Nume și prenume student: Pahon Andreea

Studii: Master, anul I

Specializare: Lingvistică generală și românească

Floarea darurilor
Studiu filologic
Din studiul filologic realizat de către Alexandra Moraru, editorul ce s-a ocupat cu
studierea textului Floarea darurilor, aflăm că acest text este unul de origine italiană cu
caracter moralizator, ce a ajuns la români începând cu secolul al XVI—lea, având 36 de
manuscrise. Cea mai veche traducere românească a acestui text este conservată în 5
miscelanee, 4 dintre ele aflate în fondul Bibliotecii Academiei din București, iar unul păstrat
în colecția filialei din Cluj-Napoca a Bibliotecii Academiei.
Studiul filologic este bazat pe manuscrisul 4620, care ocupă primul loc din punct de
vedere al vechimii și integrității textului, scris după toate probabilitățile la mănăstirea Putna în
intervalul 1592-1604.
DESCRIERE CODICE:
Cea mai veche copie a Florii Darurilor se găsește în cuprinsul unui codice miscelaneu
care a intrat în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române în anul 1959, unde este catalogat
sub cota ms. rom. 4620. Ca autor al miscelaneului, este identificat ieromonahul Ioan de la
Mănăstirea Putna, dar nu există informații sigure din care să rezulte că acesta a fost nu numai
beneficiarul și inițiatorul miscelaneului, cât și copistul și revizorul textelor.
Volumul însumează 627 pagini și este format din două părți distincte:
1. f. 1-420: cuprinde: un Antologhion slavon, cântări și rugăciuni religioase și
tabele de uz bisericesc: Mâna lui Damaschin, Selenodromion, precum și o
Pascalie. Prezintă lacune de mari proporții.
2. f. 421-627: este alcătuită din 26 de caiete numerotate de la 1 la 26. Cuprinde:
un Gromovnic slavon ( f. 421-456) și Floarea darurilor (f. 457-627).
Nu reprezintă lacune de mari proporții, ci este conservată aproape integral:
lipsește o singură filă, cea finală, pe care se afla sfârșitul ultimului capitol.
DESCRIERE TEXT:
Textul propriu-zis al Florii darurilor este copiat de un singur scrib cu litere (semiunciale)
frumoase, ce conțin caractere regulare, drepte, elegante, ce indică un copist de meserie, bun
caligraf și familiarizat cu astfel de lucrări.
 Dimensiunile filelor cărții populare, ca ale întregului codice, sunt de circa 210 x 155
mm.
 De regulă, pagina conține 18 rânduri cu distanță între ele de aproximativ 4 mm.
 Hârtie sileziană, cu filigran, semilucioasă;
 Textul bilingv, slavon și românesc este scris cu cerneală brun-închis – partea slavonă,
cu cerneală roșie.
 Dimensiunea literelor: literele obișnuite: 4-5 mm; inițialele: variază între 6-10 mm,
respectiv 15-22 mm.
 Oglinda paginii are dimensiuni cuprinse între 145-155 mm înălțime și 100-120 mm
lățime.
Nume și prenume student: Pahon Andreea
Studii: Master, anul I
Specializare: Lingvistică generală și românească

 Cuprinde puține erori de scriere, care se limitează la câteva omisiuni de litere, de

cuvinte, adaosuri de cuvinte, litere sau grupuri de litere repetate.
DATARE:
Floarea Darurilor, cât și întregul miscelaneu, nu cuprinde informații explicite
referitoare la data când a fost elaborată. Din acest motiv, au fost formulate mai multe ipoteze
diferite în privința vechimii cărții.
 Ipoteza datării în 1523 a copiei ( N. Smochină) se baza pe însumarea unor informații
cuprinse în textele calendaristice din alcătuirea miscelaneului, cu altele referitoare de
autorul prezumtiv al scrierii, cu supoziții privind vechimea originalelor, examenul prin
grafie și filiația unor copii ulterioare.

