Portofoliul disciplinei Pedagogie II

(Teoria și metodologia
curriculumului/Teoria și metodologia
instruirii/Teoria și metodologia
evaluării)
2019-2020

Izghirean Maria-Alexandra

Anul II, seria I, grupa 5

Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din

București
1) Prezentați, pe scurt (min. ½ pg. – max. 1 pg.), principalele produse curriculare și auxiliare
didactice și rolul acestora.

Principalele produse curriculare sunt planurile-cadru de învățământ, programa

școlară și manualul școlar.
Planurile-cadru de învățământ reprezintă documente curriculare oficiale, elaborate
la nivel central (M.E.C.), cu rolul de a orienta procesul instructiv-educativ desfăşurat în
instituții specializate, pe nivele de școlaritate și pe profile. Planurile-cadru de învățământ
cuprind: obiectele de învățământ grupate pe arii curriculare; succesiunea acestora pe
perioada şcolarității; repartizarea orară a activităților instructiv–educative pe ani şcolari,
semestre şi săptămâni.
Programa şcolară este un document curricular reglator care conţine, într-o
organizare coerentă, oferta educaţională a unui anumit domeniu disciplinar sau a unui
domeniu de cunoaştere în concordanţă cu statutul pe care acesta îl are în planul-cadru de
învăţământ (nivelul de şcolaritate, filiera şi profilul şcolar, clasa/anii de studiu în care se
studiază, aria curriculară de care aparţine, numărul de ore alocat, caracterul obligatoriu
sau opţional). Din septembrie 2009 programele şcolare au fost elaborate din perspectiva
trecerii de la modelul de proiectare curriculară centrat pe obiective (obiective cadru și
obiective de referință) – elaborat şi implementat în sistemul românesc de învățământ la
mijlocul anilor ‘90 – la modelul centrat pe competențe.
Manualul școlar este un document curricular oficial care concretizează programa
unui obiect de învățământ pentru o anumită clasă, tratând temele pe capitole, subcapitole,
lecții etc. Pentru cadrul didactic, manualul este un instrument de lucru orientativ, un ghid
în proiectarea şi realizarea activităților didactice. Pentru elevi manualul este un
instrument de informare şi de lucru.
Produsele curriculare auxiliare sunt: auxiliare curriculare, ghiduri metodice pentru
cadrele didactice, materialele didactice de suport/ajutatoare, norme metodologice,
îndrumătoare pentru elevi, caiete de activitate independenta pentru elevi, soft-uri
educationale, seturi multimedia, pachete de învățare.

2) Realizați o schiță de programă de Curriculum la decizia școlii (pe o temă la alegere în

funcție de hobby-urile personale) care să precizeze:
a) titlul disciplinei,
b) necesitatea disciplinei pentru clasa vizată (1 paragraf),
c) 3 competențe generale,
d) (menționați, la alegere, una din cele trei competențe generale pentru care formulați) 3
competențe specifice,
e) (menționați, la alegere, una din cele trei competențe specifice pentru care formulați) 3
activități de învățare,
f) sugestii metodologice (1 paragraf).

