MORFOLOGIE (SCHEME)

I. PRONUMELE

1.PRONUMELE PERSONAL PROPRIU-ZIS=arată persoana care participă la comunicare

-forme accentuale: (pe) mine, ție, tu, el, ea
-forme neaccentuate/ clitice: mă, îmi, m-
2. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEȚE: dânsul, dânsa, dânșii, dânsele, dumnealui,
dumneaei, dumnealor, dumitale, dumisale, Domnia Sa, Sfinția Sa, matale, tălică (exprimă politețea)
Locuțiuni pronominale: Domnia Sa, Măria Sa etc.
3. PRONUMELE REFLEXIV= persoana face acțiunea și tot ea o suferă
Are forme proprii numai la persoana a III-a: (pe) sine, se, s-, sie, sieși, își, și-
Are forme numai la cazurile acuzativ și dativ.
Pentru persoanele I și a II-a, împrumută forme de la pronumele personal.
Ex: mă, te, vă
Pentru a deosebi pronumele personal de pronumele reflexiv se urmărește ca pronumele și verbul să
aibă același număr și aceeași persoană.
Atenție! Pron. pers. Vs. Pron. reflexiv
Eu mă tund. Mă=p.r.
Ea mă tunde. Mă=p.p.
De obicei, pronumele reflexiv împrumută formele neaccentuate ale pronumelui personal.
4. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV:
Formele pronumelui posesiv: al meu, al tău, ai noștri, ai voștri, ai tăi, ai săi, al său, ale tale, ale noastre
etc. (exprimă posesia)
ATENȚIE! „LUI”, „EI”, „LOR”=pron.personale
Când stă lângă un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele devine adjectiv
pronominal posesiv, având funcția sintactică de atribut adjectival.
Ai mei au câștigat concursul. Ai mei=pron. posesiv, subiect
Colegii mei au câștigat concursul. Mei=adj. pron. posesiv, atr. adj.

5.Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ

Formele pronumelui demonstrativ:
a. De apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea, acestuia, acesteia, acestora, ăsta, asta, ăștia,
astea, ăstora ăsteia etc.
b. De depărtare: acela, aceea, aceia, acelea, aceluia, aceleia, acelora, ăluia, ăleia, ălora
c. De identitate (depărtare + și) același, aceeași, aceiași, aceleași, aceluiași, acelorași
d. De diferențiere: celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte, celorlalți, celorlalte

Când stă lângă un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele devine adjectiv
pronominal demonstrativ, având funcția sintactică de atribut adjectival.
Acesta este prietenul meu. Acesta=pron. dem. de apropiere, subiect
Acest băiat este prietenul meu. Acest=adj. pron. dem. de apropiere, atr. adj.

1
 6. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât-nu oferă informații precise, identitatea e
nehotărâtă
Forme:
-simple: unul, una, unii, unele, altul, alta, alții, altele, atât, atâta, atâția, atâtea, tot, toată, toți,
toate, multă, multă, mulți, multe, puțin, puțină, puțini, puține, cutare etc.
-compuse: fiecare, oricine, oricare, orice, oricât, cineva, ceva, careva, câtva, altcineva,
altceva, altcareva, oarecine, oarecare, vreunul, vreuna, vreunii, vreunele etc.

Locuțiuni pronominale nehotărâte: cine știe ce, nu știu care, te miri cine etc.
Când stă lângă un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele devine adjectiv
pronominal nehotărât, având funcția sintactică de atribut adjectival.
a.Am văzut atâtea flori în parc.(adj.pron.nehot.)/ Am văzut atâtea în parc. (pron.nehot.)
b.Am discutat cu altă colegă. (adj.pron.nehot.)/ Am discutat cu alta. .(pron.nehot.)

7. Pronumele interogativ: apare în enunțuri interogative

Forme: care, cine, ce, cui, cărui, cât, câtă, câți, câte
Când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele interogativ
devine adjectiv pronominal interogativ.

Care a plecat? – pron. interogativ

Care fată a plecat? – adjectiv pronominal interogativ
Adjectivul pronominal interogativ are funcția sintactică de atribut adjectival.
Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică pentru cuvintele subliniate.
- Cine a plecat?
- Ce băiat a plecat?
- La ce te-ai gândit?
- Cui îi dăm cadoul?
- Ce ai adus?
- Ce rochie îți place?
- Pe care l-ai salvat?
- Pe care băiat l-ai chemat?
Atenție! Pentru a afla funcția sintactică a pronumelui interogativ, vom răspunde la întrebare,
înlocuind pronumele cu un cuvânt.
Ex: Cine a câștigat? Ioana a câștigat. Ioana= subiect, Cine=Subiect
8. Pronumele relativ-apare în frază, cu rol de element de relațieâ
Forme: care, cine, ce, cui, cărui, ceea ce, cât, câtă, câți, câte
Formele sale sunt asemănătoare cu ale pronumelui interogativ, însă dacă cel interogativ are
numai în enunțuri interogative, cel relativ apare în frază.
Când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele relativ
devine adjectiv pronominal relativ.

