Atributul

Definiţie
Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume,
numeral sau adjectiv substantivizat) pe care îl precizează, îl identifică sau îl califică indicând o caracteristiă sau o calitate a
acestuia.
Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câti?, câte?.
Clasificare
1. Atribut adjectival
Elevul harnic învaţă.
Cărţile mele sunt noi.
2. Atribut substantival
Cartea elevului este îngrijită.
Meritul lui Mihai este apreciat.
3. Atribut pronominal
Cărţile de la el sunt interesante.
Lauda de sine nu miroase a bine.
4. Atribut verbal
Problema de rezolvat n-a fost dificilă.
Pomi gemând de rod străjuiesc şoseaua.
5. Atribut adverbial
Sportivii exersează mersul înapoi.
Fata de acolo este prietena mea.
6. Atribut interjecţional
Strigătul bravo! se auzea pe tot stadionul.
Avea un tractor zdranca-zdranca.

Propoziţia subordonată atributivă

Definiţie
Propoziţia subordonată atributivă are în frază rolul atributului, pe lângă un substantiv (sau substitut al acestuia) din
propoziţia regentă.
Ca şi atributul, răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câti?, câte?.
Exemple:
PP AT
• Am cumpărat cartea 1/ care mi-a plăcut.2/

verb verb
PP AT
• Nu dormea din cauza aducerilor-aminte1/ ce îl chinuiau.2/

verb verb

PP AT
• I-am mulţumit aceluia 1/ pe care îl ştiam. 2/

verb verb

Expansiune şi contragere
Un atribut poate fi dezvoltat într-o subordonată atributivă:

At.
Omul bun este ca pâinea caldă. (ce fel de om?)
AT PP
Omul 1/care este bun2/este ca pâinea caldă.1/ (ce fel de om?)
Subordonată atributivă se contrage într-un atribut:
AT PP
Cartea1/pe care mi-ai împrumutat-o2/ este foarte interesantă.1/ (care carte?)
At.
Cartea împrumutată este foarte interesantă. (care carte?)