Pronumele

1. Pronumele personal
-forme accentuate-eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele (N.);
pe mine, pe tine, pe el, pe ea, pe noi, pe voi (Ac.);
Lui, ei, lor (G.)

-forme neaccentuate(clitice)-mă, m, ne, te, vă, o, îl, l, o, îi, le (Ac.) -cd

Îmi, mie, ne, ni, îți, ți, îi, i, le, li (D.) -ci

El a luat cartea de pe masa.

El a luat-o de pe masa.

2. Pronumele personal de politețe

Forme: dumneata, dumneavoastră (pers. a II-a N. Ac. V.)
dumitale, dumneavoastră (D.-G.);

DUMNEALUI, DÂNSUL, DUMNEAEI, DÂNSA, DUMNEALOR, DÂNȘII, DÂNSELE (pers. a

III-a, N.-Ac.),
DUMNEALUI, DÂNSULUI, DUMNEAEI, DÂNSEI, DUMNEALOR, DÂNȘILOR, DÂNSELOR
(D.-G.)
Există la persoana a II-a, singular și forme populare și familiare, obținute din pronumele dumneata:
mata, matale, mătăluță, mătălică, tălică.
Avem și forme reverențioase (locuțiuni pronominale de politețe), care indică gradul cel mai ridicat de
respect:
Maiestatea Sa/Majestatea Sa-pentru regi;
Alteța Sa-pentru membrii familiilor domnitoare;
Preafericirea Sa-pentru patriarhii ortodocși;
Preasfinția Sa-pentru demnitarii bisericilor ortodoxe;
Sfinția Sa-pentru preoți;
Sanctitatea Sa-pentru papă;
Eminența Sa-pentru demnitarii bisericii catolice;
Excelența Sa-pentru înalți funcționari.

3. Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv arată identitatea dintre substantivul sau pronumele subiect și complementul care
desemnează aceeași persoană cu subiectul.

Mă îmbrac. (pers I. VB ȘI PRONUME)-Reflexiv

Mă îmbracă. (pers I. Pronume, persoana a III-a, verbul)-Personal
Are doar două cazuri:
Acuzativ-mă îmbrac, te îmbraci, se îmbracă, ne îmbrăcăm, vă îmbrăcați, se îmbracă. (pe cine?)
Dativ-îmi iau, îți iei, își ia, ne luăm, vă luați, își iau. (cui?)

Noi va cunoastem foarte bine. Personal. Va=pers II

CUNOASTEM=I

Va duceti la cinema? Reflexiv VA =II

DUCETI=II

4.Pronumele și adjectivul pronominal posesiv

!!!!!

-înlocuiește atât numele obiectului posedat, cât și numele posesorului.

-este alcătuit din articolul posesiv+formele specifice.

Casa mea este frumoasă. (adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival)

Orice pronume, care stă pe lângă un substantiv și care se acordă în gen, număr și caz devine adjectiv
pronominal, cu funcția de atribut adjectival.

Casa alor mei este frumoasă. (pronume posesiv, G. A.P.G.)

Ex. al meu, a mea, ai mei, ale mele, al tău, a ta, ai tăi, ale tale, al său, a sa, ai săi, ale sale, ai noștri, al
nostru, a noastră, ale noastre, al vostru, a voastră, ai voștri, ale voastre.

Atentie!!!!! lui, lor, ei-pronume personale

5.Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ

-de apropiere: acesta, aceștia, aceasta, acestea, acestuia, acestora etc.
-de depărtare: acela, aceia (m), aceea (f), acelea, aceluia, acelora etc.
-de identitate:același, aceiași (m), aceeași (f), aceleași, aceluiași, acelorași etc.
-de diferențiere: celălalt, ceilalți, cealaltă, celelalte, celuilalt, celorlalți etc.

Orice pronume care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat devine adjectiv
pronominal demonstrativ.
Acest băiat a venit.
Cel, cea, cei, cele sunt un tip special de pronume demonstrative (numite semiindependente), care au o
formă scurtă, atunci când sunt determinate de un atribut (cea veselă, cea tristă) sau de o propoziție
secundară (Cel/care te caută/este un prieten din copilărie/).

6.Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât

-nu indică cu exactitate obiectul sau persoana la care se face referire.
-simple: unul, (UNA, UNII, UNELE ), altul (ALTA, ALTII, ALTELE), atât, tot, mulți, puțin, cutare
-compuse:fiecare, oricine, oricare, orice, oricât, cineva, ceva, careva, câtva, altcineva, altcareva,
oarecare, vreunul, oarecine.

Locuțiune pronominală nehotărâtă este grupul unitar de cuvinte, care este sinonim cu un pronume
nehotărât: cine știe ce, nu știu care, te miri cine.
Când se acordă cu un substantiv în gen, număr și caz devine adjectiv pronominal nehotărât cu funcția
de atribut adjectival: Orice elev a venit.

