ASPECTE SEMANTICE IN GRAMATICA NORMATIVĂ A LIMBII ROMÂNE.

Semantica este supranumită în jargonul specialiştilor „ruda săracă a lingvisticii”, deoarece, în

afară de faptul că este ultima constituită dintre disciplinele lingvistice (aproximativ sfârşitul
secolului al XIX-lea), prezintă dificultăţi în privinţa unei cercetări obiective a sensului cu
metode strict lingvistice. Din acest punct de vedere, statutul semanticii seamănă cu cel al
stilisticii, şi ea constituită în prag de secol XX, despre care Paul Valéry afirma că există atâtea
definiţii câte se pot da pentru stil, obiectul ei de studiu.1
1. Pleonasmul este o greşeală de exprimare care constă în folosirea alăturată a doi termeni cu
aceleaşi înţeles. Printre pleonasmele des întâlnite în limba română se numără „am văzut cu
ochii mei”, „am auzit cu urechile mele”, „întuneric beznă”, dar și „taci din gură!”, „ieși
afară!” sau „aversă de ploaie”, avalanșă de zăpadă” și „cutremur de pământ”.
Doi lingviști de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române
spun că, de multe ori, pleonasmul este și un mod de a insista asupra unei idei – „am văzut cu
ochii mei”, „am auzit cu urechile mele” sau „întuneric beznă”, acestea fiind pleonasme
aparente.
De asemenea, celebrele expresii „taci din gură!” și „ieși afară!” sunt pleonasme acceptate de
limbă.
Lingviștii spun că o sursă a pleonasmului o reprezintă împrumutul din alte limbi, mai ales din
franceză. Astfel, pleonasmele din alte limbi au fost traduse „mot-à-mot” în limba română și
preluate ca atare: a îngheța de frig – geler de froid (franceză), a coborî în jos – descendre en
bas, a urca în sus – monter en haut.
O altă cauză, spun experții, ar fi necunoașterea sensului cuvintelor împrumutate, lucru care se
întâmplă acum cu neologismele din engleză: board de conducere, conducere managerială, hit
de succes, reclamă publicitară, summit la vârf, mașină de floricele popcorn. 2
Paronimele sunt cuvintele cu formă asemănătoare şi cu sens diferit. Ele se deosebesc printr-un
sunete. Paronimele și mica confuzie pe care aceste cuvinte asemănătoare ca forma o au asupra
cititorului/vorbitorului neatent. Paronimele urmează a li se acorda o deosebită atenție,
deoarece și în vorbirea de zi cu zi se pot face greseli importante și astfel comunicarea sa poată
suferi.

 arbitrar / arbitral, bancă / band, compliment / complement, dor / dar

 În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni. În limbajul curent, în
mod impropriu din punctul de vedere al lingvisticii, termenul denumește trăsăturile fonetice și
prozodice proprii limbii materne a unui vorbitor, pe care le aplică vorbind o limbă străină, sau
proprii varietății regionale a limbii sale materne raportate la varietatea standard a limbii
respective. În acest sens se vorbește despre accent străin, respectiv accent moldovenesc (în
cazul limbii române), accent meridional (în cazul limbii franceze, de exemplu) etc. În
domeniul scrierii, accentul este un tip de semn diacritic pus deasupra unei litere, de
exemplu accentul ascuțit, cel grav și cel circumflex în scrierea limbii franceze[2].

1
file:///C:/Users/Olivia/Desktop/Facultate/Semestrul%204/Romana/Semantica/73386736-Modele-de-Analiza-
in-Semantica-Ana-Ene.pdf
2
https://racoltapetru6.wordpress.com/2016/04/20/pleonasme-in-limba-romana/
 În prozodie ca ramură a lingvisticii, accentul este un fenomen prin care sunetul care constituie
nucleul unei silabe iese în evidență față de alte nuclee de silabă. Astfel iese în evidență o
silabă față de celelalte silabe ale unui cuvânt polisilabic, și poate ieși în evidență cuvântul cu
accent față de celelalte cuvinte din sintagmă, neaccentuate sau purtând un accent mai slab, o
sintagmă în propoziție, sau o propoziție în frază. Scoaterea în evidență a unei silabe se
numește accentuare, care poate consta în mai multe acțiuni: mărirea intensității sunetului în
cauză, ridicarea nivelului său de înălțime, lungirea sa. 3
Incompatibilitate semantică apare în enunțul “Vedeam cum se desfășoară amplu cel mai
favorabil cadru pentru deplina împlinire artistică a interpreților.” Dezacordul observat aici
constă în asocierea verbului “se desfășoară” și a substantivului “cadrul.” Substantivul cadru
înseamnă ramă, tablou, mediu, ambianță, schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau
grinzi. Cadrul are un caracter fix, stabil, imobil, ceea ce face nepotrivită combinația cu verbul
de acțiune “a se desfășura”, care presupune mobilitate și dinamism. Cadrul se înfățișează, se
prezintă, apare, se arată, dar nu se desfășoară .Corect era să se spună: “Vedeam cum apărea,
se ivea, deplina posibilitate de împlinire artistică a interpreților.” 4