Știu1/ care a plecat.2/ – pron. interogativ

Știu1/ care fată a plecat.2/ – adjectiv pronominal interogativ
Adjectivul pronominal relativ are funcția sintactică de atribut adjectival.
Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică pentru fiecare cuvânt subliniat.
Primăvara este anotimpul1/ care înveselește natura.2/
Știu1/ cui i-ai dat cartea.2/

2
 Am aflat1/ cine a scris.2/
Discuția1/ care l-a intrigat2/ a fost scurtă.1/
Am aflat1/ care fată a plecat.2/
Nu m-a uimit1/ ce a ajuns Ioana.2/
Am găsit înțelegere1/ la cine am apelat.2/

Atenție! Pentru a afla funcția sintactică a pronumelui relativ, vom înlocui, în propoziția
secundară, forma pronominală cu un cuvânt.
Știu1/ ce ai găsit.2/
Ai găsit un măr. „Un măr”=CD „ce”=CD

9. Pronumele negativ- apare numai în enunțuri NEGATIVE

Formele sale: nimeni, nimic, niciunul, niciuna, nimenea, nimica, nimănui etc.
Când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele negativ
devine adjectiv pronominal negativ.
Adjectivul pronominal negativ are funcția sintactică de atribut adjectival.
Numai formele „niciun” și „nicio” devin adjective pronominale negative.

Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică pentru fiecare cuvânt subliniat.

Nu m-a vizitat niciun coleg.
Nimeni nu vorbea.
Nimic nu mișca.
Niciunul nu înțelegea.
N-am întâlnit nicio colegă de clasă la film.
Nu a chemat pe nimeni.
Nu a ascultat de nimeni.
Nu spun nimănui.

10. ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE-INSISTĂ ASUPRA IDENTITĂȚII

CELUI CARE FACE ACȚIUNEA
FORME: ÎNSUMI, ÎNSUȚI, ÎNSEȘI, ÎNSĂMI, ÎNSĂȘI, ÎNSĂȚI, ÎNȘINE, ÎNȘIVĂ, ÎNȘIȘI,
ÎNSENE, ÎNSEVĂ, ÎNSEȘI, ÎNSELE ETC.
Pronumele de întărire a ieșit din uz.
Astăzi, se folosește numai adjectivul pronominal de întărire care are funcția sintactică de
atribut adjectival.
Brățara asta deosebită a făcut-o Maria însăși.
Însuși Vlad i-a apreciat munca.
Prietenii ei înșiși i-au adus un cadou.

II. Substantivul
a.comun: casă
b.propriu: Ioana

Substantivul mai poate fi:

a. Simplu: casă
b. Compus: floarea-soarelui

Locuțiunile substantivale= grupuri de cuvinte care funcționează ca un subtantiv

Ex:Ținere de minte, părere de rău

3
 Părerile de rău nu te ajută în acest moment. (subiect)

III. Prepoziția
a.simple: cu, de, la
b.compuse: de la, de la, despre, înspre

Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cer în limba română cazurile:

a. Acuzativ (prepoziții: către, lângă, peste, dinspre, despre, cu, din, de, după, în, la, pe, prin;
locuțiuni prepoziționale: față de, în loc de, în fară de, conform cu etc.) Locuțiunile
prepoziționale de acuzativ au ca ultim termen o prepoziție de acuzativ.
b. Genitiv (prepoziții:asupra, contra, deasupra, dedesubtul, înaintea, înăuntrul, împotriva
etc.; locuțiuni prepoziționale: în fața, în spatele, în mijlocul, în urma, în jurul, în preajma
etc.)
c. Dativ (are doar prepoziții: datorită, mulțumită, grație)

IV. Articolul
a.hotărât: fata, băiatul, fetele, băiatului, copiilor etc.
b.nehotărât: un băiat, o fată, niște fete, unor băieți etc.
c.adjectival sau demonstrativ: cel, cea, cei, cele, celor, celui – fata cea frumoasă
d.genitival: al, a, ai, ale – Cartea este a Mariei.
V. Adjectivul
a. propriu-zis: frumoasă, mică, mare etc.
b. provenit din:
-participiu: cornul mâncat (din verbul „a mânca”)
-gerunziu: coșuri fumegânde
-adeverb: haine gata
Locuțiunile adjectivale: cu scaun la cap, cu judecată, de folos, ca vai de el etc.
Maria este o fată cu judecată.