Pronumelor Vreunul, Vreuna le corespund adjectivele pronominale vreun și vreo.

Niște devine adjectiv pronominal nehotărât când se combină cu substantive masive (niște zahăr, niște
ulei)
Atenție! AMÂNDOI, AMBII, TUSTREI, CÂTEȘIDOI sunt pronume nehotărâte.
Există cuvinte care sunt doar adjective pronominale nehotărâte: anume, anumit, niscaiva, niște, alde.

7. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ-apare în propoziții interogative

Forme: cine?, ce?, cât?, câtă?, câți?, câte?.
Adjectivul pronominal interogativ stă înaintea unui substantiv nearticulat, pe care îl determină.
Ce fată a venit?
Pronumele interogativ CÂT apare pe lângă verbe care pot primi complement direct: Cât din totalul
sumei a achitat cumpărătorul? (Cumpărătorul a achitat o parte din totalul sumei.)

De asemenea, poate să apară pe lângă aceste verbe care exprimă durata și cer obligatoriu un
circumstanțial: Cât a durat vizita bunicii? (Vizita bunicii a durat săptămâni întregi.) Când pronumele
interogativ CÂT determină verbe care nu pot primi complement direct, acesta devine adverb: Cât ai
alergat? Am alergat mult.
Ce poate fi: -adverb în enunțuri exclamative cu un superlativ absolut, mijloc expresiv de exprimare:
Ce frumos e afară!
-locuțiunea adjectivală specializată (ce fel de?) Ce fel de flori preferi?

Pronumele nehotărâte compuse CU CINE, CARE, CE, (oricine, oricare, orice) pot îndeplini și ele
rolul de a lega o subordonată de propoziția de care depinde, așa cum face pronumele relativ.

8.Pronumele și adjectivul pronominal relativ

-are rolul de a face legătura în frază între o propoziție secundară și propoziția de care depinde
(regenta ei). Nu are categorie gramaticală a persoanei.
-forme: care, cine, ce, cât, câtă, câți, câte.
-formă compusă-ceea ce.
Grupurile cel, cei, cele sunt analizabile, fiind alcătuite dintr-un pronume
demonstrativ(semiindependent) și pronumele relativ CE (care poate fi înlocuit cu pronumele relativ
CARE): Cel/ ce (care) vine/ este colegul meu/.
Popular există și pronumele relativ invariabil DE. (Omul/ de va veni/ este tata/.)
Cel, cei, cea, cele sunt articole în următoarele situații:
-leagă un substantiv articulat de un adjectiv postpus: lacul cel albastru;
-formează un substantiv propriu compus: Stefan cel Mare;
-înaintea unui numeral: cele două fete;
-când ajută la formarea superlativului relativ al adjectivelor și al adverbelor: cel mai deștept, cea mai
cuminte, cel mai bun.
În cazul G., pronumele relativ se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl înlocuiește, iar
articolul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul determinat de pronumele relativ cu
funcția sintactică de atribut. (Elevul a cărui carte este pe bancă).
Am o colegă al cărei frate este artist. Al-masculin, singular;
Am un coleg ai cărui frați sunt artiști. Ai-masculin, plural;
Am colege ai căror frați sunt artiști. A-feminin, singular;
Am un coleg a cărui soră este artistă. Ale-feminin, plural.
Am un coleg ale cărui surori sunt artiste.

9.Pronumele și adjectivul pronominal negativ

-apare în propoziții negative
Forme: nimeni, nimic, niciunul, niciuna.
Forme populare: nimenea, nimica.
Când sunt subiecte, pronumele NIMENI și NIMIC fac acordul cu verbul predicat doar la singular,
chiar dacă în enunț se poate face referire la mai multe persoane. (Nimeni dintre ei n-a mers la
spectacol.)
Pronumele negative NICIUNUL, NICIUNA și adjectivele pronominale NICIUN și NICIO se scriu
legat. Scrierea lor nu trebuie confundată cu situația în care NICI este conjuncție și se află înaintea
altor părți de vorbire. De ex. N-a venit la întâlnire NICI unul, NICI celălalt. După această conjuncție,
poate să urmeze și un numeral: N-a moștenit NICI una, NICI două case. Sau poate să apară înaintea
unui articol nehotărât: Băiatul nu era NICI un coleg de clasă, NICI fratele meu.

10.Adjectivul pronominal de întărire

-are întotdeauna funcția de atribut adjectival;
-există tendința de a înlocui adjectivul pronominal de întărire cu semiadverbele: chiar, tocmai; cu
adverbul PERSONAL sau cu adjectivele SINGUR, PROPRIU.
Forme:
însumi(I),
însuți(II),
însuși(III) (masculin, singular);

însămi(I), însemi(I,G-D), însăți(II), înseți(II,G-D), însăși(III), înseși (III,G-D) (feminin, singular)

Înșine(I), înșivă(II), înșiși(III) ( masculin, plural)

însene(I), însevă(II), înseși, însele(III) (feminin, plural)