Nae Bogdan Adrian

Istorie, anul II

Asemănări și deosebiri între lingvistică și filologie

În acest referat voi încerca să prezint atât asemănărille, cât și deosebirile dintre lingvistică
și filologie. Pentru acest lucru, principala sursa pe care o voi folosi este cartea domnului Eugenio
Cosieriu, Introducere în lingvistică.

Pentru început, consider necesară definirea termenilor de lingvistică, respectiv filologie,

deoarece cunoașterea obiectului de studiu specific acestora constituie primul pas în
realizarealizarea unui profil specific fiecarei științe în parte.

Eugenio Cosieriu definește lingvistica drept „ştiinţa care studiază din toate punctele de
vedere posibile limbajul uman articulat, în general şi în formele sale specifice de realizare, adică
în actele lingvistice şi în sistemele de izoglose care, tradiţional sau convenţional, se numesc limbi”;
iar prin limbaj se refera la „orice sistem de semne simbolice folosite pentru intercomunicarea
socială, adică orice sistem de semne care serveşte pentru a exprima şi comunica idei şi sentimente
sau conţinuturi ale conştiinţei”. Tot el definește filologia drept „ştiinţa tuturor informaţiilor care
se deduc din texte”.

Chiar dacă adesea se confundă filologia cu lingvistica, trebuie evidențiate anumite

diferențe. În primul rând, lingvistul nu studiază limbile pentru a le învăța, ci din punct de vedere
științific, ca fenomene, nu ca instrument; pe când, filologul studiaza textele și le abordeaza ca
documente de istorie și cultură.

Lingvistul nu are obligația de a cunoaște limba pe care o cercetează, deși de multe ori,
acesta o învață pentru ași facilita cercetarea. Astfel ne putem da seama ca lingvistica nu coincide
cu cunoaşterea limbilor şi că lingvistul nu este un simplu cunoscător de limbi.

Filologia, prin domeniul său de studiu, este o știință auxiliară a istoriei și a istoriei literare,
dar în același timp, este si o știință auxiliară a lingvisticii, deoarece îi oferă acesteia informații care
Nae Bogdan Adrian
Istorie, anul II
nu pot fi deduse exclusiv prin aspectul lingvistic, informații indispensabile pentru buna interpretare
a textului.

În cazul unui text inedit, filologului îi revine sarcina de a stabili data la care a fost emis
textul, se va pronunța asupra autenticității textului, îi va analiza diferitele variante; în timp ce
lingvistului îi revine sarcina analizarii faptelor lingvistice.

Filologul este preocupat , in mare parte, numai de textele care aduc o oarecare informaţie,
în timp ce pe lingvist îl poate interesa un text oarecare, chiar dacă ar fi lipsit de orice valoare
informativă. „Filologul nu se ocupă de ştiinţele lingvistice particulare (fonetică, gramatică,
semantică etc), iar lingvistul nu abordează în mod special filologia ca istorie politică, socială,
culturală etc, ori îl interesează numai în măsura în care aceste informaţii îi pot elucida faptele
lingvistice”.

În concluzie, filologia de ocupă mai mult de partea literară a textelor, pe cand lingvistica
studiaza mai mult limba, sau mai bine spus limbajul.