrunta cu solicitari cu totul noi. Schimbarile prin invatare
pot fi percepute drept provocatoare dar si descurajante, incomode. (Textul a fost adaptat dupa: Special
Needs in the Clasroom, Proiect UNESCO).
* In continuare, fiecare afirmatie (1 -; 6) este analizata individual si se elaboreaza exemple care
ilustreaza si exemple care contrazic cele cuprinse in text. Participantii produc exemple folosindu-se de
propria experienta de invatare sau de experiente cunoscute.
* Apoi, se alcatuiesc grupuri formate din 4-5 elevi (participanti) si se discuta afirmatiile si exemplele
notate de fiecare membru al echipei. Se decanteaza implicatiile fiecarei afirmatii asupra activitatii de
invatare.
* Fiecare grup retine una din cele sase afirmati, aceea pe care elevii o considera mai semnificativa.
Ideea retinuta se dezvolta si argumenteaza pe crochiul unui scenariu de predare. Se intocmeste un afis
sau poster, care condenseaza concluziile grupului. Aceste concluzii sant apoi prezentate celorlalti
participanti.
In finalul activitatii de predare, momentul evaluarii poate lua in discutie aspecte cheie urmarite de
profesor:
- Cum pot fi valorificate concluziile de grup in practica pedagogica a participantilor.
- Care sant zonele de competenta pedagogica de luat in atentie in predarea temei respective etc.
Procesul de predare imbina continuu actul comunicarii cu efortul de insusire, de achizitie din partea
elevului. Profesorul / invatatorul este cel care initiaza dialogul, selecteaza si structureaza materialul,
propune si organizeaza activitatea elevului cu acest material, inclusiv fixarea sa in memorie.
Implicandu se activ pe parcursul secventei de predare, elevul isi formeaza noi mecanisme de achizitie,
modalitati de analiza, de comparatie si abstractizare - generalizare in masura sa i inlesneasca pe un plan
superior preluarea informatiei relevante din datele concrete si verbale ce i se ofera progresiv.