Sunteți pe pagina 1din 9

CURS 1

Literatura se leaga de ce e scris si de cuvinte (se ocupa cu discursurile clasice; discurs + scris).
Literatura vazuta din perspectiva istorica. Se face o analogie intre discursul oral si textul scris. Scrisul
a fost gandit ca o fosrma de a internsifica discursul vorbit. El ajuta discursul sa patrunda intr-o sfera
mult mai larga. Distingem doua tipuri de discurs:
1)Discursul adresat corpului (transmite emotii atunci cand citesti)
2)Discursul adresat mintii

Noi suntem fiinte semiotice, adica putem interpreta semne. Putem extinde notiunea de discurs
asupra scrisului; scrisul ajuta la intelegerea discursului vorbit. Scrisul este o metoda de propagare a
discursului oral.

-Expresivitatea tine de natura umana, nu de literatura

Aristotel spune ca atunci cand ne ocupam de retorica urmam 3 idei: ETHOS (argumentatie), LOGOS
(valori morale), PATHOS (emotie, pasiune).
Actul de lectura presupune evocarea unei situatii de comunicare. Atunci cand citim facem parte
dintr-o comunitate imaginara.
Aristotel spune despre retorica ca exista 3 feluri de dovezi procurate cu ajutorul discursului si anume:

1) caracterul vorbitorului (ETHOS)


2) punerea autorului intr-o anume dispozitie diathesis (PATHOS)
3) se afla in discursul insusi datorita faptului ca se poate demonstra (LOGOS)

Cand citim avem constiinta publicului, realizam ca facem parte dintr-o comunitate imaginara.
Aristotel spune ca un discurs coerent, convingator trebuie sa tina cont de 3 axe:

1) ETHOS ( este o suma de valori, care exista in mod viu in cineva; discursul este rostit astfel
incat sa-l faca pe cititor demn de incredere)
2) PATHOS ( Aristotel nu este de acord ca oamenii se axeaza doar pe pasiuni, si uita de ethos)
3) LOGOS ( se foloseste pentru alcatuirea unei argumentari clare)

Platon dispretuia sofistii, gandirea era peentru ca un simplu instrument, simpli mercenari ai
gandirii. Ei vor doar sa manipuleze starea de spirit; se adreseaza pasiunii fara sa se adreseza mintii.
Pentru Aristotel, retorica are de-a face cu o anumita atitudine morala, cautarea adevarului. Ca sa
ajungi la persuasiune trebuie sa castigi increderea.

RAPORTUL DINTRE LOGOS SI LITERATURA

Contextul in care se vorbeste despre LOGOS:


Aristotel este destul de limitat. In Grecia antica, Logos are mult mai multe sensuri;
logos=eurocentric=culturi ce tin de lumea europeana: cele 2 Americi, Australia; raspandirea globala a
unui canon literar ce are originea in Europa. Exemplu: romanii, Dimitrie Cantemir
Literatura absoarbe si acele premise pe care se sprijina oratorul.

LOGOS-ul se refera la formularea unei argumentari rationale (conceptia lui Aristotel: cautarea unor
principii morale a adevarului). Raspandirea morala a unui anumit mod de a intelege literatura
(exemplu: Literatura romana). Pentru persuasiune este necesara castigarea increderii prin discurs
(discurs=ordine generala). Discursul este viu, fixeaza obiective, ordinea este statica. Exista raporturi
logice in lumea din afara noastra, acest lucru fiind interpretat ca un discurs, ca un logos. Logosul este
un model mental al lumii.

Literatura, logos = felul in care o anumita viziune despre lume se impregneaza intr-un text literar.

Logosul se refera la acumularea de cunostinte care functioneaza pentru o epoca, care se schimba de
la o epoca la alta. Cabd vorbim despre literatura si logos, vorbim despre un anumitmodel ce
impregneaza o opera literara. Unul din sensurile logosului e acela de cunoastere. Cunoasterea e
diferita de dovada.

Universul unui scriitor e imaginatia si impartasit cu ceilalti, fiind literatura e spatiul libertatii pe care il
decide literatura.Un scriitor e important pentru ca schimba lucrurile, intr-un fel facandu-le altfel.
Dincolo de evadarile in imaginar pot exista fara sa vrei si sa stii, modele. Literatura umana are mereu
conditionari, dar asta nu inseamna ca nu-i reala.

