PRONUMELE

Definiție: Pronumele este o parte de vorbire flexibilă care înlocuiește un substantiv și, de regulă, își

schimbă forma (flexionează) după gen, număr, caz și persoană.
Vasile, vrei tu să-i oferi Mariei cartea pe care ți-a cerut-o?
(tu, ți țin locul substantivului Vasile, -i ține locul substantivului Maria, iar o ține locul substantivului cartea)

Clasificare
În funcție de schimbarea formei după persoană, pronumele se împart în pronume cu forme
personale și pronume fără forme personale.

1.Pronumele cu forme personale  își schimbă forma după persoană. Atunci când este analizat se
menționează persoana acestuia. Se împart în:
 pronume personal (propriu-zis) (eu, tu, el, noi, ... mie, ție, ... etc),
 pronume personal de politețe (dumneata, dumneavoastră, dumneasa, ... etc),
 pronume reflexiv (îmi, mă, îți, ne, vă, ... etc),
 pronume de întărire (însumi, însuți, însuși, ... etc),
 pronume posesiv (al meu, al tău, al său, al nostru, al vostru ... etc).

2. Pronumele fără forme personale nu își schimbă forma după persoană. Atunci când este analizat nu
se precizează persoana acestuia.
Se împart în:
 pronume demonstrativ de apropiere (acesta, aceștia ... pronume demonstrative de departare acela,
aceia ..Pronume demonstrative de identitate .același, aceiași ...Pronume demonstrative de identitate
cestălalt, ceștilalți ... celălalt, ceilalți ...),
 pronume nehotărât (unul, altul, toți, toate, oricare, orice ...),
 pronume negativ (nimeni, nimic, niciunul, niciuna),
 pronume interogativ (care, cine, ce, cât, câți, câte ...),
 pronume relativ (care, cine, cât, câți, câtă, câte...).
Locuțiuni pronominale: un grup de două sau mai multe cuvinte, mai ales pronume de politețe (Domnia
Sa, Domniei Sale), (Maiestatea Ta, Înalt Preasfinția

Cazurile și funcțiile sintactice ale pronumelui sunt ale substantivelor pe care le înlocuiesc.
Nominativ: 
Subiect (Cine?) Eu merg.Acesta merge. Unul merge, Nimeni nu merge. Care merge?
Nume predicative (ce este, cine este? Cum este?) Directorul este el/ acesta/altul/ Cine este directorul?
Atribut apozițional Prietenul meu, el/ acesta/ altul
Acuzativ:
 complement direct pe cine? Ce? Te vad
complement indirect, complement de agent, complement circumstanțial de loc, complement
circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de cauză, nume
predicativ, atribut prepozițional
Genitiv: atribut genitival, atribut prepozițional, nume predicativ, complement prepozițional,
complement circumstanțial de cauză, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de loc
Dativ: complement indirect, nume predicativ, atribut pronominal, complement circumstanțial de loc,
complement circumstanțial de timp, complement prepozitional
Schimbarea valorii gramaticale a pronumelui
Valoarea gramaticală a pronumelui se poate schimba și devine:
substantiv (nimic > nimicuri)
adverb (ce > ce repede)
adjectiv pronominal (același > același oraș)
locuțiune adjectivală (nimic > lucruri de nimic)