Adjectivele pot fi:

a.variabile: cu patru forme (frumos, frumoși, frumoasă, frumoase), cu trei forme (lung, lungă,
lungi), cu două forme (mare, mari)
b.invariabile: gri, roz, mov
Gradele de comparație
a. Pozitiv: frumos (nu își modifică forma, utilizându-se cea din dicționar)
b. Comparativ: de superioritate (mai frumos), de egalitate (la fel de frumos/ tot așa de frumos),
de inferioritate (mai puțin frumos)
c. Superlativ
-relativ: de superioritate (cel mai frumos) și de inferioritate (cel mai puțin frumos)
-absolut: de superioritate (foarte frumos) și de inferioritate (foarte puțin frumos)

Alte mijloace de obținere a superlativului absolut:

-frumoasăăăăăăăăăă
-frumoasă foc
-frumoasă, frumoasă
-tare frumoasă
-extraordinar de frumoasă
-nemaivăzut de frumoasă etc.

4
 Funcțiile sintactice ale adjectivului/ locuț. adj.:
1. Atribut adjectival: Lumina strălucitoare a soarelui mângâia copacii.
2. Nume predicativ: Pisica este jucăușă.
3. Circumstanțial de timp: O cunoșteam de mică.
4. Circumstanțial de cauză: De invidioasă nu l-a felicitat.
5. Complement prepozițional: Din albă, o fetiță s-a făcut roșie, dându-i-se o floare.

VI.Numeralul
a. Cardinal (arată numărul obiectelor): doi, trei, șase, zece, douăzeci și unu etc.
b. Ordinal (arată ordinea obiectelor): al doile, al treilea, al șaselea etc.
Valorile numeralului:
a. Valoare adjectivală: trei copii, treizeci de copii (se comportă ca un adjectiv și determină un
substantiv)
b. Valoare pronominală (funcționează ca un pronume, înlocuind substantivul): Trei au sosit./ Al
treilea a sosit.
c. Valoare substantivală (apare în denumiri, în unități de măsură, în enunțuri matematice): etajul
trei, kilometrul 10, radical din patru etc.

Precizează ce valori morfologice au numeralele subliniate în exemplele date.

a. Am cumpărat cinci fire de lalele. Val. Adj.
b. Am trei mere. Două sunt galbene. Val. Adj./ Val. Pron.
c. Merg la școală cu mașina 31. Val.Subst.
d. Sacoul meu este măsura 36. Val.Subst.
e. Doi plus doi fac patru. Val.Subst.
f. Tata a plantat douăzeci și două de pansele. Val. Adj.
g. A doua fată este premianta clasei. Val. Adj.
h. Am citit două romane. Al doilea a fost impresionant. Val. Adj./ Val. Pron.

Funcțiile sintactice ale numeralului:

a. Când are valoare adjectivală, îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival.
Ex: doi copii, al doilea copil, treizeci de copii
b. Când are valoare pronominală, îndeplinește funcții precum: atribut prepozițional, atribut
genitival, complement direct, complement indirect, complement prepozițional,
circumstanțial (de mod, de loc, de timp, de scop, de cauză), subiect, nume predicativ
c. Când are valoare substantivală îndeplinește funcții precum: atribut genitival (radicalul lui
nouă), atribut prepozițional (radical din nouă), complement prepozițional (Copilul numără
până la zece.), atribut în nominativ (ora 14, kilometrul 29, camera 123, cinci plus cinci fac
zece etc.)

Scrie funcția sintactică și valoarea morfologică a fiecărui cuvânt subliniat.

Am trei ghivece cu zambile. Val.adj./atr.adj.
Îngrijirea a două dintre ele îmi pune probleme. Val.pron./atr.genitival
Al doilea a abandonat cursa. Val.pron./subiect
Cei opt concurenți au câștigat cursa. Val.adj./atr.adj
Victor a fost al treilea. Val.pron./nume predicativ
Merg la al patrulea. Val. Pron./circ.loc
Port măsura 39. Val.subst./atr. în nominativ
VII.Adverbul
a.de loc=aici, acolo

5
 b.de mod=așa, frumos
c.de timp=mâine, atunci
d.relative=unde, când, cum, cât
e.nehotărâte=undeva, cândva, cumva, câtva, oriunde, oricând, oricum
f.interogative=unde, când, cum, cât

Locuțiunea adverbială
a. De loc: în spate, din loc în loc
b. De mod:fără îndoială, cu siguranță
c. De timp: din când în când, pe înserat
d. De cauză: de asta, de aceea, pentru aceea, pentru asta
e. De scop: de asta, de aceea, pentru aceea, pentru asta

Funcții sintactice
a.circ. loc: Anunțul a fost afișat acolo.
b.circ. de mod:Actorii au interpretat bine scena 1.
c.circ. timp: Selecția va avea loc mâine.
d.atribut adverbial: Am resimțit emoțiile de atunci.
e.circ. cauză: De aceasta a luat notă mică, fiindcă n-a învățat.
f.circ. scop: Pentru asta au fost în oraș, ca să cumpere o carte.