LOGOS CA ORDINE SI CA MODEL AL LUMII

Logosul, pentru acea cultura a Antichitatii clasice se refera la discurs intr-un sens foarte larg: ordine-
discurs; discursul e ceva viu, ordinea este statica. Pentru greci sau filosofi lumea exista in afara n.,
ratiunea umana e rreflectata in noi a unei viziuni din afara.
Literatura este spatiul libertatii imaginatiei. Cel care poate atrage atentia intr-un discurs este acela
care nu se da mare cu cunostintele lui. Argumentul retoricii porneste de la datele experientei
experienta impartasita.

Aristotel face o observatie importanta: oamenii neinstruiti sunt mult mai eficienti cand se adreseaza
unuiu public; handicapul persoanei instruite: limbajul, atitudinea publicului fata de o persoana, dai
senzatia ca vrei sa domini. Cel eficient este cel care reuseste sa faca apel la cunostintele pe care
ceilalti nu le au, ci intr-un limbaj natural si uman. De fapt, Aristotel spune ca are acest succes cine se
bazeaza pe bun-simt, pe experienta pe care omul a acumulat-o. Argumentul retoricii e unul mai
special; discursurileadresate publicului viu se bazeaza pe experienta. Modelul lumii reprezinta
ordinea care izvoraste din experienta unei comunitati (bun-simt). Logosul este o ordine a lucrurilor.

Lumea este ierarhica (Dante Divina Comedie) si imuabil, eterna. Reprezentarile despre lume vin
din viziuni diferite. Universul insusi este vazut nu ca o stare, ci ca o serie de transformari.

-Logosul ca joc, ca inventie a lumii


Logosul are caracter istoric, infuentand literatura, care se schimba in raport cu el. Literatura ne
prezinta o anumita viziune despre realitate a unei epoci, a unei comunitati interpretative.
Opera este vazuta ca metafora epistemologica (Umbreta Eco)

Epistema este modelul pe care se sprijina cunoasterea unei comunitati intr-un anumit moment. O
metafora epistemologica este o presupunere de model al lumii.

LOGOS CA LUCIDITATE SI CA MODEL AL LUMII

Retorica pleaca de la ceea ce este adevarat; este stiinta vorbirii publice.


Logos ca model al lumii, modul in care e absorbita literatura cunoasterea inmagazinata in textul
literar.
Lume: intreg + organizare

Logos ca luciditate (focalizare)

- Ratiune ca instrument vs ratiune ca experienta (constiinta de sine)


- Descartes: ma gandesc, cuget, deci exist

Folosim mintea ca sa aducem argumente. Logosul ca constiinta de sine se reflecta in literatura: spatiu
in care se nuanteaza constiinta de sine.

- Discursul utilitar vs discursul exemplar

Discursul utilitar se refera la dezbaterea cu argumente , iar discursul exemplar reflecta o


demonstratie, un discurs model (epideictice). Literatura isi tematizeaza discursul.
Gillbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului Rationalitatea isi are radacina in
imaginar care insoteste experienta ratiunii. Exista imaginar diurn (are legatura cu rationalitatea) si
imaginar nocturn.

Luciditatea este o stare de iluminare (lux-is=lumina). Epoca Luminilor (sec. XVIII) este facultatea
suprema. Luciditatea ne duce inainte; totul se supune criticii.

Luciditatea in literatura:

1) Reprezentarea proceselor de gandire Constiinta gandirii; cum apare in literatura in epoci


diferite:
Exemplu: sec. XIV, 1300, Florenta: Dante se dezvolta intr-un anumit mediu intelectual: Fedeli
damore. Grupul in care se dezvolta el cu nume importante precum Cavalcante, Guinitei. In
poezia lor de dragoste, aparent, se adreseaza unei entitati abstracte, Sophia ( greaca:
Filosophia) (a iubi + a gandi).

Poezia trebuie sa fie mai concreta. Poezia moderna reflecta constiinta de sine (Paul Valery).