 Ipoteza datării în 1583, formulată de E. Vârtosu, pe baza structurii formale a

manuscrisului, care prezintă anumite afinități cu Pravila ritorului Lucaci din 1581, și a
filigranului, apropie data copierii codicelui de cea reală și o infimă pe cea din 1523.

 Analizând hârtia pe care textul a fost scrisă și filigranul, Al. Mareș ajunge la concluzia
că Floarea darurilor a fost scrisă la o dată cuprinsă în intervalul 1592 – 1604.
LOCALIZARE
Au existat mai multe încercări de localizare a manuscrisului 4620 ce s-au limitat la
afirmații făcute pe baza unor criterii exclusiv extralingvistice, lipsind o abordare unitară și din
perspectivă lingvistică. Astfel, autoarea studiului reunește date de natură lingvistică
referitoare la text. Astfel că cele mai importante sunt:
1. Ponderea cea mai mare o au particularitățile de limbă a căror extindere teritorială
desemnează, în secolul al XVI-lea și începutul celui următor, o arie largă, incluzând
Hunedoara, nordul Transilvaniei și Moldova:

2. Dintre particularitățile moldovenești, cele mai pertinente erau:

Privind în ansamblu observațiile lingvistice, se poate observa că cea mai mare pondere
o dețin elementele localizate în subdialectul nordic, ce dețin 77, 19% din ansamblul
fenomenelor lingvistice. Astfel, dominația elementelor lingvistice de natură subdialectală
nordică restrâng localizarea la această zonă.
Nume și prenume student: Pahon Andreea
Studii: Master, anul I
Specializare: Lingvistică generală și românească

FILIAȚIE
Despre această latură, Alexandra Moraru discută despre faptul că în secolele al XVI-
lea – al XVII-lea, copiile au la bază o copie românească. Sunt oferite numeroase exemple care
să ilustreze descendența copiilor dintr-un arhetip unic a versiunilor vechi românești. Câteva
exemple sunt următoarele:

Rezumând concluziile referitoare la cele mai vechi versiuni românești, autoarea

afirmă că existența unei surse unice a traducerii, pierdută astăzi, e probată de examenul
comparativ al copiilor. Ms. 4620 reprezintă o versiune aproape integrală a cărții populare, deși
cuprinde și inadvertențe, datorate alterării textului.
Pentru a evidenția caracterul comun al acestor copii cu copia din care acestea
provin, autoarea prezintă următoarea schemă:

IZVORUL STRĂIN
Floarea Darurilor a intrat în circuitul cultural la români print texte slavo-române și a
conservat un titlu parțial slavon, astfel că acest studiu al laturii slavone s-a impus în fața altor
surse străine. O comparație între versiunile românești și slavone din manuscrisele 4620 și 101,
cele care reproduc cel mai fidel prototipul traducerii, a condus la concluzia că aceste copii
sunt aproape identice. Au fost cercetate versiunile slave, care au demonstrat faptul că acestea
nu pot sta la baza traducerii românești, deoarece par a se întemeia pe două arhetipuri
Nume și prenume student: Pahon Andreea
Studii: Master, anul I
Specializare: Lingvistică generală și românească

distincte, cel român și cel slav. Un exemplu ce demonstrează acest aspect este următorul:

PROBLEME ALE TRADUCERII

Versiunea manuscrisului 4620 conține anumite probleme de traducere pe care autoarea
studiului le pune pe seama urmării îndeaproape cu fidelitate a redacției grecești, textul
românesc conservând unii termeni grecești, calcuri lexicale sau semantice, expresii calchiate,
construcții sintactice, dezacorduri sau pasaje aparent obscure.
Astfel, autoarea notează o serie de grecisme, alături de corespondentele lor din
slavonă și greacă:

CALITATEA TRADUCERII
Autoarea face observații legate de modul în care traducerea a fost realizată și face următoarele
observații:
 Traducătorul dorește oferirea unui text cât mai inteligibil, datorită caracterului
moralizator pe care acesta îl are.
 Expresia este una clară.
 Pasajele obscure sunt reduse, în raport cu lungimea textului.
 Traducătorul era o persoană cu experiență, ce stăpânea bine atât limba română, cât și
limba sursei străine.
În cadrul traducerii, autoarea consideră că a fost făcut un efort conștient de a crea rime
intenționate, nu gramaticale, deoarece proverbele puse în circulație trebuiau învățate pe de
rost. Acest lucru a dus la distorsiuni ale topicii, cu scopul de a se crea rime. Autoarea oferă
următorul exemplu:
Nume și prenume student: Pahon Andreea
Studii: Master, anul I
Specializare: Lingvistică generală și românească

Despre aceste structuri ritmice din copia de la Putna a Florii darurilor, Alexandra Moraru
afirmă că, prin vechimea lor, acestea reprezintă primele versuri laice cunoscute în literatura
română.
Nume și prenume student: Pahon Andreea
Studii: Master, anul I
Specializare: Lingvistică generală și românească

GLOSAR DE TERMENI:

CÓDICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte
la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente din Evul Mediu sau, p. ext., de
orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat. [Var.: códex, codexuri, s. n.] – Din
lat. codex, -icis.
MISCELANÉU, -ÉE, miscelanee, adj. (Livr.) (Despre rubrici în unele periodice sau publicații
ori volume) Care are un conținut variat și care aparține, de obicei, mai multor autori. ◊
(Substantivat) Manuscris miscelaneu. – Din lat. miscellanea, fr. miscellanées.
Carte, rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, studii etc. cu un conținut
variat. ♦ Culegere de lucrări, de fapte etc. fără legătură între ele. // adj. Format din lucrări
diferite. [Pron. -neu, var. miscelanea, miscellanea s.f. / cf. fr. miscellanées, lat. miscellanea –
amestecate].
FILIGRAN sn [At: FILIMON, C. II, 328 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: fr filigrane] 1 Lucrătură
artistică de giuvaergerie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur,
de argint etc. sudate între ele. 2 Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de
fabricație în structura unei hârtii (mai ales pe bancnote, pe timbre etc.).
MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext.,
dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări)
Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus
(după scris).
FILĂ sf [At: URICARIUL II, 89 / Pl: ~le / E: gr φίлον] 1 Fiecare dintre foile care alcătuiesc
un caiet, o carte etc. formată din două pagini. 2 (Pex) Pagină. 3 (Îe) A cerceta (o lucrare) ~ cu
~ A cerceta (o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție.
COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. (În trecut) 1. Funcționar inferior care (redacta și) copia
acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.
CALC, calcuri, s. n. 1. (În sintagma) Hârtie de calc = hârtie translucidă obținută prin
măcinarea fină a pastei de hârtie, folosită la executarea desenelor în tuș, pentru a fi apoi
copiate pe hârtie heliografică (ozalid). 2. Copia pe hârtie de calc a unui desen; decalc
(1). 3. Fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, unor
cuvinte existente în limbă ori în formarea unor cuvinte sau expresii noi prin traducerea
elementelor componente ale unor cuvinte străine; decalc (2). – Din fr. calque.
ARHETÍP, arhetipuri, s. n. Model, tip inițial după care se călăuzește cineva; (în special)
manuscris original al unei opere. ♦ (Psih.) Structură profundă a psihicului, înnăscută, care
Nume și prenume student: Pahon Andreea
Studii: Master, anul I
Specializare: Lingvistică generală și românească

generează imagini simbolice și guvernează organizarea experienței umane. –

Din fr. archétype, lat. archetypum.

BIBLIOGRAFIE:
 Cărți populare I, Floarea darurilor. Sindipa, ed. Alexandra Moraru, Editura
Minerva, București, 1966.
 DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită,
accesibil la https://dexonline.ro/
 https://ro.scribd.com/doc/39012569/Floarea-Darurilor