Nivelurile limbii

Numim nivel de limbă acea parte a sistemului să u, care

dispune de unitatea corespunză toare cu același nume.
(Iu.Stepanov)
Savantul disociază nivelul fonematic, morfematic, glosematic,
sintagmatic și cel al propozițiilor, pornind de la unită țile
corespunză toare: fonemul, morfemul, cuvâ ntul, îmbinarea de
cuvinte, propoziția.
B. Courtenay susține că sintaza este o ,,morfologie de rang
superior’’. Morfologia e divizată în subsisteme și
microsisteme. Conceptele de ,,sistem’’ și ,,structură ’’ ca și cel
de ,,nivel’’ al limbii au fost explicate de că tre Courtenay. El
este de pă rere că ,,structura limbii’’ constituie o ,,verigă
intermediară ’’ între laturile fonetică și semiologie.
A. Martinet subliniază că monemele comportă ,,două fețe, o
față semnifică înțelesul sau valoarea sa și altă față o manifestă
pe cea dintâ i sub aspect formic și care este alcă tuită din
unită țile celei dea doua articulă ri.
L. Bloomfield relevă planul ,,fonemtic și cel ,,semantic’’,
ultimul disociindu-le în lexic și sintaxă .
E.Benveniste relevă principiile de identificare a nivelurile:
1) unitatea lingvistică trebuie identificată în cadrul unită ții
superioare.
2) există două niveluri ,,marginale, faza constituie limita
superioară în ierarhia nivelurilor , iar merismele sunt limita
inferoară ’’.
E. Benveniste susține că :
1) Mecanismul autonom al formelor sunt fonemele;
2) Mecanismul autonom al cuvintelor sunt ,,elemente
individuale’’
3) Mecanismul autonom al morfemelor – servesc pentru
alcă tuirea cuvintelor.
4) Mecanismul autonom al tipurilor derivate-funcția-rezidă
formarea pă rților de vorbire.
5) Mecanismul autonom al categoriilor morfemice – ajută la
formarea categoriilor sintactice.
6) Mecanismul autonom al categoriilor sintactice – în
structura textului.
Nivelul fonematic: dispune de unită ți monoplane, fonemele
ce posedă multiple tră să turi distinctive și realizează opoziții
fonologice, servind la diferențierea morfemelor și cuvintelor.
Nivelul morfematic: cuprinde morfemele – unită țile biplane,
exteriorizate, în planul expresiei prin intermediul morfilor și
în planul conținutului prin semne.
Nivelul glosematic: include gloseme, unită ți biplane, iar
sensul se manifestă în planul conținutului.
Nivelul sintaxematic: înglobează unită ți biplane de tip
superior, sintaximele al că ror material este numit
,,propoziție’’. Funcția de bază a propoziției este cea
comunicativă .

Relații
Paradigmatice/Sintagmatice
Unită țile - frumos, chipeș, ară tos, simpatic sunt defapt niște
sinonime. Dacă le repartiză m, definitivâ ndu-le, vom observa
că le putem gă si și câ teva deosebiri.
Unită țile – rac, car, arc sunt cuvinte aparținâ nd operației
segmentarea pentru că are loc descompunerea în elemente
din ce în ce mai reduse. De exemplu: car, par, rar, cap, rac-dac,
lac, rai, ras, arc – are, ars, urc sunt operații ce fac parte din
operația fundamentală : pragmatic.