Marcel Proust: In cautarea timpului pierdut


James Joyce: Ulise (Teoria fluxului constiintei)
2) Arte poetice
Horatiu Arta poetica: imbinarea placutului cu utilul.
Constiinta de sine reflectata o regasim si in modernitare: Edgar Allan Poe scrie despre cum isi
face el versurile , dar dincolo de ce zice el, fiindca e greu sa faci ce zice el, creaza un mit al
poetului autoconstient. Acesta probabil exagera masiv. Acest lucru influenteaza. Baudelaire l-
a tradus pe Poe, fiind un admirator al lui. Baudelaire reflecteaza asupra propriei creatii. Este
cel mai important critic de arta al epocii lui. Vorbeste despre luciditae.

-Alexander Pope

Pe aceasta linie ne putem gandi la literatura autoreferentiala: procesul nasterii unui text literar se
reflecta in proces de gandire. Cuprinde toate genurile: Poezia lirica, poemul vorbeste despre poem,
reflecta nasterea poemului.
Exemplu: Ion Barbu poezia despre poezie, despre cum se naste poezia; Mircea Ivanescu, Bogdan
Ghiu, Ion Stratan.
Epic: proza: Metaromanul (roman despre roman) : Joyce inainte de Ulise, Portretul artistului la
tinerete; Andre Gide; Dumitru Tepeneag, care traieste la Paris, autorul care arata cum se naste
literatura si procesele pe care ea le angreneaza. E continuat de exemplu de Gheorghe Iova. Actul
scrierii e fuzionat cu constiinta faptului ca scrii. ( Efortul de a reprezenta insasi constiinta de sine)

3) Absurd si paradox

Logica in poezie nu trebuie sa fie ca un tipar al demonstratiei logice, dar trebuie sa utilizeze aceleasi
categori, idei si relatii. Literatura absurdului indica de fapt procesele de gandire: Dadaism

Chiar luciditatea e a merge in raspar cu logice: unreason e tot o parte a luciditatii

ETHOS

Are o legatura etnologica directa cu etica-etic (=in conformitate cu norme, conventii sociale).

-Etic=conform cu anumite norme


-Etica=stiinta care studiaza comportamentele morale
Pentru mintea moderna , eticul e o chestiune fde criterii.

Diferenta esentiala intre definitia pe care o aveau clasicii (epoca clasica sec. IV-V i. Hr.) pentru
ETHOS:
ETHOSul este o idee clasica a lui Aristotel despre rolul pe care il joaca caracterul vorbitorului in actul
persuasiunii. Pentru Aristotel ETHOS inseamna ceea ce noi numim caracter. Viziunea clasica este
diferita. Pentru Aristotel si epoca lui ceea ce conteaza e cea a internalizarii unor valori, in ce masura
se afla in constiinta si sufletul tau. Se refera la lucruri aduse in zona literaturii, la lucruri pe care le
internalizezi, care te formeaza dinauntru. Bine vs rau, diversitate de valori
Logica binara (bine/rau) : La greci logica nu e cea binara; ei spun ca exista o diversitate de valori.
Caracterul este capacitatea de a cuprinde acea diversitate de valori. Sufletul tau are o forma in
momentul in care internalizeaza aceste valori, se afla intr-o legatura cu ele, le asimileaza intr-un
anumit fel. Discursul trebuie sa il faca pe vorbitor demn de incredere.

Poate extista virtute la bigati si civism la saraci. Virtutiile atrag aceste bunuri. (=facultatea de a
infaptui numeroase binefaceri inapoi). Spre exemplu, Universitatea Harvard, care este cea mai mare
din lume, este facuta de un fermier de succes carea a dat de bani. Aristotel face o lista pentru a
intelege virtutea: dreptatea, curajul, cumpatarea, generozitatea, intelepciunea practica (fronesis)
cunoasteri, abilitati care te fac sa devi foloase. Toate aceste valori duc la virtute; ea e o constelatie de
valori. Aceasta constelatie este cea care da caracterul (internalizarea unui sistem de valori).

W. Booth este un autor implicat (alter ego al autorului, intotdeauna distinct de omul real) care
gandeste ca Aristotel: daca ne uitam in noio insine stim cum sa plasam personajele dintr-un text.

Exista un raport de distantare/apropiere morala: autor implicat- mecanism care regleaza acel univers
al fictiunii. Maiorescu prin ETIC intelege orice discurs care transmite mesajul prin versuri.

Judecatile morale contravin spiritului literaturii. Raportul ETHOSului cu literatura e fosrte important.