VIII.Interjecția
a. Propriu-zis:au, uf, vai, ah
b. Onomatopeice: miau, ham, ding-dong (imită sunete din natură)

După formă, interjecțiile pot fi:

a. Simple: uf, vai
b. Repetate: mac-mac, groh-groh
c. Compuse: ei aș, ia uite, tralala
d.
Interjecțiile predicative:
a.Rața țuști! în apă.
b. Hai la munte.
c.Uite rața!
Locuțiuni interjecționale: măi să fie, Doamne ferește!, la naiba, ce mai!
Funcții sintactice:
1.nume predicativ: El este tralala.
2.atribut interjecțional: Avea o mașină zronca-zdronca.
3.circ. mod: Cana a picat fleoșc.
În general, interjecțiile nu au funcție sintactică.
IX. VERBUL
a. verbe predicative=au funcția sintactică de predicat verbal
b. verbe copulative=nu formează singure predicatul, ci în prezența numelui predicativ (a fi, a
deveni, a se face, a ajunge, a ieși, a părea, a rămâne, a însemna)
c. verbe auxiliare=ajută la formarea modurilor și timpurilor, ele nu formează singure
predicatul

6
 El mănâncă un măr.-verb predicativ
El este acasă.-verb predicativ
El este inteligent.-verb copulativ
A devenit medic.-e ÎNTOTDEAUNA copulativ
A făcut un zmeu.- verb predicativ
S-a făcut doctor.- verb copulativ
A ajuns acasă.-v.predicativ
El a ajuns inginer.- verb copulativ
El a ieșit în curte.-v.predicativ
El a ieșit doctor.- verb copulativ
Se pare că va ploua.-verb predicativ
El pare inteligent.-verb copulativ
A rămas cuminte.-v.c
A rămas acasă.-v.p
A însemnat tema pe carte.-vp
Gestul tău înseamnă mult pentru mine.-vc
Locuțiuni verbale: a bate la cap, a bate apa în piuă, a tăia frunze la câini
Conjugările: I (a mânca), a II-a (a vedea), a III-a (a coace), a IV-a (a citi), a V-a (a hotărî)

1.Alcătuiește enunțuri în care verbul „a fi” să aibă valoare predicativă, valoare copulativă și
valoare auxiliară.
Eu sunt acasă.-pred.
Eu sunt cuminte.-cop.
Era bine să fi mers la școală.-aux.

2.Alcătuiește enunțuri în care verbul „a avea” să aibă valoare predicativă și valoare auxiliară.
Eu am o carte nouă.-pred.
Am citit o carte nouă.-aux.

3.Alcătuiește enunțuri în care verbul „a vrea” să aibă valoare predicativă și valoare auxiliară.
Voi câștiga concursul.-aux.
Vreau o carte nouă.-pred.

Modurile verbale: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ

Indicativ, prezent=eu desenez
Indicativ, perfect compus= eu am desenat
Indicativ, imperfect=eu desenam
Indicativ, perfect simplu=eu desenai
Indicativ, mai-mult-ca-perfect=eu desenasem
Indicativ, viitor standard= eu voi desena
Indicativ, viitor anterior=eu voi fi desenat
Indicativ, viitor de limbă vorbită= eu o să desenez/ eu am să desenez
Indicativ, viitor popular/ regional=eu oi desena
Conjunctiv, prezent=eu să desenez
Conjunctiv, perfect= eu să fi desenat
Condițional-optativ, prezent=eu aș desena
Condițional-optativ, perfect=eu aș fi desenat
Imperativ, forma afirmativă- Desenează!
Imperativ, forma negativă-Nu desena!

7
 FORMELE VERBALE NEPERSONALE: gerunziu, participiu, supin, infinitiv
A mânca-infinitiv
Mâncând-gerunziu
De mâncat-supin
Mâncat, ă, i, e-participiu

X. Conjuncția
1.Conjuncții coordonatoare
-copulative: și, nici
-adversative: dar, iar, însă, ci, or
-disjunctive: sau, ori, fie, ba
-concluzive: deci, așadar, vasăzică, carevasăzică

2.Locuțiuni conjuncționale coordonatoare

-copulative: precum și, cât și
-adversative: numai că, doar că
-concluzive: prin urmare, ca atare

3.Conjuncții subordonatoare: că, să dacă, de, ca să, deși, ca...să, căci, deoarece, fiindcă etc.
4. Locuțiuni conjuncționale: cu toate că, cum că, precum că, până când, până să, cât timp, ori de câte
ori, după cum, ca și cum, pe măsură ce, din cauză că, odată ce, pentru ca să, chiar dacă, măcar să, pentru
că, cu toate că, în caz că, fără să, măcar că, devreme ce, până să etc.