a) Comunicare, dezvoltare personală și stil de viață sănătos

b) Necesitatea disciplinei constă în susținerea elevilor în procesul lor de autocunoaștere,
relaționare corectă cu colegii, familia și mediul din care fac parte. Această disciplină
are ca scop dezvoltarea abilităților de comunicare și management al emoțiilor;
conștientizarea potențialului elevilor și îndrumarea lor către pasiunile acestora prin
dezvoltarea abilităților și talentelor personale, orientate către îmbunătățirea calității
vieții.
c) Competențe generale:
1. Adoptarea atitudinilor pozitive faţă de sine şi a unui stil de viaţă sănătos și
echilibrat:
2. Relaţionarea armonioasă cu ceilalţi în contexte școlare și extrașcolare;
3. Reflectarea asupra motivației și eficacității strategiilor pentru progres în învățare.
d) 1. Adoptarea atitudinilor pozitive faţă de sine şi a unui stil de viaţă sănătos și
echilibrat.
Competențe specifice:
1.1. Explorarea direcţiilor de dezvoltare a caracteristicilor personale;
1.2. Autoevaluarea stilului de viață sănătos în raport cu mediul de viaţă;
1.3. Luarea deciziilor sigure şi sănătoase pentru prevenirea situaţiilor cu potenţial de
risc.
e) 1. Explorarea direcțiilor de dezvoltare a caracteristicilor personale.
Activități de învățare:
1.1. Exerciții de exprimare a unicității personale în formă creativă prin identificarea a
trei puncte tari și trei aspecte de îmbunătățit;
1.2. Compuneri creative despre realizările și performanțele personale;
1.3. Formularea unui plan de acțiune privind direcțiile dezvoltării personale: „Eu
peste 10 ani”.
f) Sugestii metodologice:
Regulile de organizare și de desfășurare a orelor din cadrul disciplinei Comunicare,
dezvoltare personală și stil de viață sănătos, negociate și asumate la nivelul clasei, vor
include aspecte ce încurajează elevii să se manifeste în mod deschis, autentic, cu
respectarea punctelor de vedere diferite. Specificul orei de Comunicare, dezvoltare
personală și stil de viață sănătos va fi discutat cu părinții la începutul anului școlar, iar
progresele/provocările întâmpinate de elevi și observate pe parcursul activităților vor
fi comunicate și discutate cu părinții. De asemenea, se recomandă ca profesorii să
colaboreze cu consilierii școlari din centrele și cabinetele de asistență
psihopedagogică care desfășoară în şcoală activităţi de consiliere şi orientare.
3) Selectaţi două dintre modelele instruirii şi realizaţi o analiză comparativă a acestora.

Modelul psihocentric și modelul sociocentric

 Modelul psihocentric este centrat pe individualitatea elevului, pe cunoaşterea

acestuia; pe când modelul sociocentric are în prim-plan activitățile de grup.
 Metodologia instruirii în modelul psihocentric este adecvată la evoluţia şi
dinamismul învăţării, abordate îndeosebi cognitiv; cu consistent suport
motivaţional; pe când metodologia instruirii în modelul sociocentric se bazează pe
organizarea socială a învăţării, în care colectivul devine obiect al activităţii de
instruire, chiar dacă se ştie că învăţarea este individuală din punct de vedere
psihologic.
 În modelul psihocentric, metodele utilizate sunt următoarele: munca
independentă, jocurile didactice, simularea; iar în modelul sociocentric există
modele experimental practice mai vechi sau mai noi: “sistemul
Winnetka”(C.Washburne); “activitatea pe grupe mari de elevi” (R.Cousinet, C.
Freinet); modelul “comunităţii de muncă” sau “Planul Jena” (P. Petersen);
“modelul coloniei şi detaşamentului” (A.S.Makarenko).

4) Comentaţi următoarea afirmaţie: „Reuşita actului de învăţare depinde în cea mai mare
măsură de condiţiile/factorii interni şi cei externi ai învăţării”. Comentariul va fi realizat
sub forma unui eseu care nu va depăşi 300 de cuvinte şi se va încadra în spaţiul rezervat.