Anglicismele în limbajul presei – formã de activare a funcþiei fatice

Influenþa limbii engleze este un fenomen internaþional (nu doar european, ci și
mondial).D a t o r i t ã p r o g r e s u l u i a n u m i t o r d o m e n i i a l e t e h n i c i i ,
a r ã s p â n d i r i i i n d u s t r i e i cinematografice americane, fenomenul de invazie a
anglicismelor a luat amploare.În prezent, asistãm la un proces de invazie a
anglicismelor în limba românã, iar acestlucru nu este o trãsãturã e unei perioade de
tranziþie, ci reprezintã manifestarea unuifenomen lingvistic internaþional.Apariþia
anglicismelor în limba românã a fost determinate de necesitatea de a
desemnar e a l i t ã þ i l e e x t r a l i n g v i s t i c e n o i . S p r e e x e m p l u , t e r m e n i p r e c u m
software, hardware,mouse,chat, e-mail, computer au pãtruns în sfera lingvisticã româneascã
datoritã faptuluicã, în domeniul informaticii, nu s-a realizat traducerea lor. Domenii
precum sportul ºieconomia au impus de asemenea, folosirea unor termeni
preluaþi din limba englezã ºiadaptaþi: fotbal, baschet, schi, fitness, tenis,marketing, supermarket,
management etc. Se p o a t e v o r b i d e s p r e c o n t u r a r e a u n u i f o n d d e c u n o º t i n þ e
c o m u n , c a r e c u p r i n d e t o a t e cuvintele preluate din limba englezã ºi care
desemneazã realitãþi lingvistice din diversedomenii de activitate.Pe lângã
necesitatea fireascã de folosire a termenilor preluaþi din limba englezã,
existãunele tendinþe ale unor categorii sociale, care utilizeazã, în mod voit, cuvinte
englezeºti,deºi existã traducerea lor în limba românã. Frecvenþa ridicatã în
folosirea unor cuvinteenglezeºti care au, totuºi, corespondent în limba românã (ex: job
pentru
slujbã, party p e n t r u p e t r e c e r e , look pentru înfãþiºare,hairstylist p e n t r u c o a f e z ã ) d e s
e m n e a z ã conturarea unei mode lingvistice existente în limbajul presei actuale.Moda
lingvisticã constã în folosirea (uneori, în exces) a cuvintelor preluate din limba
e n g l e z ã . A c e s t e c u v i n t e p o a r t ã d e n u m i r e a d e anglicisme º i r e p r e z i n t ã a c e a
s f e r ã a vocabularului alcãtuitã din „împrumuturile” limbii engleze.Invazia anglicismelor
este un fenomen prezent nu doar în sfera lingvisticii, ci în oricedomeniu de
activitate, având în vedere faptul cã se poate vorbi despre „universalitatea”limbii engleze.5

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Accent
4
http://www.radioconstanta.ro/2014/10/15/audio-vorba-aceea-incompatibilitatea-semantica-intre-anumite-
cuvinte/
5
https://www.scribd.com/doc/54041210/Anglicismele-in-limbajul-presei
În lingvistică, barbarismul (numit și xenism, mai rar străinism) este un cuvânt introdus dintr-
o limbă străină, care adesea nu răspunde unei necesități reale a vocabularului și care nu este
asimilat. Definiția se extinde uneori pentru a cuprinde nu doar cuvinte individuale, ci și alte
elemente de limbă — expresii, forme ale cuvintelor, pronunții etc. — împrumutate inutil din
alte limbi, de exemplu deformarea unui cuvânt deja existent sub influența unui cuvânt străin.
Uneori distincția dintre barbarism și neologism este neclară. În general neologismele încep
prin a fi barbarisme și trec printr-o fază de adaptare înainte de a fi pe deplin acceptate. O parte
din barbarisme apar mai întâi în jargonul unor domenii de specialitate, din nevoia de a denumi
noțiuni noi, pentru care limba încă nu are termeni dedicați.
În funcție de limba de origine barbarismele pot fi denumite cu termeni
preciși: franțuzism, anglicism, rusism, germanism, hispanism, maghiarism, grecism, turcism,
slavism etc. Totuși, aceiași termeni sunt folosiți uneori și pentru a denumi cuvinte care între
timp au fost adaptate și fac parte integrantă din lexic, deci nu mai pot fi considerate
barbarisme.
Noțiunea barbarismului este specifică mai degrabă gramaticii normative, care judecă
fenomenul împrumuturilor de limbă din perspectiva unei coruperi a limbii și astfel apreciază
că utilizarea de barbarisme este o greșeală de exprimare. În gramatica descriptivă noțiunea
este rar folosită.6