Legatura dintre ETHOS si vorbirea publica


-Cel care vorbeste in public: discursul rostit, astgel incat sa-l faca pe vorbitor demn de incredere.
Logos= argumente foarte bune care constrang, parca vin din ratiunea ta. Pe de alta parte, discursul
vine prin ascultator (PATHOS), vine sa rememoreze sentimente, (ETHOS) discursul sa-l faca pe
vorbitor demn de incredere.
Caracterul vorbitorului trebuie sa existe in discursul insusi. Accentul: el trebuie sa convinga prin
caracter.

Convingere prin identificare (empatie) si prin detasare (reusesc sa vad toate punctele de vedere:
judecator, balanta).

1) Convingere prin identificare

Identificarea: - capacitatea de admiratie (identificare cu un sistem de norme)


- expunerea vulnerabilitatii (identificare ca empatie, ca relatie intre 2 constiinte)

a) Capacitatea de admiratie:
Identificare ca: -emulatie(te schimbi pentru a deveni un model)
-aspiratie(model proiectat deasupra conditiei umane) - (spiritual pentru umanitate)
-contopire(bine dincolo de normal, ca manifestare spontana a naturii umane)

b)Expunerea vulnerabilitatii: -literatura confesiva


-reprezentarea Inabuabilului
- limita absoluta a umanului

Literatura Confesiva

Termenul de confesiune este de origine latina si inseamna marturisire, spovedanie, slava. Acest
concept are o origine si istorie teleologica. Literatura modernitatii nu reduce confesiuneala aceasta
istorie religioasa. Este un model al confesiunii in literatura: Sf. Augustin (biografie in care se vorbeste
despre conversiunea lui trecerea la crestinism). Confesiunea e un moment de slabiciune, delicatete,
vulnerabilitate. Acest moment este practic socializat. Poezia este o forma de autoscopie. Termenul
autoscopie se refera la a cerceta inauntru , la a cauta in sine (soul searching). Modelul Sf Augustin
a fost preluat in Renastere de Jean- Jacques Rousseau, Franta, sec. XIII, figura importanta a Epocii
Luminilor ratiunea umana poate explica orice. El revine la aceasta forma a confesiunii Confesiuni
(opera sa, terminata in 1789 si publicata in 1882). In aceasta opera, principala axa e a constiintei ce
se deschide publicului; acest model va fi preluat de romantism: meditatia romantica

Este un pattern pentru romantism: meditatie romantica (poezie, melancolie, lac...).

Alt exemplu de confesiune este in zona poeziei moderne: Baudelaire (stare de anxietate, dubiu in
raport cu valori fundamentale) tensiune confesiva

Literatura inseamna comunicare intre constiinte. Este greu de spus ce exista in afara de ceea ce
putem exprima limba este ceva profund de intim si personal (Paul celan).

N. Steinhardt vorbeste despre cautarea de sine in momentele extreme (in lagare comuniste), scrie cu
detasare.

Reprezentarea inabuabilului se refera la ceea ce nu poate fi recunoscut sau marturisit public. Este o
confesiune dusa la extrem in acele locuri ce ne expun major in fata celorlalti. Optiuni considerate
inacceptabile ce nu au voie sa apara in ecranul imaginarului social.

Politicile reprezentarii sunt limite care se schimba ( fluctuatie).

Se mai refera si la tendinta autorilor de a aduce la lumina lucruri ce tin de intimitatea lui. Expui lucruri
care e posibil sa te obstracizeze moral.

Conventia mastilor (proza, poezie, teatru) atata timp cat personajul reprezinta o fata a
inacceptabilului, autorul e automat implicat. Poate fi baza unui raport de incredere.

In Crima si pedeapsa de Dostoievski si Cuibul de vipere de Francois Boliac sunt aratate


vulnerabilitatile mintii personajelor.

Nu exista societate fara dileme morale. Toti ne confruntam cu ambiguitati, obscuritati, incertitudini.
Literatura ne invata sa ne impacam cu ceea ce suntem, sa nu ascundem ce se intampla in noi.

Limita absoluta a umanului

Poezia mistica este poezia in care constiinta sufletului se confrunta cu instante careia trebuie sa i se
predea. Nu insemni nimic in fata unor forte care te depasesc, chiar daca te fascineaza.

