IONICA SILVIU,

ISTORIE I.D., ANUL I

Diferenta dintre lingvistica si filologie

Pornind de la definitia celor doi termeni vom arata cu ajutorul lucrarii lui Eugen
Coseriu – „Introducere in lingvistica” diferenta dintre cei doi termeni:
Lingvistica este stiinta limbajului, glotologie/glosologie, folosindu-se impropriu
termenul de filologie, filologie comparata, gramatica comparata; stiinta care studiaza din
toate punctele de vedere posibile limbajul uman articulat atat la modul general cat si
toate formele sale specifice de realizare, adica in actele lingvistice. Lingvistica in calitate
de stiinta nu trebuie confundata cu cunoasterea practica a limbilor. Lingvistul studiaza
limbile, dar nu pentru a le invata, ci le abordeaza ca fenomene de limbaj.
Filologia este folosita pentru a desemna stiinte lingvistice. Astazi ea se ocupa cu
critica textelor - stiinta tuturor informatiilor care se deduc din texte vechi, facandu-se
referire la informatiile textelor ce analizeaza toate aspectele vietii unui mediu din toate
punctele de vedere in care acestea au fost scrise sau ale celui la care se refera.
Confuzia care apare intre cei doi termeni este una delicata, nu ca aceea de mai
inainte , fiind vorba de afinitatile dintre cele doua stiinte. Un pas spre demonstrarea
diferentei il reprezinta si interpretarea acestora in alte tari: in Anglia o ramura a
lingvisticii era gramatica comparata(comparative philology) care putea sa desemneze
lingvistica in totalitatea ei; in Italia se numea glottologie desemnand disciplina lingvisticii
generale care se studiaza in universitati pe cand lingvisticile particulare se numesc
filologie fiind denumita in universitati ca materie de studiu. Pe langa denumirile de mai
sus mai avem si filologia romanza a carei disciplina este de lingvistica romana si
filologia germanica care denumeste ca materie de studiu lingvistica germana.
Ca o completare la cei doi termeni ne putem referi la cei care se ocupa de studiul
acestor stiinte si anume:
- lingvistul considera textele ca fapte lingvistice, ca fenomene de limbaj;
- filologul il intereaseaza textele ca documente de cultura si istorie.
Putem deduce din cele relatate mai sus ca filologia este o stiinta auxiliara istoriei si a
celei literare, cele doua coincid in varianta in care istoria literara ignora caracterul
estetic si se ocupa cu texte lipsite de valoare literara. Filologia este insa o stiinta
auxiliara lingvisticii, furnizandu-i acesteia informatii deduse din aspectul lingvistic al
textelor care sunt indispensabile pentru interpretarea exacta acestui aspect.
In concluzie putem arata ca desi exista diferente vizibile intre cei doi termeni
„lingvistica” si „filologie” este interesant de observat interdependenta dintre cei doi si
anume: unul poate fi auxiliar celuilalt si invers, la fel cum si cel care studiaza acesti
termeni, in speta, lingvistul poate fi filolog si invers, existand cazul de a aparea confuzia.
 Insa ea nu este una grava prin faptul ca filologul este preocupat de o singura limba,
acorda atentie aspectului documentar al textelor, se ocupa de texte cu o anumita
vechime, nu se ocupa de stiintele lingvistice particulare pe cand lingvistul are in vedere
criteriul comparativ, se intereseaza de latura lingvistica a acestora, il poate interesa un
text oarecare prin ceea ce e el chiar daca nu are valoare informativa si nu abordeaza in
mod special filologia ca istorie politica, sociala si culturala sau aceste informatii il
intereseaza numai pentru elucidarea faptelor lingvistice.
Subliniind cele spuse mai sus putem finaliza prin afirmatia ca cele doua stiinte se
deosebesc una de alta prin ceea ce studiaza ele de regula si anume: lingvistica se
ocupa de limba si limbaj iar filologia de fapte de istorie veche, in special sociala si
culturala(literara).