În morfologia numelui (substantiv, pronume, numeral) şi a adjectivului (propriu-zis sau

pronominal), una dintre cele mai mari dificultăţi gramaticale o constituie stabilirea cazului.
Dificultatea recunoaşterii cazului se explică prin mai mulţi factori:
• Unii ţin de natura morfosintactică a acestei categorii, adică de manifestarea simultană,
morfologică (flexionară) şi sintactică (rolul cuvintelor vecine şi al relaţiilor sintactice din
interiorul propoziţiei), a cazului. • Alţii privesc omonimia (identitatea) formelor de caz, formele
omonime fiind deosebit de frecvente, chiar şi în condiţiile în care articolul rezolvă parţial unele
omonimii. • Unele explicaţii privesc “conţinutul” (semnificaţia) diferită a cazului la substantiv,
pronume şi numeral, pe de o parte, şi la adjectiv, pe de alta: primele clase primesc cazul direct
prin funcţia sintactică pe care o îndeplinesc în propoziţie sau ca regim al prepoziţiei care le
precedă, în timp ce adjectivul îl primeşte “formal”, prin fenomenul de acord. • Alte explicaţii
au la bază dubla posibilitate de exprimare a cazului în limba română: exprimare flexionară (cu
ajutorul desinenţei şi/sau al articolului hotărât enclitic, articol care preia şi funcţia de marcă
sintetică de caz), dar şi exprimare analitică (prin utilizarea a două prepoziţii specializate pentru
acest rol sau a articolelor proclitice), cele două exprimări fie excluzându-se una pe alta, fie,
dimpotrivă, apărând ca posibilităţi variante, libere, de construcţie pentru aceeaşi relaţie cazuală.
• A treia categorie de explicaţii are în vedere topica relativ liberă din interiorul propoziţiei,
între guvernor (adică termenul care cere cazul) şi guvernat (adică termenul care primeşte cazul)
putându-se intercala numeroase alte cuvinte, ceea ce îngreunează stabilirea corectă a legăturilor
sintactice. • Altă explicaţie o constituie posibilitatea marcării cazului în grupul nominal (deci
în grupul format dintr-un substantiv, centru de grup, şi determinanţii lui) o singură dată, în
forma primului component al grupului (sau a primilor componenţi), ultimul sau ultimii
rămânând, în aceste condiţii, fără mărci evidente de caz.

6
https://dexonline.ro/text-der/barbarism
https://ro.wikipedia.org/wiki/Barbarism
Aceste particularităţi care ţin de structura internă a limbii române formează, fiecare în parte,
dar şi combinate între ele, condiţii favorizante pentru numeroase confuzii între cazuri.
Recunoaşterea corectă a cazurilor este unul dintre cele mai dificile capitole de gramatică
practică a limbii române. După cum vom vedea, greşelile privesc nu numai analiza unui text,
adică identificarea corectă a cazului într-o situaţie dată, ci pot avea şi efecte de construcţie,
numeroase devieri de la normă apărând ca urmare a acestor false analize. Este motivul pentru
care ne propunem, în cele ce urmează, să atragem atenţia asupra construcţiilor celor mai expuse
soluţiilor greşite de analiză şi, mai ales, să explicăm cauza (sau cauzele) apariţiei diverselor
tipuri de greşeli. Vom denumi fiecare subcapitol după particularitatea de structură care
favorizează greşeala7

In orice fel de comunicare cuvintele nu sunt folosite singure, ci secombina intre ele pentru a
constitui enunturi , mesaje , texte de mai multe tipuri.Sunt utilizate obligatoriu cuvintele
vocabularului fundamental, care
desemneazacuvintele importante, care asigura intelegerea dintre toti vorbitorii limbiiromane.L
a acestea se adauga cuvintele din masa vocabularului alcatuita din multecuvinte noi
(neologisme). Prezenta acestora este justificata pentru a variaexprimarea in limba literara
standard sau de necesitatea de a introduce incomunicarea curenta termeni stiintifici si tehnici
de interes general in epocamoderna8

7
http://limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=2642

8
https://www.scribd.com/doc/144640006/Sinonimele-Si-Sinonimia