Poezia sufita, poezia catolica/traditionala

-V. Voiculescu

-Bulgakov Maestrul si margareta

-Rudolf Otto
-limita de sus si limita de jos (Milton Paradisul Pierdut, Primo Levi Mai este oare acesta un om? ,
Nabokov Lolita, Abatorul cinci, V

Literatura absurdului

Exemplu: E. Ionesco, Cantareata cheala

Notiunea de om este una istorica. Umanismul este construit pe baza acestei figuri.

-impersonalitate

Impartialitatea se refera la a cuprinde toate perspectivele, toate partile. La John Keats apare
capacitatea negativa (vorbind despre Shakespeare)- ii lasa pe altii sa vorbeasca cu operele lui. Da
senzatia ca vorbeste altcineva.

Etica responsabilitatii : trebuie sa ne gandim la consecinte inainte sa aplicam unele principii.

PATHOS

Pathosul reflecta toleranta si impartialitate. Exemplu: Boccacio Decameronul

Putem observa ciocnirea civilizatiilor.

Literatura este legata de raspunsul nostru la stimuli perceptuali (particularitate). Stimulare inseamna
emotie (emotion-amisca- mono; miscarea sufletului- neliniste, bucurie) si produce un efect asupra ta
din afara; raspunzi la un impuls. Este capacitatea sufletului de a fi miscat.

Emotie ca : - sentiment (sentimente sociale si culturale) - reactia spontana este estetizata prin
sentiment)

-pasiune ( patrunderea si mai adanc in energie, insenficau)

Critica de identificare porneste de la cititorii specializati. Autorul extrage acea idee a empatiei si o
ofera societatii.

Critica de detasare este un simbol al justitiei.

Metafora balantei se refera la mecanisme de control reciproc (ideea echilibrului). Autorii sunt vazuti
metaforic ca judecatori, ne prezinta natura umana, dandu-ne sentimentul impartialitatii, echilibrului.
Trebuie sa se dovedeasca a fi capabili de obiectivitate, pair-play moral. Aceasta judecata are
implicatii etice si afective (prin empatie).

ETHOS al impartialitatii si al impersonalitatii.


Impersonalitatea presupune a ramane in echilibru in ciuda contradictiilor din lumea exterioara. Se
gaseste in gandirea stoica (Horatiu). Stoicismul a fost redescoperit odata cu Renasterea. Cum sa
creezi autonomie

A fi rational inseamna a fi apatetic (din cauza judecatilor morale intre bine si rau). Autocontinere
inseamna a fi in echilibru, iar autonomia este un principiu conform caruia ne impunem noua insne
reguli.

Exemplu: Eminescu Glossa cum sa treci prin viata fara sa te lasi ademeit, sa iti pastrezi echilibrul.

Literatura autoreflexiva este literatura care vorbeste despre literatura; ii semnalizeaza ca este
literatura. Se reflecta pe ea insasi, oglinda.

-Nichita Stanescu

Ethos al autocontrolului, autostapanirii.

Aspiratia catre echilibru.

Superioritatea sentimentului se refera la literatura ca aliat al civilizatiei.

Trubadura afirmarea moravurilor

Resemantizare: violenta- noblete

Cultura schimba impulsurile sentimente (Laurence Sterne)

Litereatura este o modelare a psihicului (romantism)

Exemple: Al. Dumas Dama cu camelii

Integrarea cu natura, armonie spontana (poezia japoneza). Spontaneitate inseamna formalizare.


Spontaneitatea are nevoie de un background cultural.

Poezia eroica se refera la codificarea unor instrumente prin apartenenta lor la drum (iti asigura
supravietuirea)

Emotiile traite de corpul uman

Poezia lui Dantes este intens corporal

Ex: J.J. Rousseau, Emile, Nietzche, Baudlaire, Oscar Wilde

B.P. Hasdeu a fost acuzat de prnografie.

Nu aplicam judecata de adevar cu opera reala.


Flaubert se joaca cu formele narative.
Naratorulconcret, literatura de frontiera (jurnal de calatorie, epistole), presa, literatura ideologizanta
de propaganda, literatura esopica

Oscar Wilde: Literatura proasta e sincera


H. Eco: O opera literara valoroasa e deschisa pentru ca da mai multe posibilitati de a o interpreta

Opera valoroasa te face sa o recitesti.

Dramatizarea naratoriala: Expozitiunea facuta intr-un mod colectiv