P R O N U M E L E R E L A T I V.

A D J E C T I V U L P R O N O M I N A L R E L AT I V
 EXERCIȚII
1. Indică substantivul pe care l-au înlocuit cuvintele scrise colorat în
enunţurile de mai jos.
Faptele stranii pe care le-am trăit într-o seară m-au speriat.
Răspuns: Faptele stranii pe care le-am trăit într-o seară m-au speriat.
faptele
Pe care – a înlocuit cuvântul faptele.
2. Câte propoziţii are enunţul de mai sus? (Vezi regula nr. de predicate!)
Enunțul are două propoziții deoarece are două predicate: am trăit, au speriat.
Pv.1 Pv.2
Faptele stranii pe care le-am trăit într-o seară m-au speriat.
3. Desparte enunţul de mai jos în propoziţii, astfel încât fiecare
propoziţie să aibă un predicat şi cuvintele organizate logic.
Faptele stranii pe care le-am trăit într-o seară m-au speriat.

Răspuns:
/ Faptele stranii [ pe care le-am trăit într-o seară] m-au speriat/.

Propoziţie: Faptele stranii m-au speriat.

Propoziţie: Pe care le-am trăit într-o seară.
• 4. Ce fel de propoziţie introduce cuvântul cu prepoziție - pe care:
•a. propoziţie principală
•b. propoziţie secundară?
Argumentează răspunsul dat.

• Răspuns:
Care fapte?
PP(R) Pv.1 PS(S) Pv 2
/ Faptele stranii [ pe care le-am trăit într-o seară] m - au speriat/.
(faptele – termen regent)

• PP(R) – propoziţie principală şi regentă

• PS(S) – propoziţie secundară şi subordonată introdusă prin pe care. Nu are înțeles independent și depinde
de termenul regent faptele, care se află în propoziția regentă.
5. Ce rol are cuvântul marcat – pe care ?
Răspuns:
pe care
- Introduce propoziţia secundară : pe care le-am trăit într-o seară.
- Face legătura sau relaţia dintre propoziţia secundară şi propoziţia de
care depinde aceasta - numită propoziţie regentă.
- Relaţia dintre propoziţia secundară şi propoziţia ei regentă este o relaţie
de subordonare.
- Propoziţia regentă conţine termenul regent (căruia i se pune întrebarea
pentru a afla unde se subordonează propoziția secundară și
subordonată).
 • pe care este un pronume
relativ deoarece face
relaţia de subordonare
CONCLUZIE: dintre o propoziţie
secundară şi propoziţia
de care depinde
(propoziţie regentă).
 AM ÎNVĂȚAT!
DEFINIȚIE.

Pronumele relativ este partea de vorbire care face legătura/relația în frază între o
propoziţie secundară şi propoziţia de care aceasta depinde (propoziţia regentă).

Pronumele relativ realizează relaţia de subordonare.

Propoziţia de care depinde o propoziţie secundară se numeşte propoziţie regentă.

Ea conţine termenul regent.

Termenul regent este cuvîntul căruia i se pune întrebarea la care răspunde propoziţia
secundară. Termentul regent se află în propoziţia regentă.
 EXERCIȚIU:
Identifică pronumele relative din enunțurile de mai jos. Exprimă-ți opinia despre forma
acestora.
a. Am aflat cine m-a trădat.
b. Acesta este colegul care mi-a trimis cartea dorită.
c. Știu cui îi voi dărui colecția mea de timbre.
d. S-a uitat în program și a aflat ce a pierdut.
e. În curând voi afla cât costă acea rochie.

• Răspuns: cine, care, cui, ce, cât  

 FORMA PRONUMELOR RELATIVE. Pronumele relative au forme identice cu ale

pronumelor interogative:
•care, cine, ce, cât, câtă, câţi, câte.
 EXERCIȚIU:
Precizează funcţia sintactică și cazul pronumelui relativ din fraza dată (prin înlocuire
cu substantivul căruia îi ține locul).
Faptele stranii pe care le-am trăit într-o seară m-au speriat.

Răspuns:
Ce am trăit?
C.d.
/ Faptele stranii [ pe care le-am trăit într-o seară] m-au speriat/.

faptele
(pe) care – pronume relativ, precedat de prepoziţia simplă pe, cazul Ac., funcţia sint.
de Cd.
 A P L I C A Ţ I I – FIXAREA CUNOȘTINȚELOR

1. Desparte fraza de mai jos în propoziţii urmând etapele stabilite anterior:

- Se subliniază predicatele, se indică felul lor (Pv sau Pn.) și se numerotează.
- Se pune în cerc pronumele relativ (elementul subordonator).
- Se deschide propoziţie secundară cu paranteză dreaptă şi se închide la fel, cu predicat şi cu cuvintele
aparținătoare.
- Se deschide propoziţia principală şi regentă cu /, apoi se închide cu /, având predicat și înțeles logic.

Am aflat cine a scris acestă carte.

