Pronumele –partea de vorbire flexibilă care înlocuiește un substantiv.
Tipuri de pronume:
Tipul de pronume Formele lui
personal Eu/pe mine, mă, m-/mie, îmi mi, tu/pe tine
te/tie, îți; el/pe el, îl / lui/îi/i-, al lui;ea/pea ea
o/ei, îi, i, al ei; noi/pe noi ne/nouă ne; voi/pe
voi vă/vouă vă, ei/pe ei, îi,i-; lor/le; ele/pe ele
le/lor, le
Personal de politețe Dumneavoastră, dumnealui etc.
Reflexiv Pe sine/se/s-(Ac.), sieși/își/și (D.)
Demonstrativ Acela(de depărtare), acesta(de apropiere),
celălalt(de diferențiere), același(de
identificare)
Posesiv Al meu, al tău, al său (al lui=personal, nu
posesiv, la fel si al ei, al lor)
Negativ Nimeni, nimic, niciunul, niciuna
Nehotărât Unul, altul, câteva, fiecare, cineva
Relativ Care, cine, ce, cât/câtă/câți/câte (simple) și
ceea ce=singurul pronume relativ compus
Interogativ Care, cine, ce, cât...
Relativ-interogativ Care, cine, ce, cât...
De întărire Însumi/însuși etc
De tinut minte ca teorie:
pronumele demonstrativ, nehotarât, negativ-pun problema: pronume sau adj?
pron relativ-atentie la analiza!
pron reflexiv să nu il confunzi, la pers 1 si 2, cu cel personal!
A. Pronumele personal nu are forme de GENITIV decât la persoana a III-a (al lui/ei/lor)!!
LUI/EI/LOR pot fi forme atât de Dativ, cât si de Genitiv! le distingem după
regent/intrebare. LUI/EI/LOR de Dativ au si forme neaccentuate (Lui îi dau, lor le zic, ei
îi spun), dar LUI/EI/LOR de |Genitiv nu au forme neaccentuate.
Stabilești cazul pronumelui personal după formă!
B. Pronumele personal/reflexiv/unele pronume negative/pron pers de politețe – nu devin
niciodata adj pronominale.
C. Pron de întărire mai mereu e folosit ca adj. pron.
D. Pronumele reflexiv nu are forme decât pentru cazurile D si AC, nu are forme proprii
decât pt persoana a III-a (vezi tabel), pentru celelalte persoane „împrumutând” forme de
la pronumele personal.
Pronume personal sau pronume reflexiv?
Mă/te/ne/vă/îmi/îți- cand sunt pronume personale si când sunt pronume
reflexive?
a. Daca subiectul, pronumele si verbul sunt la aceeasi persoană, sunt
REFLEXIVE: eu mă intreb, noi ne gândim, voi vă duceti
b. Dacă subiectul si verbul sunt la o persoana, iar Mă/te/ne/vă/îmi/îți la altă
persoană, sunt PERSONALE.
Tu mă vezi, ei ne observă.
Mi-am făcut temele de vacanţă.
Nu-ţi place prăjitura cu cremă.
Mi-am încărcat memoria cu tot felul de date.
Mi se tot spune că examenul va fi greu.
Ţi-ai scris poezia pe caiet?
Dacă nu-ţi vezi de treabă, ţi se va da notă mică.
Nu-mi cumpăr cartea pentru că mi-o dă Paul să mi-o xeroxez.
Dacă-ţi spunea din timp, ţi-ai fi făcut rost de carte.
Nu-ţi cer un lucru imposibil, aminteşte-ţi numărul de telefon.
Ţi-am citit articolul din ziar, nu-ţi spun ce mi-a plăcut.
Îţi spune că nu se poate.
Îţi vei aminti de el toată viaţa.
Odată mi ţi-l înşfăcă zmeul pe Făt-Frumos.
Mă duce gândul la el.
Mă duc cu autobuzul la mare.
Nu mă duce cu zăhărelul.
Dacă pronumele reflexiv are funcție sintactică, verbul e activ pronominal si se află la diateza
activă (eu mă spăl), daca pronumele nu are f . sint, atunci se consideră ce el e marca a diatezei
reflexive, de ci vb se ia la diateza reflexivă.
E. Pronume personal sau adjectiv pronominal posesiv?
Pronume sau adjectiv? daca determină un substantiv cu care se și acordă, e adj!
Cartea mea/ta/sa/noastră/voastră- mea e adjectiv pronominal posesiv, atribut
adjectival (care carte?)
Cartea lui/ei/lor – pronume personale in genitiv, atribute pronominale genitivale
(a cui carte?)
F. DATIVUL POSESIV:
a. Atribut pronominal în Dativul posesiv exprimat prin pronume personal.
Dă mâna-ţi!
Pe faţa-i se putea citi tristeţea.
Pe rochia-mi sunt imprimeuri chinezeşti.
b. Atribut pronominal în Dativul posesiv exprimat prin pronume reflexiv.
Şi-a vândut casa.
Mi-am cumpărat maşina visurilor mele.
G. Pronumele RELATIV:
Masina care se apropie e verde.
Step 1: impărțim fraza în propozitii: masina e verde, care se apropie;
Step 2: stabilim daca e pronume sau adj. pron.
ne gândim pe cine inlocuieste pronumele: masina=care.
Daca pronumele inlocuieste un subst, e pronume; daca inlocuieste un adj, e adjectiv
pronominal relativ.
Step 3: stabilim cazul/f. Sint.
Inlocuim care cu cuvântul pe care el îl inlocuieste: masina se apropie. Analizăm
„masina”=S/N, deci si care e tot S/N.
Scriu cu care pix e pe masă.
Propozițiile: scriu, cu care pix e pe masă.
Care=adj pentru că însoțește un subst, ar putea tine locul lui acela/roz.
Care pix e pe masă=pixul acela/roz e pe masă, deci roz/acela=[Link] în N, așadar
care=[Link]. în N.
1. Nu stiu care e scopul lui, dar stiu care intentii primează.
2. In fata casei care se construieste apare un bloc.
3. Elevul căruia îi atrag atenția e din clasa care o are dirigintă pe doamna X.
4. Cartea ale cărei pagini s-au rupt imi aparține.
5. Nu înțeleg care e problema.
6. Nu inteleg care problemă te frământă.
7. M-ai înșelat, ceea ce mă întristează.
NU UITA DE PRONUMELE DEMONSTRATIV:
a. de apropiere
de depărtare
de identitate
de diferențiere
