Nume student: Pahon Andreea

Master, anul I
Specializare: Lingvistică generală și românească

Instruirea imaginației
Limba ca o tehnologie socială a comunicării
Daniel Dor

Studiul lui Daniel Dor, instruirea imaginației, încearcă abordarea problemei fundamentale
a lingvisticii, și anume să ofere răspunsul la întrebarea ce este limba? În acest fel, încă de la
început, autorul transmite cititorilor care este firul pe care trebuie să îl urmeze în lectura
cercetării sale.
Scopul lui Dor este de a face primii pași către o concepție generală asupra limbii ca
tehnologie socială de comunicare, în vederea funcției specifice a instruirii comunicării.
Această concepție are ca rezultate reformularea de întrebări vechi, apariția unor noi
întrebări, rezolvarea de dificultăți teoretice, toate acestea pentru a conduce la o mai bună
înțelegere a ceea ce conceptul de limbaj reprezintă și pentru a oferi o nouă perspectivă asupra
acestuia, văzut din punctul de vedere al instruirii imaginației.
Lucrarea atinge subiectul limbajului uman ca o componentă a domeniului social, în care
fiecare vorbitor are un limbaj propriu pe care dorește să îl dezvolte în direcția nivelurilor definirii
în comun, pentru o mai bună comunicare. Totuși, există o predominantă tendință în rândul
vorbitorilor de a corecta impresiile cuvintelor proprii asupra celorlalți, motiv pentru care se
creează seturi de norme ale comunicării lingvistice. Totuși. aceste norme nu se sustrag
interpretării iar comunicarea lingvistică rămâne un fapt fragil.
Lucrarea lui Daniel Dor reușește să vorbească despre limbă și caracteristicile ei prin
prisma curentelor din lingvistică, de la paradigma propusă de Chomsky, cu răspândire mai ales în
domeniul sintaxei, la cea funcționalistă ce are în vedere funcție limbii și actele de limbaj, până la
direcția cognitivistă ce cuprinde aspecte din psihologie și are în vedere bazele cognitive ale
limbajului.
Autorul preia din fiecare anumite idei și prezintă punctele de bază ale fiecărei paradigme
pe care le combină apoi într-un propriu model în care esențială este limba ca factor de
comunicare, ca fenomen social, ca produs al unui efort colectiv de definire și redefinire a
cuvintelor. Astfel, este adus în discuție modul în care principii comune și modele se pot impune
Nume student: Pahon Andreea
Master, anul I
Specializare: Lingvistică generală și românească

în cadrul limbii, cu riscul de a nu acorda o importanță deosebirilor care există și care, totuși,
reprezintă un lucru esențial în ceea ce privește o anumită limbă.
La modul general, subiectul lucrării Instruirea imaginației este limba, pe care Dor o
definește ca fiind o tehnologie socială a comunicării. Specificitatea funcțională a limbii este
demonstrată prin caracterul particular al strategiei funcționale pe care o folosește, acesta
referindu-se la instruirea sistematică a imaginației pe care o folosim pentru a comunica în mod
direct cu imaginația interlocutorilor. Astfel, ideea pe care o propune autorul este că tot ceea ce
are nevoie de o explicație teoretică în lingvistică decurge din esența limbii ca tehnologie de
comunicare instrucțională a imaginației construite pe cale socială.
Pentru a putea pătrunde în straturile de adâncime ale problemelor ce privesc studiul
limbii, autorul face în lucrarea sa o incursiune în paradigmele care s-au impus în lingvistică,
pentru a oferi o imagine de ansamblu. Așadar, Dor abordează noțiuni teoretice prin prezentarea
mai multor definiții referitoare la limbă și caracteristicile ei. Printre acestea, în Instruirea
imaginației sunt amintite cele ale lui Chomsky. Una dintre acestea încadrează limba într-un
sistem generativ care permite producerea unui număr infinit de enunțuri dintr-un arsenal finit de
primitive. Principiile care constituie limba sunt abstracte și formale, constituind esența acesteia.
Atfel definită, achiziționarea și utilizarea limbii înseamnă cunoașterea sistemului generativ. Cert
este faptul că avem competență lingvistică iar problema esențială în legătură cu limba este cea de
cunoaștere individuală, cunoașterea sistemului generativ de către vorbitor. Chomsky nu asociază
cunoașterea cu experiența iar principiile constitutive ale limbii nu pot fi învățate din informația
oferită copilului care achiziționează limba, de către comunitatea înconjurătoare de vorbitori, ci
competența lingvistică trebuie să aibă un caracter înnăscut.
Autorul acordă o importanță deosebită factorului social în ceea ce privește limba. Astfel
că aceasta este văzută ca un instrument de comunicare construit pe cale socială, idee generală
care este înfățișată în discursul lingvistic al primei jumătăți a secolului XX de către lingviști
precum Saussure, Sapir, Meillet, și alții, însă în urma noilor idei din lingvistică introduse de
Chomsky, ideea limbii ca instrument a fost marginalizată. Așadar, intenția autorului merge în
direcția căutării și înțelegerii limbii și a funcțiilor acestora, ca instrument de comunicare construit
pe cale socială. Analizând aceste aspecte, autorul remarcă o diferență esențială între funcția pe
Nume student: Pahon Andreea
Master, anul I
Specializare: Lingvistică generală și românească