În opinia mea, afirmația „Reuşita actului de învăţare depinde în cea mai mare
măsură de condiţiile/factorii interni şi cei externi ai învăţării” este adevărată, întrucât
fiecare elev are propriul său ritm de învățare, iar rezultatele acestora, conform Curbei în
formă de „J”, pot fi îmbunătățite dacă se aplică diferenţierea şi individualizarea instruirii.
În primul rând, factorii interni ai învățării, după R. Gagne, sunt: factorii biologici
(vârsta, particularitățile anatomo-fiziologice ale analizatorilor, activitatea nervoasă
superioară, starea sănătății organismului, bioritmul intelectual) și cei psihici (stadiul
dezvoltării structurilor cognitive, operatorii, psihomotorii, afective și socio-morale;
nivelul inteligenței, aptitudinile speciale, aptitudinea școlară, mecanismele psihice,
personalitatea, priceperile, deprinderile, tehnicile de muncă intelectuală și nivelul de
cunoștințe anterioare). Din cele menționate mai sus, ne putem da seama că factorii interni
influențează în mod diferit elevii, fiecare în parte având calități și aptitudini diferențiate.
Astfel, de exemplu, un elev cu o aptitudine specială, cum ar fi memoria vizuală, poate
învăța mult mai ușor lecția prin realizarea unor scheme, pe când un elev care nu are o
astfel de aptitudine, nu ar putea reține atât de ușor materialul de învățat.
În al doilea rând, condițiile externe, după R. Gagne, sunt: pregătirea profesorului,
factorii socio-organizaționali, factorii temporali și factorii psiho-ergonomici. Astfel,
 învățarea depinde foarte mult de planificarea fiecărei lecții de către profesorului de la
clasă, de activitățile pe care acesta le folosește, de respectarea programei școlare și a
ritmului fiecărui elev în parte. De asemenea, foarte important este cum profesorul
gestionează timpul pentru a-i face pe elevi să înțeleagă cât mai bine materia și, mai mult
decât atât, resursele materiale utilizate în școală au o importanță mare, întrucât acestea
oferă posibilități crescute de informare.
Concluzionând, unicitatea fiecărui elev stă la baza capacității acestuia de învățare,
alături de modul în care profesorul predă, respectă ritmul fiecăruia și gestionează timpul
alocat activităților de la clasă.

5) Selectaţi o metodă didactică, un mijloc didactic şi o forma de organizare a clasei de elevi

și realizaţi o aplicaţie la o disciplină specifică (proiectaţi strategia didactica pentru un
conţinut particular la alegere).

 Psihologie, clasa a X-a

 Lecția: Creativitatea
 Metoda de instruire: Ciorchinele (Se scrie cuvântul „Creativitate” în mijlocul
tablei, iar elevii, individual, emit idei prin cuvinte legate de tema dată. Se fac
conexiuni prin trasarea unor linii de la nucleu la contribuțiile elevilor.)
 Mijloace de instruire: Logico-raționale (Reprezentarea ciorchinelui, cuvintele
orale și cuvintele scrise.)
 Forma de organizare a instruirii: Frontal (Profesorul stă în fața clasei și vorbește
cu toți elevii.)
 Exemplu:
6) Analizaţi prin comparaţie avantajele şi limitele probelor de examinare orale, scrise şi
practice.