Răspuns:
Pv.1 PP. Pv.2 PS
a. /Am aflat/ [cine a scris acestă carte].
(Caragiale)
cine – pronume relativ, cazul N., funcţia sintactică de S. (Caragiale).
Stabilește funcția sintactică și cazul pronumelor relative identificate:
a. Am aflat cine m-a trădat. ________________________
b. Acesta este colegul care mi-a trimis cartea dorită. ________________________
c. Știu cui îi voi dărui colecția mea de timbre. ________________________
d. S-a uitat în program și a aflat ce a pierdut. ________________________
e. În curând voi afla cât costă acea rochie. ________________________

CONCLUZIE: Pronumele relative au funcții sintactice și cazuri identice cu ale substantivului.

 TEMĂ
 
1. Desparte frazele de mai jos în propoziţii urmând etapele cunoscute.

2. Stabileşte PP şi PS marcându-le cu paranteze corespunzătoare.

3. Indică funcţia sintactică şi cazul pronumelor relative din frazele date mai jos.
a. Nu ştiu pe cine am zărit în acea noapte.
b. Întîmlparea la care m-am gândit era veche.
c. Blocul deasupra căruia străluceşte luna este înalt.
d. M-a uimit ce a ajuns colegul meu.
e. Persoana căreia îi aduc flori m-a crescut.
 PRONUMELE RELATIV COMPUS

• EXERCIȚIU: Înlocuiește cuvintele ceea ce cu un pronume relativ învățat. Compară aceste cuvinte
(asemănări și deosebiri).
Ce căutam?
Pv1 C.d. Pv2
/Am aflat/ [ceea ce căutam de două zile în bibliotecă].
ce
(cartea)
RĂSPUNS:
- ce; ceea ce – sunt pronume relative, au același rol de subordonare.
- Ambele înlocuiesc un substantiv.
- Au forme diferite:
- ce – pronume relativ simplu;
- ceea ce – pronume relativ compus.
- Ambele au același caz și aceeași funcție sintactică:
- ce - pronume relativ simplu, cazul Ac, funcția sintactică de C.d.
- ceea ce – pronume relativ compus, cazul Ac, funcția sintactică de C.d.
ȘTIU !

Există mai multe pronume relative care au formă simplă: care, cine, ce, cât, câtă, câți, câte, cui, căruia
etc.

AM ÎNVĂȚAT !

Există o singură formă de pronume relativ compus: ceea ce.

Și pronumele relativ compus se înlocuiește cu un substantiv și are cazurile și funcțiile sintactice ale
substantivului. 

ATENȚIE !!! Pronumele relativ compus nu trebuie confundat cu structurile: cel ce; cei ce; cele ce.

Aceste structuri sunt alcătuite din două părți de vorbire diferite, care se analizează separat:

- cel, cei, cele – sunt pronume demonstrative (cu sensul: acela, aceia, acelea); se analizează separat.
- ce – pronume relativ – se analizează separat (se poate înlocui cu pronumele relativ care. (cel care).
cel[ce… cei[ce…
acela [ce… aceia[ ce…
EXEMPLU:
Pv1 PS Pv2 PP
/Cel [ce a sosit mai târziu] a venit direct din Franța./
(acela)
• Cel (acela) a venit direct din Franța – Propoziție principală.
• ce a sosit mai târziu – Propoziție secundară, subordonată.
(invitatul)
Fiecare cuvânt – cel, ce – se analizează în propoziția sa:
cel – pronume demonstrativ de depărtare, gen masc., nr. sg., caz N, funcție sint. de S.
ce – pronume relativ, cazul N, f.sint. Subiect. Are rol de element subordonator. Leagă
propoziția secundară de regenta ei.
 A D J E C T I V U L P R O N O M I N A L R E L AT I V

• EXERCIȚII:

1. Stabilește ce parte de vorbire este cuvântul care din enunțul a.

2. Identifică diferența de formă dintre enunțurile a și b.
3. Înlocuiește cuvântul care din enunțul b. cu un cuvânt potrivit. Cu ce parte de vorbire ai înlocuit?
4. Stabilește funcția sintactică a cuvântului care din enunțul b.

a. Care merg la concurs, capătă experiență.

b. Care elevi merg la concurs, capătă experiență.
- În enunțul b. cuvântul care stă înaintea unui substantiv nearticulat și arată o
însușire a acestuia.
- Cuvântul care poate fi înlocuit cu adj. silitorii, care se acordă în gen, nr., caz cu
substantivul determinat – elevi. De aceea, pron. relativ care devine adj.
pronominal relativ.
- Adjectivul pronominal relativ se acordă în gen, nr., caz cu substantivul
determinat.
- Funcția sintactică a adj. pron. relativ – Atribut adjectival.
 AM ÎNVĂȚAT!
• Când determină un subst. nearticulat înaintea căruia stă și se acordă cu
acesta în gen, nr., caz, pronumele relativ devine adjectiv pronominal relativ
și are funcția sintactică de Atribut adjectival.

care – adjectiv pronominal relativ, se acordă în gen, nr., caz cu subst.

determinat elevi, gen masc., nr. pl., caz N, funcția sint. de Atribut
adjectival.

• OBSERVAȚIE. Și adjectivul pronominal relativ are rol de element

subordonator (leagă o propoziție secundară, subordonată de regenta ei.)
 TEMĂ

•Ex. 2,3,4 de la APLICAȚII, pag. 143, din manual (Editura ART

KLETT).