care limba o are și efectele ei asupra vorbitorilor, pe de o parte, și pe de altă parte, efectele pe
care vorbitorii le au asupra unei limbi.
O importanță deosebită pentru Daniel Dor o are și comunicarea intențională, care este
definită ca fiind comunicarea în care fiecare act de comunicativ este pus în mișcare în timp real
de o intenție experențială, dinspre cel care vorbește, spre a modifica experiența celuilalt individ,
sau a mai multor, într-un anumit fel. Așadar, în această situație, comunicarea este guvernată de
ideea de experiență ca formă a comunicării intenționale ce dorește depășirea unor obstacole și
transmiterea de mesaje către interlocutor.
Pe lângă comunicarea intențională, autorul aduce în discuție și conceptul de comunicare
experiențială, împreună cu sistemele sale, ce permit celor ce comunică să îți transmită intențiile
experiențiale în modalități ce permit împărtășirea experienței. În carte sunt numite două tipuri
generale de sisteme existențiale: prezentațional și reprezentațional, însă marea majoritate a
sistemelor folosite de către oameni și specii este prezentațională.
Discuția asupra limbii și a ceea ce aceasta reprezintă se extinde până la prezentarea
discursului filozofic și ideologic asupra relației dintre limbă limbă și cunoaștere, care a apărut
dintr-o ciocnire foarte rodnică a patru dintre cele mai dramatice dezvoltări ale modernității, care
au culminat simultan în secolul al nouăsprezecelea.
O primă dezvoltare a fost apariția statelor-națiuni, ca model politic, cu ideologia lor
romantică, a naționalismului, dimpreună cu apariția industriei tiparului, care a ajutat limbile
native ale Europei să devină limbi naționale, dar cu toate acestea au condus la un interes legitim
de a privi limba deopotrivă ca reflexie a spiritului național și ca factor determinant major în
construcția acestuia.
O altă dezvoltare a fost secularizarea, chestiunea relativității lingvistice în forma modernă
putînd începe să apară abia o dată cu slăbirea convingerii că indiferent de modul în care le-ar
concepe cineva, atît limba, cît și gîndirea oamenilor sînt creația divină a lui Dumnezeu.
Filosofia lui Kant, asupra rațiunii, constituie o altă dezvoltare. La capătul a două secole
de lupte între raționaliști și empiriști, asupra naturii cunoașterii umane, Kant a găsit o ieșire.
Raționaliștii susțineau teoria conform căreia adevărata cunoaștere poate apărea numai din rațiune
pură, întemeiată pe intuiții apriorice, cît se poate de îndepărtate de experiențele simțurile, în timp
ce empiriștii insistau că experiența simțurilor este singura sursă a cunoașterii.
Nume student: Pahon Andreea
Master, anul I
Specializare: Lingvistică generală și românească

Așadar, privind aceste aspecte aduse în discuție de către Dor, complexitatea studiului său
este evidentă. El aduce în discuție o gamă variată de idei, precum limbajul gesturilor; de
asemenea, se ocupă și de modul in care limba influențează gândirea; nu în ultimul rând, foarte
importantă este ideea că limba instruiește imaginația, astfel încât cititorul să ajungă în punctul în
care să folosească anumite convenții ce îi permit, cu propria imaginație, să reconstruiască
imaginația celui care vorbește.