 Prin probele de examinare scrise se evaluează un număr mare de elevi şi o

cantitate mare din materia care a fost parcursă la clasă până în momentul
respectiv, pe când prin probele de examinare orale se evaluază mai puţini elevi pe
unitatea de timp și, de asemenea, o cantitate mică din materia pe care elevii
trebuie s-o asimileze în întregime. Astfel, din acest punct de vedere, metodele
scrise sunt mai recomandate deoarece, în folosirea metodelor orale există
posibilitatea ca unii elevi să înregistreze lacune în cunoştinţe, care cu dificultate
vor fi eliminate în etapele următoare ale instruirii.
 Prin probele orale există posibilitatea de a clarifica şi corecta imediat eventualele
erori sau neînţelegeri ale elevului în raport cu un conţinut specific, în timp ce, prin
intermediul probelor scrise, elevii nu pot primi sprijin din partea examinatorului
pentru a-şi elabora răspunsurile, existând şi riscul ca unele lacune în cunoştinţe,
unele neînţelegeri ale elevilor să nu poată fi remediate. În acest caz, un alt
dezavantaj al probelor scrise este relativa întârziere în timp a momentului în care
se realizează corectarea unor greşeli sau completarea unor lacune identificate.
 Probele scrise ajută elevii introvertiţi şi pe cei timizi să își exprime cu mai mare
uşurinţă ideile și cunoștințele dobândite. Pe de altă parte, metodele de examinare
orală creează dificultăţi elevilor introvertiţi/timizi. Toţi aceşti elevi, cărora le
lipseşte iniţiativa în comunicare sau cărora le este greu să mențină o conversație,
pot să se blocheze în faţa examinatorului şi, implicit, să nu poată demonstra ce
achiziţii au dobândit în cadrul procesului de instruire.
 Metodele de examinare scrisă respectă în mai mare măsură ritmurile individuale
de lucru ale elevilor, pe când metodele de examinare orală au un timp strict în
care elevul trebuie să răspundă, deoarece examinatorul trebuie să evalueze cât mai
mulți elevi în cadrul orei respective.
 În cadrul probelor scrise, subiectele pot fi echilibrate în privinţa gradului de
dificultate, ceea ce înseamnă că unii elevi nu mai pot fi favorizaţi pentru că
primesc la examinare subiecte cu grad mai mic de dificultate, caz ce se poate
întâmpla în cadrul probelor orale.
 Spre deosebire de probele scrise și cele orale, probele practice au ca avantaj
oferirea posibilității elevilor de a demonstra gradul de stăpânire a priceperilor şi a
deprinderilor de ordin practic, iar dezavantajul lor este acela că trebuie asigurate
unele condiții specifice pentru desfășurarea acestora.
7) Alcătuiţi un test docimologic pentru o temă la alegere.

Test docimologic pentru clasa a X-a la disciplina Psihologie

– Caracterul –

1. Completați spațiile libere:

a) Dacă temperamentul este înnăscut, caracterul se dobândește prin modelare
__________.
b) Caracterul este mecanismul __________, __________ și __________ ce reunește
ansamblul de atitudini-valori definitorii pentru profilul psihomoral al
personalității.
c) __________ __ __________ exprimă ceea ce este constant, relativ invariabil,
stabil și definitoriu pentru personalitatea umană.
d) Caracterul pune omul în relație cu lumea prin intermediul sistemului de
__________-__________.

2. Notați în dreptul fiecărui enunț dacă este adevărat sau fals:

a) Caracterul este considerat a fi mecanismul integrator-sintetic cel mai important al
personalității.
b) Modelul nu este o sursă puternică de formare a caracterului.
c) Caracterul se poate modifica în timp sub influența unor factori de mediu, socio-
culturali.
d) Trăsăturile secundare ale caracterului pot fi recunoscute cu ușurință la un individ.

3. Prezentați pe scurt componentele atitudinii.

4. Dați două exemple de mecanisme care stau la baza formării caracterului și explicați-le
succint.
5. Comentați citatul: „Adevăratul caracter al unui om este dat de ceea ce face atunci
când nu îl vede nimeni”.
 Barem de corectare și notare

 Subiectul 1: 1 punct
a) socio-culturală – 0,25p
b) integrator-sintetic, orientativ, reglator – 0,25p
c) trăsăturile de caracter – 0,25p
d) atitudini-valori – 0,25p

 Subiectul 2: 1 punct
a) A – 0,25p
b) F – 0,25p
c) A – 0,25p
d) F – 0,25p

 Subiectul 3: 2 puncte
- folosirea limbajului de specialitate – 0,5p
- menționarea componentelor atitudinii în mod corect – 0,5p
- descrierea caracteristicilor componentelor atitudinii – 1p

 Subiectul 4: 2 puncte
- câte 1p pentru fiecare exemplu (de mecanism care stă la baza formării
caracterului) dat și explicat corect

 Subiectul 5: 2 puncte
- definirea caracterului – 1p
- limbaj de specialitate, originalitate și punct de vedere personal – 1p

 Din oficiu: 2 puncte